Caş

Am nevoie de texte pentru copii în care să apară cuvântul caş. (Caş, exact aşa. Nu caşul, nu caşului. Caş as in caş /vs/ c-aş.)
Dac-aveţi la-ndemână, scrieţi-mi-le şi mie aicişa dedesubt. Mulţumesc.

Anunțuri

Etichete:

34 răspunsuri to “Caş”

  1. diacritica Says:

    La Fontaine, ok, scos două citate.
    Dacă mai aveţi şi altele…

  2. Cârcotaşu Says:

    „Caş la gură?”

  3. diacritica Says:

    L-am pus şi p-ăla.
    Dar n-am decât două fragmente de text literar pentru copii.

  4. veronica Says:

    Frații Grimm – „Apa vieții” și „Croitorașul cel viteaz”

  5. diacritica Says:

    Aha. Mulţumesc.

  6. Adi Says:

    I. INTRODUCERE
    Brânzeturile opărite, cunoscute la noi în ţară sub denumirea de caşcaval, se fabrică după o tehnologie specială, care constă din opărirea în apă la temperatira de 72-80oC a caşului maturat obţinut din lapte de oaie, de vacă sau în amestec. După sărare, caşcavalul se maturează în anumite condiţii care îi asigură proprietăţile organoleptice caracteristice.
    În ţara noastră caşcavalul are o foarte veche tradiţie. Documentele istorice menţionează că încă din anul 1374 se producea caşcaval în zona de munte a Ţării Româneşti. Obţinerea, de exemplu, a caşcavalului Penteleu, denumire după muntele unde s-a produs este cunoscută de mult timp. Diferite sortimente de caşcaval se fabrică în special în ţările balcanice, în ţările din Orientul Apropiat, extinzându-se treptat şi în alte ţări care nu produceau aceste brânzeturi.
    În categoria brânzeturilor cu pastă opărită intră sortmentele la care se aplică operaţia de opărire a caşului, ceea ce face ca principala proteină – cazeina – să capete însuşiri plastice (de a se întinde în fire) în anumite condiţii de temperatură şi pH. În suşirile plastice ale cazeinei sunt căpătate atunci când fosfocazeinatul de calciu a eliminat o parte din calciul combinat.
    După unii cercetători, formarea pastei la brânzeturile opărite este posibilă datorită transformărilor preliminare suferite de cazeină sub influenţa acidului lactic produs de bacteriile lactice şi sub influenţa cheagului. Cazeinatul de calciu din lapte este transformat sub influenţa cheagului în p-cazeinat tricalcic (coagul). Paracazeinatul dicalcic, sub influenţa acidului lactic, se transformă în paracazeinat monocalcic, care are proprietatea de a fi frământat pentru a se obţine fire (straturi) mai ales după opărirea caşului. Paracazeinatul monocalcic devine solubil în soluţie de NaCl 5%, când este încălzit la 54oC, datorită paracazeinatului monocalcic, se îmbunătăţeşte grăsimea. Dacă, cantitatea de acid lactic formată la maturarea laptelui şi maturarea caşului este prea mare, paracazeinatul monocalcic se transformă în paracazeinat care va afecta negativ structura caşcavalului inclusiv reţinerea grăsimii.
    În ţara noastră se fabrică mai multe sortimente de caşcaval care, în funcţie de consistenţa pastei, se clasifică astfel:
    • sortimente de caşcaval cu pastă semitare din care face parte:
    – caşcavalul Dobrogea (sau de câmpie), obţinut în trecut în partea de sud-est a ţării, din lapte de oaie;
    – caşcavalul Teleorman, obţinut dintr-un amestec de lapte de oaie şi de vacă, introdus în producţie în ultimii ani;
    – caşcavalul Dalia, fabricat din lapte de vacă şi care constituie actualmente unul din sortimentele de caşcaval cele mai răspândite.
    • sortimente de caşcaval cu pastă moale, ca reprezentant fiind caşcavalul Penteleu, care se fabrică în special în zona de munte caşcavalul Penteleu, care se fabrică în special în zona de munte, materia primă fiind iniţial laptele de oaie, dar astăzi se fabrică şi din lapte de vacă.
    • caşcaval afumat: caşcaval Brădet, caşcaval Vrancea.
    II. SCHEMA TEHNOLOGICĂ DE FABRICARE A CAŞCAVALUL DALIA
    III. PRIMA FAZĂ: FABRICAREA CAŞULUI
    1. Recepţia, filtrarea şi curăţirea laptelui
    Laptele integral destinat fabricării caşului pentru caşcaval (caşul baschiu) este mai întâi recepţionat, filtrat şi curăţat de impurităţile conţinute, după care este trecut la prelucrare, conform schemei tehnologice de fabricare a caşcavalului Dalia.
    2. Normalizarea laptelui
    Toate produsele lactate ce se fabrică trebuie să aibă conţinutul de grăsime stabilit conform standardelor în vigoare sau a standardelor de firmă aprobate. Deoarece în majoritatea cazurilor laptele recepţionat din zona de colectare are conţinutul de grăsime diferit de cel necesar, se impune aducerea acestuia la valoarea stabilită, astfel ca produsele finite ce se vor obţine să corespundă condiţiilor de calitate prevăzute. Această operaţiune de reglare a conţinutului de grăsime este numită normalizarea sau standardizarea laptelui.
    În funcţie de conţinutul de grăsime al materiei prime şi de conţinutul de grăsime pe care trebuie să-l aibă laptele supus prelucrării pentru obţinerea diferitelor produse lactate, procesul de normalizare poate consta în efectuarea uneia din următoarele operaţiuni:
    – Smântânirea laptelui în totalitate şi utilizarea laptelui smântânit rezultat, ca atare, pentru fabricarea unor produse dietetice, hipocalorice, cu conţinut foarte redus de grăsime.
    – Reducerea conţinutului de grăsime al laptelui integral destinat prelucrării prin adăugarea de lapte smântânit. Aceasta este situaţia cea mai frecvent aplicată la fabricarea lactatelor.

  7. diacritica Says:

    Mare ţi-e grădina…

    Aş vrea să pricep şi eu ce-i greu de priceput în „Am nevoie de texte pentru copii în care să apară cuvântul caş.”.

  8. johnik Says:

    Poate te ajută:

    „Până aici, moşicule. Rogu-te, fie-ţi milă şi dă-mi olecuţă de caş, că sunt călător şi de foame mă abătui pe aici. Crede-mă, tată, că de foame nu văz înaintea ochilor.”

    sursa:
    http://www.gradinapovestilor.ro/povesti/legenda_cainelui.shtml

  9. diacritica Says:

    Mulţumesc.
    Acu’ mi-am dat seama că am rămas în pană de „c-aş”. 😀

  10. johnik Says:

    Am mai căutat…

    „…Părăsind al lor lăcaş,/Pentr-un bulgăre de caş.”

    „… În cumpăna de dreptate/Se va lămuri fiinţa/Pricinii de caş urmate.”

    „Şi aşa pân-în sfârşit/Tot în cumpene au tras;/Iar mâţele s-au trezit/ Că din caş n-au mai rămas.”

    Sursa:
    http://www.povesti-pentru-copii.com/fabule/alecu-donici/momita-si-doua-mate.html

    „Zmeul spuse că nu se va atinge de turmă dacă se va întrece cu el, iar Stan scoase din traistă o bucată de caş spunând că e o piatră, îi zise zmeului să ia şi el o piatră de pe malul râului şi să scoată zer din ea.”

    Sursa:
    http://www.povesti-pentru-copii.com/ioan-slavici/stan-bolovan.html

  11. johnik Says:

    „Nu mila o caut în ochi străini,o milă uitată-ntrun ceas
    Ci dorul de-o clipă c-aş fi ce am fost,nu bietul copil de pripas.”

    Sursa:
    http://www.poeziile.com/autori/dezamagiri/rugamintea-micului-o71020565.php

  12. diacritica Says:

    😀 😀 😀
    Mulţumesc!

  13. corina Says:

    Datina lui Mos Craciun in Romania

    … ” Legenda spune ca, fara acordul sotului, Craciuneasa primeste în gazda pe Fecioara Maria, oferindu-i adapost în grajd. Aflând acest lucru Craciun îi taie mâinile, iar Maica Domnului i le lipeste la loc. Minunea îl converteste pe Craciun la crestinism. De bucurie ca nevasta sa a scapat de pedeapsa lui necugetata, Craciun aprinde un rug din cioate de brad în curtea lui si joaca hora cu toate slugile lui. Dupa joc împarte sfintei familii daruri pastoresti: lapte, cas, urda, smântâna. ” …

    Sursa:
    http://www.gradinapovestilor.ro/datini/datini.shtml

    (scuze ca nu are diacritice)

  14. corina Says:

    Primele Mărţişoare

    ” Primele podoabe de mărţişor au fost monedele de aur sau argint. După ce le purtau, fetele cumpărau cu ele caş şi vin roşu, ca să aibă tenul alb şi obrajii rumeni.”

    Sursa:
    http://www.zdg.md/stiri/primul-martisor-vin-rosu-si-cas-dulce

  15. diacritica Says:

    Mulţumesc.

  16. corina Says:

    Am mai găsit…

    GREU LA DEAL ŞI GREU LA VALE

    Încărcat c-un sac de caş,
    Un măgar urca pe coastă
    Să se ducă la oraş –
    Când, gonit de vreo năpastă,
    Coborând haihui urcuşul,
    Sare-n drum un iepuraş!

    Se oprește măgărușul
    Şi sfârşit de-atâta cale,
    Zice cumpănindu-şi sacul:
    -Greu la deal!
    -Ba-i greu la vale,
    Că mă duc de-a berbeleacul!

    Sursa:
    http://carticicadecopii.wordpress.com/biblioteca-liliput-sa-ne-amintim-de-operele-clasicilor/otilia-cazimir-pentru-cei-mai-mititei-selectiuni-din-volumul-baba-iarna-intr-n-satsi-alte-poezii

  17. diacritica Says:

    Foarte mişto asta. Ortograme cât cuprinde. 🙂

  18. Ana Says:

    Am şi eu o sugestie, venită din experienţa cu propriii mei copii: dacă e vorba de copii, foloseşte texte uşoare, simple, cu o limbă modernă şi clară. Nu e nevoie să preiei texte de la autori rămaşi în manuale de pe vremea lui Pazvante, ai curaj şi fă texte noi!
    Noi am stat ani de zile in străinatate şi cînd am venit în România, m-am îngrozit de ce era (şi este) în manualele de română: pline de regionalisme şi arhaisme, toţi sînt convinşi că fac un sacrilegiu dacă renunţă la anumiţi autori. Tot ce fac e să zăpăcească elevii!
    Mie, ca filolog (germanist), mi-a fost greu să le explic copiilor, care nu inţelegeau absolut nimic (clasa a VII-a şi a IV-a). Curaj, deci, încearcă să creezi textele, nu să le preiei. Acum, că veni vorba, poate ai putea apela la profesori la fel de dezămăgiţi, dispuşi să contribuie cu texte proprii la anumite capitole, sînt convinsă că sînt foarte mulţi cu idei.

  19. corina Says:

    Mă bucur că-ți place…

    Acolo pe http://carticicadecopii.wordpress.com sus în dreapta este un locușor pentru search. Din păcate (sau poate nu), de cauți „caș” îți găsește și locaș, și buclucaș…
    Poate te ajută…

  20. diacritica Says:

    Curaj, deci, încearcă să creezi textele, nu să le preiei.

    Sigur,70 x 2 ortograme x 5 exemple (cel puţin, că trebuie şi exerciţii) – cât ai clipi le creez. Doar curajul îmi lipsea.

    foloseşte texte uşoare, simple, cu o limbă modernă şi clară.

    „i-i” (ca-n „i-i greu”) nu apare în limba „modernă şi clară”. Dar copilul trebuie să-l poată recunoaşte şi să ştie să-l scrie.
    „Ie” (o ie, două ii) n-apare în limba „modernă şi clară”, că nu se mai îmbracă nimeni în ie.
    „Căi”, ca în „a se căi”, nu apare în „limba modernă şi clară”, acolo e „a regreta”.
    „Caş” nici el n-apare în „limba modernă şi clară”, în care copilul ştie de brânză, că la supermarket nu se găseşte caş.
    „Lai” de la „a la” (a spăla) nu apare nici el în „limba modernă şi clară”. Şi trebuie pus în opoziţie cu „l-ai”.
    „Cei”, de la „ceri” („cât cei pe el?”) nu apare în „limba modernă şi clară”, dar apare în poveşti. Şi trebuie pus în opoziţie cu „ce-i” şi cu demonstrativul „cei”.
    „Săi! (de la „a sări”) nu apare în „limba modernă şi clară”, dar apare în poveşti. Şi trebuie pus în opoziţie cu „să-i” şi cu posesivul „săi”.

    „Limba modernă şi clară” e de o sărăcie lucie.
    „Limba modernă” (şi atât) înseamnă sărăcie de vocabular, înseamnă – peste 20 de ani – ziarişti precum ăştia despre care scriu eu aici.

    Cartea la care lucrez eu e despre ortografia limbii române. Nu doar a limbii române moderne.
    Cartea mea conţine cimilituri (na, nici ăsta nu există în limba modernă şi clară…) de-ale lui Artur Gorovei, de la 1898 – Ce-i mai dulce decât dulce / Şi pe talger nu-l poţi duce? (somnul). Şi Nina Cassian. Şi „Tivisoc şi Tivismoc”. Şi snoave (anecdote, deh). Şi Ioan Pop Reteganul. Şi Ivan Sokolov-Mikitov.

    Blogul ăsta există tocmai pentru că în biblioteca copilăriei mele au existat toţi autorii de mai sus şi încă mulţi alţii.
    Blogul ăsta există pentru că mama nu ne-a învăţat doar „limba modernă şi clară”.
    Nu ştiu alţii cum sunt, da’ pe mine şi pe frate-meu arhaismele şi regionalismele nu ne-au zăpăcit defel. Ba chiar am ajuns să lucrăm cu cuvintele şi să trăim din ele.

    Sper că copiii care vor folosi cartea asta, dac-ajung s-o public, n-au să se sperie într-a VII-a de regionalisme şi arhaisme. Sper că vor prinde gustul cuvântului. Şi la maturitate o să le placă să sape după amantlâcuri, cum mi-a plăcut mie.

  21. diacritica Says:

    Din păcate (sau poate nu), de cauți “caș” îți găsește și locaș, și buclucaș…

    Ştiu cum funcţionează, de-asta nu pun bază pe butonul de căutare de pe blogul ăsta şi am creat indexul de etichete.

  22. johnik Says:

    Ai concurenţă?!?!?

    http://ortograme.ro/propozitii-cu-ortograma-c-as-si-cas/

  23. diacritica Says:

    Poţi să-i zici şi aşa.
    Sunt câteva saituri de ortografie, majoritatea apărute după ce au văzut – la mine – că subiectul are căutare.
    Cred că deocamdată „diacritica” apare în primele rezultate google pentru majoritatea căutărilor relevante pe teme de ortografie. Spre mirarea mea, oarecum, având în vedere că n-am făcut nimic anume în sensul ăsta şi nici măcar nu-mi propusesem s-ajung în fruntea gugălului – nu-mi propusesem nimic de fapt, doar să mă joc cu blogul.

  24. Ana Says:

    Greşeala mea, nu ştiu de ce m-am gîndit că lucrezi la un manual. O carte ca cea pe care o plănuieşti tu ar fi o bucurie, însă tot pentru cei atraşi de materie. Cei cărora le vine uşor să înveţe textele stufoase au de la început o înclinaţie spre studiul limbii şi nu li se va părea greu. Majoritatea elevilor, însă, oricum privesc cu indiferenţă materia asta si nu sînt dispuşi sǎ facǎ nici cel mai mic efort. De aceea mă gîndeam că nişte texte mai simple, dar care să concentreze şi să limpezească problemele de limbă, ar fi mai binevenite – mă refer la vîrstele mai mici. Pentru că altfel, vedem situaţia de astăzi, cu absolvenţi de filologie şi jurnalism semianalfabeţi.

  25. diacritica Says:

    Majoritatea elevilor, însă, oricum privesc cu indiferenţă materia asta si nu sînt dispuşi sǎ facǎ nici cel mai mic efort.

    Majoritatea elevilor privesc cu indiferenţă absolut orice materie. Asta nu-nseamnă că trebuie să limitezi matematica la aritmetică, româna la limba de azi (aia din subtitrările de la Twilight) sau geografia la formele de relief.
    În general nu-s dispuşi să facă nici cel mai mic efort – iar asta e o chestie care se educă în familie.

    Nu-s profă de română (nu mai sunt profă defel), dar o programă de I-VIII care nu include literatura adecvată din perioada 1800-1950 mi se pare o condamnare la sărăcie a vocabularului. E ca şi cum i-ai pune ochelari de cal copilului – să vază numai înainte, numai pe culoarul lui. Nimic la stânga, spre ardelenisme, nimic la dreapta, spre moldovenisme, nimic în urmă, spre Creangă şi Petre Ispirescu şi Caragiale.

    Sunt mulţi cei de care n-o să se prindă nimic, dar ceilalţi au dreptul la o limbă română bogată.

    Şi cred că adaptarea şcolii la majoritatea leneşă nu face bine nimănui – nici măcar leneşilor înşişi.
    Şi mai cred că în general adaptarea României la majoritatea leneşă şi tâmpă, aia care se sperie de regionalismele care nu-s ale ei, a făcut cel mai mare rău din ultimii 20 de ani.

    nişte texte mai simple, dar care să concentreze şi să limpezească problemele de limbă, ar fi mai binevenite – mă refer la vîrstele mai mici.

    Vârstele mici sunt vârstele poveştilor – alea pline de arhaisme şi regionalisme. Încă n-am auzit de copil care să se plângă pe chestia asta, citind „Păcală”.

  26. v Says:

    „“Ie” (o ie, două ii) n-apare în limba “modernă şi clară”, că nu se mai îmbracă nimeni în ie.”

    ba, cum să nu, neo-hippioţii! 🙂

  27. diacritica Says:

    Şi Măriuca, finuţa mea, că i-a luat mama cadou ie când a împlinit un an. 🙂

  28. VictorCh Says:

    „În general nu-s dispuşi să facă nici cel mai mic efort – iar asta e o chestie care se educă în familie.”
    Asta este o chestie care – in optica mea – nu se educa in familie: nu cred ca-si „bate capul” vreun parinte cunoscator ca sa-si descurajeze copilul de a invata (sau a face alt efort), iar un necunoscator nu da suficienta importanta invataturii incat sa considere ca merita sa dea copilului sfaturi despre ea (altele decat – eventual – „Lasa cartea aia, ca nu de-acolo mananci, si pune mana si… (fa cutare)” – adica TOT „FA… (ceva)”, nu „nu face”).
    Ba MAI mult – de la programele gen „Discovery” mi-am reactualizat cunostintele despre faptul ca SI ANIMALELE, fara a fi educate in acest sens – „merg pe” linia de minima rezistenta, de consum minim de energie care sa asigure totusi indeplinirea scopului (supravietuirea / saturarea / asigurarea descendentilor). Copiii DE CE n-ar simti imboldul natural, innascut, instinctiv, de a face la fel pt asigurarea promovarii?
    Eventual poate fi acuzata LIPSA educatiei in familie in sensul infrangerii acestei tendinte naturale, adica lipsa educatiei in sensul de a-si asuma copiii certe eforturi actuale pt eventuale beneficii ulterioare.

  29. diacritica Says:

    A se citi:
    “În general nu-s dispuşi să facă nici cel mai mic efort – iar asta [efortul] e o chestie care se educă în familie.”

    Eşti obositor, Victore.

  30. Adrian Says:

    „Ce e caş ca valu trece…”
    Eminescu? Sau am eu un lipsus?

  31. Sendy Says:

    Adrian, tu chiar ai un lipsus, şi văd că ne şi duci cu vorba de la topic.
    Uite cum e treaba: „Ce e caş, ca caşu’ trece”, şi nu e Eminescu! E Epigonii! Şi nici n-ai ajutat fata cu nimic…

    Dar apropo de topic, am o bănuială că „aicişa” s-ar scrie corect „aici-şa”, pentru c-ar proveni de la „aici-aşa” sau mai degrabă de la „aici şi-aşa”.
    Simple bănuieli nevinovate ce dau în plauzibil…

  32. Adrian Says:

    Sendy, tu vrei să ratezi caşcavalu.

  33. Marco Polo Says:

    @Sendy : aicişa” s-ar scrie corect „aici-şa”
    Da, aşa cred şi eu!
    Nevastă-mea, din sudul Moldovei, cade adesea intr-o … „abatere în formă continuată” şi extinde „gama” lui „aici-şa” la „colo-şa” sau chiar la „colu-şa”.Ambele probabil după modelul „ici-colea”.Printr-a V-a sau a VI-a, ni s-a spus că sunt forme populare, regionale, de evitat în exprimarea elevilor la lecţii, la şcoală….Dar dacă nu le-ar pronunţa ea aşa, în stilul ei, n-ar fi ea… 🙂

  34. Sendy Says:

    Ai dreptate, Adrian, aşa că primeşte, te rog, scuzele mele.
    Îţi mulţumesc şi ţie, Marco Polo, pentru completare, iar diacriticei pentru răbdarea de a-mi fi găzduit ciorovăiala.
    Nu renunţ la caşcaval!
    Să fiţi iubiţi!

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: