Nişte cărţi

M-am dus zilele trecute la frate-meu să-i ud buruienile cât era el în Sahara şi cu ocazia asta mi-am adus aminte să recuperez una dintre cărţile preferate ale copilăriei mele, şterpelită de frate-meu nu se ştie când – deşi, după cum se vede din pozele de mai jos, cartea e a MEA, semnată de mine personal încă dinainte să intru la şcoală. Încă de pe atunci foloseam pixul cu roşu, căci într-o familie de învăţătoare pixul roşu nu lipseşte niciodată. (Ăla în albastru e scrisul lui Sam.)

Fântâna adevărată nu îngheaţă niciodată. Carte de proverbe şi zicători. Pe care-am citit-o de-am ferfeniţit-o, după cum bine rezultă din poze. Am recuperat-o ca să scot din ea exemple pentru cartea de ortografie pentru copii. Şi răsfoind-o mi-am amintit de mămica filoloagă (!) care se plângea că-n cărţile de română de I – VIII sunt prea multe arhaisme şi regionalisme şi că, dom’le, copilu’ tre’ să-nveţe limba de azi. De parcă n-ar învăţa-o deja de la tv, de pe FB, de pe twitter şi de pe tpu. O-nvaţă de-ţi vine şi-ţi recită, în clasa a doua, poezia despre o pulă roz cu picăţele (sau luminiţe sau ceva de genu’), ca Rareş, de-ţi vine să iei dicţionarul de arhaisme şi să i-l desluşeşti articol cu articol, că brusc pare mai simplu. (Da, ştiu, nici aia nu-i de azi, de ieri!)

Şi mi-am mai adus aminte o chestie. O discuţie cu Elena, basarabeancă, acu’ vreun an. – Frate-meu, zice, i-a zis unei fete din România „să vezi că dacă-ţi zic eu acuma ceva în moldoveneşte, nu pricepi”. Şi n-a priceput. – Da’ ce i-a zis? întreb. – O chicat o perjă-n glod. – Şi n-a priceput?! mă mir. – Nu. – Era o domnişoară foarte tânără, nu? – Da, vreo 21 de ani. – Bănuiam. D’ăştia care citesc numa’ netu’ [şi numa’ pre limba de azi, că veni vorba]. Că, zic, nu-i greu de priceput dac-ai citit ceva literatură română de secol XIX – început de secol XX. E A picat o prună-n noroi. sau ceva de genu’. – Da. De unde ştii? se miră Elena. – Păi, am citit câte ceva, ca omu’. Creangă, chestii. Plus că nu-i aşa mare scofală, glod nu-l mai folosim tel quel, dar apare în înglodat în datorii etc.

Şi mă-ntrebam: chiar aşa, eu oare unde am auzit prima oară de glod?

Şi răsfoind zilele astea cartea de mai sus îmi pică ochii pe Aurul şi-n glod străluceşte. Aveam 6-7 ani când l-am citit şi în mod sigur am întrebat-o pe mama ce-i ăla. Şi mamei nu i s-a părut greu şi/sau inutil să-l ştiu şi mi-l explice. Chit că nu cred să-l fi întrebuinţat vreodată în vorbirea mea de zi cu zi. Că nu despre asta e vorba, ci despre vocabularul pasiv. Despre a fi în stare să pricepi o chicat o perjă-n glod, chiar dacă altminteri n-ai zis în viaţa ta chicat şi perjă (şi nici n-o să le zici vreodată).

Am avut, datorită mamei, o ditamai biblioteca de literatură pentru copii, de care nu ne-am putut despărţi nici când s-a mutat mama de la 4 camere la 2 şi ne-a chemat să facem selecţie la sânge, fiecare-ntre cărţile din camera lui şi toţi în biblioteca din sufragerie, şi ne-am ales fiecare cu câte un teanc sfrijit (la 4 biblioteci mai mari sau mai mici, să se fi adunat un sac) de cărţi de dat, şi aproape numai prostii. Păi când am luat la rând cărţile copilăriei, am început fiecare cu asta nu, că de-aia, nici astălaltă, că mi-a plăcut, nici ailaltă, că cine-o mai publică şi-i păcat. De-alde Tivisoc şi Tivismoc şi asta de proverbe şi un autor bulgar (cum îl chema?!) şi Anul pădurii şi zeci de alte de cărţi de care e imposibil să te desparţi! Drept care nenii care au coborât sacii de la etajul III şi i-au urcat la IV au tras concluzia că e grea rău cartea!

Şi da, Anul pădurii (Ivan Sokolov-Mikitov). Preferata mea evăr, nici nu (mai) ştiu de ce. De poze, cred. Şi de poveşti despre animale. Primită cadou de la Laura şi Titus acu’ 32 de ani (şi o lună!), când am împlinit 6 ani.

Anunțuri

Etichete:

24 Răspunsuri to “Nişte cărţi”

  1. Pinocchio Says:

    🙂
    Am avut în gimnaziu o profesoară de matematică genială. Cînd ne preda formula ariei laterale a conului, ne-a zis: „pi.er.ge – în Moldova, la prune se zice perje.” Voilà, așa am aflat eu ce sînt perjele.

  2. VictorCh Says:

    Esti „de-a mea”, dar „editie ulterioara”… – cu cartile (INCLUSIV cu cele ale copilariei), nu cu pixul rosu, nici cu udatul „buruienilor” – si (din pacate) NICI cu netul / „calculatoristica”, ba inca (SI MAI „din pacate”) (Sic!) nici macar CU_CUnostintele (teoretice) despre gramatica / ortografie).

  3. VictorCh Says:

    P.S. CE inseamna „tpu” („insirat” dupa tv, FB si twitter)? Si cine-i numitul Rares?

    Si – „luandu-ma cu” cartile – am uitat sa „tratez” „subiectul tematic” al articolului: oare CHIAR sa fie o problema (pentru generatia tanara) sa recunoasca (si sa inteleaga) „glod”? (Sau „ţărână”, sau „tină”, sau „colb”, sau „clisă” – sau oricate alte sinonime (macar partiale) or mai fi fiind pt pamantul de sub picioarele noastre?)
    Iar „perja” – ma insel eu atunci cand imi amintesc faptul ca inseamna ea „pruna”, da’ parca pruna NECOAPTA?

  4. diacritica Says:

    http://www.tpu.ro
    Rareş e băiatul colegei mele de cameră de acu’ 20 de ani, Lenuş.

  5. Șerban Says:

    Apăi „o pchicat o pearjă-n glod” nu pune, într-adevăr, mari probleme. Maică-mea (născută în Orașul Stalin, dar din părinți moldoveni mutați la Brașov înainte ca ea să se nască) mă testa cu varianta extinsă a propoziției, pe care și acum o țin minte:
    „O pchicat pearja din bagdadie ș-o feștelit prostirea di pi crivată”.
    Na? Cine se bagă să „traducă” (no google admitted!)?

  6. diacritica Says:

    ‘Ai că asta-i clasică. 🙂

  7. VictorCh Says:

    Pt conformitate: A cazut pruna de pe grinda tavanului si a murdarit cearsaful de pe pat.

    (diacritica: Te rog sa-i „dai drumul” mai tarziu, ca poate mai vor si altii sa gaseasca raspunsul EI INSISI, fara „contributie” exterioara – si la fel ai putea proceda cu TOATE raspunsurile corecte: sa nu le „dai drumul” pana-n seara (sa zicem) – sau pana maine dimineata – cand ai putea sa le dai drumul in ordinea primirii, ca sa nu se simta cineva frustrat ca nu a fost respectata ordinea.)

  8. Mihai Negrea Says:

    Haha Clanul Negrea … n-ai rude prin Mures?

  9. diacritica Says:

    Nu.

  10. diacritica Says:

    (Na, Victore, că nu s-a mai băgat nimenea la traducere. 🙂 )

  11. Adriana Dinu Says:

    Ai dreptate!Chiar şi mie mi se întamplă să mai scap câte un „pi”, chiar şi câte un „şâ”, în loc de „şi” având în vedere că sunt din Râmnicu Sărat, la graniţa dintre Buzău şi Focşani. Şi nu mai spun că mulţi încă au accent şi folosesc cuvinte moldoveneşti din cei care locuiesc în Râmnicu Sărat şi nu ai cum să nu înţelegi ceea ce spun.

  12. Șerban Says:

    La momentul la care am scris-o nu știam că s-a clasicizat așa de tare. Eu o auzisem doar la maică-mea. Între timp am constatat că e plin netul de ea, într-o variantă chiar mai dezvoltată decât cea pe care o știam eu (apare și un „oghial”). Mersi lui VictorCh pentru traducere, este 100% corectă!

  13. v Says:

    offtopic, că n-avui unde:
    Paul Dicu fuse azi la rubricuţa cu recomandări de carte de la Realitatea; mare cititor de „Dune”, i-am mai dat o bilă albă, nu c-ar mai fi avut nevoie, în ochii mei ori în general! 😀

  14. ana Says:

    @victorch – clisa in ardeal e slanina…

  15. Costea Says:

    De vânzare?

  16. VictorCh Says:

    ana: Stiu (sunt banatean cu radacini ardelene) – dar prin sud cuvantul defineste noroiul lutos framantat de pe drumurile nepavate. Tot asa cum „colb” defineste acelasi pamant, dar care – uscat (ars de soare) fiind, si la fel de framantat de roti / picioare – s-a transformat intr-o foarte fina pulbere in care ti se ingroapa talpa (uneori pana spre glezna). Si in acele regiuni „clisa” ardeleana se numeste „sunca” (acolo nu jambonul poarta acest nume, ci slanina de pe burta porcului).

  17. Silvana T. Says:

    @VictorCh

    Odată făcută traducerea, nu m-am putut abține de la a observa că regionalismul „crivată”, adică „pat” trebuie că vine de la grecescul „crevati” (κρεβάτι). Îmi dă bătaie de cap etimologia cuvîntului „prostirea” ca definire pentru „cearceaf”.

  18. diacritica Says:

    PROSTÍRE2, prostiri, s. f. (Reg.) Cearșaf. – Din ucr. prostyralo.

    prostíre (prostíri), s. f. – (Mold.) Cearșaf. Rut. prostyra, sb. prostirač, din sl. prostirati „a întinde” (Cihac, II, 206). La aceeași familie pare să aparțină prostovol, s. n. (Olt., unealtă de pescar), a cărui der. nu este clară, cf. sb. prostrica (Candrea), sb. pristor „plasă”. (Tiktin, urmat de Scriban, îl pune în legătură cu sb. strovaliti „a doborî”). Cf. rostogol.

  19. VictorCh Says:

    Silvana T: Eu nu sunt lingvist (DEPARTE de asta – sunt „de formatie” reala – sau „realista”), dar (cu referire STRICT – TOT la traducere) nu stiu daca „a festeli” nu ar fi tradus mai corect prin „a pata” decat prin „a murdari”.
    Iar substantivul „crivata” eu il stiusem sub forma sa „masculinizata”: „crivat”.

  20. Rudolph Aspirant Says:

    Tocmai mi-am dat seama ca mie personal cand eram mic nici prin cap nu mi-a dat prin minte sa ii intreb ceva pe parintii mei de cand am invatat sa citesc de la vreo 5 ani in sus ! (Cand eram mai mic mi-a zis tata ca uneori il sacaisem cu niste intrebari de tip de_ce, insa mi- azis ca nu prea multe sau la nivel suparator din cate tine el minte).

    De fapt, abia acum imi dau seama ca parintii mei ar fi fost o adeverata comoara de posibile resurse si referinte, si pacat ca nu i-am intrebat mai multe chestii cand eram si de varsta scolara…de ex poate as fi putut sa le cer parerea ce sa citesc…pt ca tot ce mi-a recomandat tata, adica 3 intr-o barca, de Jerome K Jerome, si Cele 12 scaune, de Ilf si Petrov, plus cartile cu valetul Jeeves, de PG Wodehouse, si fabulele d-lui La Fontaine, au fost intr-adevar carti bune, iar ce mi-a recomandat mama, Alexandre Dumas, tatal, Liviu Rebreanu, Un bon petit diable de Contesa de Segur, si Zoki Poki al lui Olivera Nicolova, iar bunica recomandandu-mi Emil Garleanu, si Pinguinul Apolodor, de Gellu Naum, si cartile astora totri au fost intr-adevar bune de tot…numai ca in rest eu chiar am fost lasat total de capul meu re citit ce voiam si ce aveam chef de pe hartie sau de pe net, si eu nu i-am intrebat in mod expres niciodata asa, „ce sa mai citesc eu azi ?”…eventual adaugand chiar, „ca uite ce ma framanta ?”…si sunt SIGUR ca ar fi STIUT ce sa imi recomande sa citesc ! SIGUR.

  21. Silvana T. Says:

    Mulțam, Dia 🙂

  22. Silvana T. Says:

    @VictorCh

    Nici eu nu sunt etimoloagă 🙂 dar mă fascinează dinamica cuvintelor.

  23. despre ce-a mai rămas din limba română, în blogosferă şi în internet « termeni de blog Says:

    […] Niste carti […]

  24. F.M. Says:

    Uaaaau! „Anul pădurii” e preferata preferatelor….
    Am cumpărat-o în ’81, înainte de absolvirea pedagogicului de la Blaj, şi o ţin cu sfinţenie în dulapul de la şcoală. De câte ori am ocazia, le citesc copiilor acele superbe descrieri şi ei de fiecare dată zic „uaaaau!” când le arăt desenul cu ursoaica şi puii ei în bârlog.
    … şi, băgându-mă-n discuţia voastră: Cred că „a feşteli” înseamnă a vopsi neglijent (a mâzgăli) şi s-ar putea să vină din maghiară de la „festö” (vopsea). Marco Polo sigur ştie mai bine.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: