Chinezării

Ascultat adineauri în taxi cea mai foarte super tare muzică, în maşina unui taximetrist care m-a dus cu gândul la Adriano Celentano scăpătat, mi-a explicat pe-ndelete de ce nu i-a pornit maşina decât la a treia cheie (pentru că nu recunoaşte un spray!), mi-a arătat nişte chestiuţe cam cât o falangă de deget mic de oriunde vreţi voi, mi-a zis că aia costă două milioane şapte sute şi lui îi trebuie două – şi ce să fac?… să iau medicamente? să iau de mâncare?… să repar maşina?…

Ei, nenea ăsta, Celentano scăpătat, asculta în maşină, la o chestie cu un ecran cât palma pus pe bord, asculta, carevasăzică, o foarte muzică. Chinezească. Descărcată de pe youtube.

Nu ştiu ce naiba era, da’ tare mi-aş dori să ştiu.

Publicitate

21 de gânduri despre „Chinezării

  1. Eu am la maşină un display cât palma, care iese automat din bord şi pe care rulez videoclipuri redate de pe un DVD aflat într-un sertăraş dedesubt!

  2. Eu am ascultat intr-un taxiu: The 3 tenors in concert – Luciano Pavarotti ~ Placido Domingo ~ Jose Carreras. Am avut inspiraţia să întreb taximetristul…

  3. @Moshu:
    Dragă…”Moşule”, cred că melodia asta îţi aminteşte de tinereţe, când la TV se dădea în 1971 vizita de Partid şi de Stat a tov.N.Ceauşescu în R.P.Chineză şi totul era pe un astfel de fond muzical! 🙂

  4. Moshu:
    😆
    Ce misto! Ba miauna, ba necheaza…
    Da’ textu’ cred ca reflecta profunda intelepciune chineza. 😛

  5. P.S. Sa ma ierte chinezii daca la ei (si pt ei) asta nu este parodie ci „arta in regula”…

  6. @VictorCh:
    „Sed tacuisses, philosophus mansisses!”
    Asta e din …înţelepciunea chineză! 🙂

  7. @Marco Polo: mai pune cinci ani și abia mă nășteam 😀 Oricum amintirile mele despre comunismul asiatic de pe când eram mic se rezumă la un film nord-coreean despre vizita tovarășului Kim Ir Sen într-un sătuc amărât de munte. Iar în sătucul cu pricina era o bătrânică ce plângea de mama focului că marele conducător a venit să o vadă fix pe ea, care nu merita așa o cinste.

    De acolo mi-a rămas în memorie și cuvântul „omoniiiiiii”, care se pare că înseamnă mamă (așa o striga fie-sa pe bătrână). Ciudat, dar am colegi de vârsta mea care țin și ei minte cuvântul respectiv. O fi făcut furori în epocă.

  8. Marco Polo: Daca „intelepciunea” respectiva ar fi inceput cu un alt cuvant, as fi putut sa jur ca-i din zona trans-Teverina…

  9. @Moshu:
    OK, dragă Moşule.Uitasem că şi pe fiu-meu de 28 de ani unii îl strigă prieteneşte „băi, moşule!”. Numai bine !

  10. @VictorCh:
    Nu cumva e scris şi pe …Columna lui Traian ? 🙂

  11. Marco Polo: Dintr’-a-‘ntaia si pana-‘ntr’-a opta am avut un coleg de clasa (la liceu era in clasa paralela) caruia incepand de printr-a patra – a cincea toti ii spuneam „Moshu’ „

  12. TOT Marco Polo (ma grabisem cu replica precedenta pana n-am citit si raspunsul): Nu, parca nu pe coloana, parca pe una dintre treptele Colosseum-ului…

  13. Stimata dna. Diacritica,
    Poate ar fi de un mare ajutor un mic detaliu despre originea muzicii chinezesti care v-a gadilat atat de placut auzul. Proveneau acele sunete den gura de barbat, de femeie ori de grup si acela, la randul lui, compus din coaste de Eve sau din demni urmasi ai lui Adam?
    P.S. Uite ca ma bagai si eu in zama (sau sama) asa de frunza frasinelului. Ca sa aiba unii sau altii sa-mi tranteasca si mie un „Sed tacuisses, philosophus mansisses”, Doamne fereste!

Comentariile nu închise.