Despre cum mi se cuvine mie impulsul tău de a ajuta

Primesc mail:

From: xxxx xxxx <xxxxx@yahoo.com>
Date: Thu, Jan 5, 2012 at 10:48 AM
Subject: chestia cu salutul
To: „diacritica.wordpress.com@gmail.com” <diacritica.wordpress.com@gmail.com>

Buna

Am o nelamurire. Ma ajuti?
Deci, cum se scrie corect titlul unui mail/unei scrisori:
1. Buna, Daniela!
sau
2. Buna, Daniela
sau
3. Buna Daniela,
?
Logica mea e in contradictie cu ce vad in multe mailuri.
Mersi!
Răsfoiesc nițel prin blog, nu găsesc articolul care mă interesa, așa că-i răspund:
Pentru întrebări despre nelămuriri există Locu’ de-ntrebat.
Și-ntre timp mai caut, că știam c-am scris undeva despre, da’ unde?! Ei, fir-ar să fie, am tot pomenit de asta, da’ tot printre rânduri, prin altele. Așa că mă pregăteam să scriu articol anume pentru domnul de mai sus și să-i pun linkul la locu’ de-ntrebat, când o-ntreba.
Domnul (vorba vine) găsește cu cale să-mi răspundă:
Birocratia si supraorganizarea omoara tara asta. Raspunsul ti-ar fi luat mai putin timp si cuvinte…
Amice, ești nesimțit.
Car’ va să zică, eu trebuie să am timp și chef și cuvinte ca să te lămuresc, dar tu n-ai timp&chef să faci un copy-paste ca să te lămurești.
Chiar de mi-ar lua și numai o secundă,  atâta vreme cât TU vii să-mi ceri să-ți dau moca din timpul meu și din știința mea de carte, atunci respecți condițiile mele. Ce-o fi așa de greu de priceput?! Că doar nu-ți cer să-mi pupi papucii, ci numai să pui întrebarea la locul dedicat, acolo unde pot citi și alții. Că răspunsul pe mail îl citești numai tu, răspunsul pe blog ajunge la mai mulți, că or mai fi având și alții aceeași nelămurire.
Și nu, în general nu dau lămuriri dintr-astea pe mail / FB. Lu’ frate-meu, cel mult. Vreunui prieten cu care am apucat să beau măcar o bere. Necunoscuților, de obicei, nu. Printre altele, pentru că cei mai mulți uită să mulțumească după ce s-au văzut cu sacii în căruță.
Așa că-i răspund. Frumos.

Nu, pe țara asta o omoară nerespectarea regulilor. Pe blogul meu, regula e că întrebările se pun la locul de-ntrebat.

Urmează, desigur, tichia de mărgăritar.

Nu fac parte din blog/comunitate. Eram „in trecere”.

Cei care au destul timp la dispozitie, cauta sa vada daca exista un loc de intrebat, si sa citeasca regulamente.
Din raspunsul tau mai reiese un lucru: promovarea blogului are prioritate fata de impulsul de a ajuta.
La mine regula e ca nu simpatizez cu oameni de genul. Drept consecinta, sterg bookmarkul si nu trimit link la prietenii care s-ar fi distrat citind postarile amuzante. 🙂
O zi buna!
Amice, ești și idiot.
A: nu tre’ să citești regulamente, trebe numa’ să citești mailul în care te trimit la locu’ de-ntrebat.
B: promovarea blogului (la asta am râs) o să aibă întotdeauna prioritate în fața impulsului de a ajuta câini râioși cu coada pe sus, că n-am făcut legământ să-mi donez bruma de știință oricărui sărac cu duhul.
C: regulile tale o să mă intereseze când o să te rog eu pe tine ceva.
D: e aiurea să te răzbuni pe prietenii tăi, dacă te-ai supărat pe mine.
Și E, desigur:
Promit să plâng.
Auguri!

Când mă fac eu mare, o să scriu o cartea „Stăpânul clicurilor”.

Anunțuri

Etichete:

14 răspunsuri to “Despre cum mi se cuvine mie impulsul tău de a ajuta”

  1. Răzvan Says:

    Pentru cei care ajung la această pagină căutând răspunsul la întrebarea cu scrisoarea, Diacritica a mai scris despre acest subiect aici:
    https://diacritica.wordpress.com/index-ortografic/loc-de-ntrebat-iv/#comment-21466
    și aici:
    https://diacritica.wordpress.com/2011/11/29/cel-mai-foarte-super-tare-mail/

    Dar dacă cineva dorește să folosească neapărat cuvintele respective, cred că punctuația corectă este cea din varianta nr. 1 („Bună, Daniela!”), deși eu de obicei folosesc varianta a doua („Bună, Daniela”).

  2. diacritica Says:

    P-alea le găsisem și eu. 😀
    Oricum o să fac articol anume, zilele astea.

  3. Stelian Says:

    Stimata Diacritica,

    Ai raspuns intr-adevar la aceasta intrebare, in „loc de intrebat IV”. Ai explicat cum ca mail-ul este o scrisoare si nu o conversarie. Ai dat si motivul pentru care virgula este unde este. Intrebarea si raspunsul au fost clare, la obiect si relativ usor de gasit dupa parerea mea.

    Nu stiu cum de ramai calma si aparent relaxata la asemenea comentarii, dar apreciez ca iti faci timp pentru cei care iti pun intrebari.

    Multi dintre noi ar merita un RTFM!

    Spor si rabdare

  4. diacritica Says:

    A, păi nu rămân calmă și relaxată. 🙂

  5. Iulia Says:

    Mă lovesc de situații similare zilnic. Lucrez în web design. Adesea sunt luată la mișto. Nu există piață serioasă în România pentru așa ceva. De fiecare dată mă enervam la culme, exact așa cum te-a enervat și pe tine…

    Wikipedia cum face ? Pune un buton de donate o dată la câteva luni și sunt destui care știu să aprecieze eforturile și să le răsplătească. Tu n-ai nici măcar reclame, dar prostul e prea prost ca să priceapă fenomenul. Și-apoi tot tu să-ți mănânci nervii. Pentru cine ? Dacă faci ceva în interesul… comunității, ești luat de fraier. Așa că ăia tre’ ignorați… Pe cât posibil…

    Dar ideea cu Stăpânul clicurilor e foarte foarte foarte faină. Cred c-ar ieși ceva… memorabil 🙂

    La mulți ani și toate cele bune 🙂

  6. Stelian Says:

    Subscriu la ideea cu butonul de donate 🙂

  7. diacritica Says:

    Dar ideea cu Stăpânul clicurilor e foarte foarte foarte faină.

    Între timp i-am schimbat titlul în „Unicul, stăpânul clicurilor”. 🙂

  8. Iulia Says:

    A, și știi cum m-am calmat ? Am decretat că dacă mă mai enervează vreunu’ vreodată, mă gândesc: bă, ăsta e om sau „altă specie” ? Dacă e „altă specie” refuz să mă mai enervez. Că doar nu te enervezi când face cățelul o boacănă… Oricum, nu la fel ca pe-un om.
    Na, e exact același lucru.

  9. VictorCh Says:

    Cetateanul in cauza face parte din categoria acelora care stiu ei foarte bine cum ar trebui sa procedeze altii. (Bine, in general cam stiu ei SI cum ar trebui sa procedeze ei insisi, da’ asta-i mai putin important pt ei, pt asta se da derogare, ca doar ei sunt EI…)
    Daca ei au un anumit sistem de organizare (sau chiar daca nu-l au nici ei, da’ s-au gandit ei cam CUM ar trebui sa te organizezi TU), CUM indraznesti sa nu te conformezi ideilor lor? Las’ca pt asta-‘i pedepsesc ei pe altii, nevinovati in cauza…

    „…o să fac articol anume, zilele astea.”
    Asteptam cu nerabdare.
    Si poate ca n-ar fi inutila o serie intreaga de articole, care sa invete pe cei in nevoie principalele reguli nu numai pt alcatuirea unei scrisori, ci si pt alcatuirea unei cereri, a unei declaratii, a unui CV etc. (EU am avut bafta de a fi avut la liceu (acu’ mai bine de patru decenii) o profesoara care – incalcand programa scolara – a consumat cateva ore didactice invatandu-ne toate astea, da’-‘nteleg ca la ora actuala asta nu se prea mai practica, astfel incat nu-i de mirare ca unii nu stiu sa se descurce in alcatuirea acestui gen de acte quasi-oficiale (personal-oficiale) (!).

    „A, păi nu rămân calmă și relaxată.”
    Poate ca „pe dinauntru” nu ramai asa, dar in manifestarile exterioare nu se constata decat cel mult un „ton” „muscator”, nicidecum enervare.

  10. al_core Says:

    jur că la ultima frază am citit stăpânul ciclurilor!
    și mi’a fugit gândul la pms. 🙂

  11. Diana Says:

    Si uite cum, acum, altii decat el si prietenii lui se distreaza citind comentariile amuzante.

  12. dojo Says:

    Tin un forum de web design in Romania si primesc cam zilnic cate un mesaj privat: ‘Dojo, nu ma ajuti cu asta?’. Forumul e exact pentru smecheria in cauza, adica tu intrebi si noi incercam sa te ajutam. Dar, decat sa astepti aiurea, mai bine intri direct pe the head honcho si-l stresezi.

    Daca as sta mai bine cu timpul, as face chestii din astea, dar ziua mea e impartita intre clienti si reteaua mea, ca nu traiesc din altceva. Asa ca am specificat frumos in semnatura ca nu dau ‘meditatii’ in privat decat contra-cost. Mai e cate unul care incearca sa ma ‘induplece’ si-l trimit din nou la forum.

    Inteleg deci frustrarea si o impartasesc 🙂

  13. BladHaund Says:

    N-are rost sa pui la inima; si eu ma lovesc des de astfel de specimene. Eu cred ca problema provine de la faptul ca s-au obisnuit o viata intreaga ca totul e gratis si totul „li se cuvine”, desi nu ofera nimic in schimb.

  14. VictorCh Says:

    BladHaund (ciudat modul de a ortografia romaneste cuvantul englezesc):
    „…problema provine de la faptul ca s-au obisnuit o viata intreaga ca totul e gratis si totul “li se cuvine”, desi nu ofera nimic in schimb.”
    Eu cred ca nu-i asa – dovada fiind faptul ca asemenea indivizi de multe ori se poarta la fel de condescendent si autoritar, dand „sentinte” chiar si atunci cand intervin in „dispute” (cu sau fara ghilimele) intre terti, si chiar daca ei insisi au sau nu vreun interes in subiectul in discutie (tot „ex cathedra” se exprima, indiferent de faptul ca in general nu au nici o calitate care sa-i indreptateasca la asa ceva).

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: