Cuvente den bătrâni: ambrăli

Ambrălì, vb. refl. A se împăca cu cineva. (Ciubăncuţa, Someş)

(Petre Coman, Glosar dialectal – Academia Română, Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul IX, mem. 5, Bucureşti 1939)

Un gând despre „Cuvente den bătrâni: ambrăli

  1. Ţinând seama de zona de unde a fost „cules” ca şi de vecinătatea vorbitorilor români cu dialectul săsesc, aş zice că „a ambrăli” provine din germ.”vereinbaren” (a se împăca, a conveni de comun acord), pronunţat cu accent pe „ein”.Acest accent pe „ein” a făcut ca preluarea să-l anuleze pe „ver”, iar „ein” să se românizeze în „am”.Ceea ce rămâne, adică „baren”, se românizează în „brăli”.Deci (ver)einbaren dă „ambrăli”.

Comentariile nu închise.