Doamna are un tată.
Tatăl este al doamnei.
Doamnei, căreia, cărei. De la ei, doamnei.
Spre deosebire de căruia, cărui, de la lui, domnului.
Spre deosebire de cărora, căror, de la lor, doamnelor şi domnilor.
Doamna al cărei tată.
Acord încrucişat.
S-aude şi-n fundu’ clasei, la Cambridge?
Camil Roman, doctorand al Departamentului de Politică şi Studii Internaţionale de la Universitatea Cambridge, sau despre cum să dăm cu huo în omu’ care a ales după pohta inimii personale, nu după frustrările altora. C-aşa se face politică la Cambridge. (Diferenţe minusculisime, da. Ca aia dintre a cărui şi al cărei.)
diacritica 
Acu’ „te iei in bete” si cu doctoranzii – si inCA_CU cei cambridgieni…
bănuiesc că, în context, virgula de la subiectivă îi era deja peste puteri s-o depisteze. şi „dînşii”. şi „nici într-un”. şi m-am plictisit şi n-am mai citit. morală pe banii altuia ce să zic…
Ba io am citit, tocma ca să văd care-i de fapt vina dnei Ertegun. Şi n-am văzut.
eh, eu răbdai doar jumate. dacă pînă la jumatea articolului a dat-o doar de gard, am zis că nu mai e cazul 😀
Eu nu înţeleg de ce au publicat cei de la ziar chestia asta. Sunt vânzători de legume în piaţă care vorbesc mai coerent şi mai corect. Mâine-poimâine un individ cu retard serios, cum e autorul acestui articol, ajunge consilier prezidenţial. Mă rog, asta n-ar fi chiar o tragedie… doar o schimbare de nume. 🙂
Apăi dacă nici tu nu înţelegi, cum vrei să fi înţeles ăia de la ziar? 😀
Io zic ‘a (al) lu’ care’. Mă scot uşor şi repede. Şi nu tre’ să scriu. 😀