Show-ul, blogul. Cu liniuţă, fără liniuţă

Blog-ul sau blogul?
Soft-ul sau softul?
Internet-ul sau internetul?
Showul sau show-ul?
Bleu-ul sau bleuul? (Că tot am avut recent neliniştea asta şi la vremea respectivă nu m-am învrednicit să caut.)

Explicaţii în figura de mai jos (poză din DOOM 2). Pe scurt: dacă finalul se pronunţă altfel decât se scrie, e cu cratimă. Dacă finalul se pronunţă cum se scrie, e fără cratimă.

 

Anunțuri

Etichete: , , ,

12 Răspunsuri to “Show-ul, blogul. Cu liniuţă, fără liniuţă”

  1. pinocchiomuc Says:

    Merci pentru „gay-ul”, chiar m-am întrebat destul de des. Dar, sincer să fiu, nu cred că se va mai scrie multă vreme cu cratimă.

    Ehm, și, carevasăzică e „gay-i” la plural cu articol nehotărît și „gay-ii” la plural cu articol hotărît? Așa-i corect, nu?

  2. diacritica Says:

    Moş Pinocchio, ia mai citeşte mata o dată poza aia. În special primul rând. 🙂

  3. armyuser Says:

    Păi dacă doar se recomandă, deduc de aici că nu este nici o regulă. Fără a greşi, pot articula şi scrie cu cratimă în orice situaţie descrisă mai sus.

  4. diacritica Says:

    Nu. Capitolul cu pricina îţi prezintă nişte excepţii de la regulă (aia care zice că articolul hotărât se lipeşte de cuvânt – băiatul, nu băiat-ul).
    Şi-ţi mai indică cum să tratezi anumite împrumuturi – şi-ţi exemplifică cu nişte cuvinte indexate în DOOM şi pe care nu le poţi scrie cu cratimă „fără a greşi” (e „boardul”, „boarduri”, „boardurile”). N-are cum să-ţi dea regulă pentru împrumuturi care încă nu-s normate (vezi partea „chiar şi neadaptate sub alte aspecte”). Pentru fiecare cuvânt în parte „regula” se stabileşte în momentul când e inclus în dicţionar. Şi şi regula aia e temporară, până se trezeşte vorbitorul nativ să zică „vopseluri”.

  5. pinocchiomuc Says:

    Da doamnă, se pare că am sărit primul rînd, nărav vechi.
    Și atunci cum se face diferența între singular, plural cu articol nehotărît și plural cu articol hotărît?

  6. diacritica Says:

    După articol. 🙂 Determinanţi, predeterminanţi, persoana verbului etc. La „pantalon verde”, „fustă verde” de unde ştii care-i femininul şi care-i masculinul? Ca să nu mai zic de „roz”. 🙂
    Până la noi ordine, gay, dandy sunt substantive cu o singură formă (sg+pl).

  7. VictorCh Says:

    …ca sa nu mai mentionam cazul in care „verde” este nu adjectiv, ci adverb („i-am spus verde-‘n fata ca…”)

  8. diacritica Says:

    Victore, unde-ai văzut tu adverb care să varieze în funcţie de diverse, şi mai ales după gen şi număr?

  9. armyuser Says:

    Nu prea-mi iese rolul de avocatul diavolului, Dia. 🙂

  10. VictorCh Says:

    „Adverb care să varieze în funcţie de diverse, şi mai ales după gen şi număr” n-am mai vazut, dar AM mai vazut cuvant care – in functie de categoria cuvantului caruia ii era atasat – sa joace rolul fie de adjectiv (variabil in functie de…) (pe langa un substantiv), fie de adverb (invariabil) (pe langa un verb).
    De ce, exemplul dat de mine in paranteza este gresit, sau nu este concludent?

  11. dadatroll Says:

    Da cum se declineaza MIrcea Popescu la superlativ? Extrem de tampit?

  12. diacritica Says:

    @Victor:
    N-are treabă cu exemplul, ci cu ideea de adverb (deci invariabil), în condiţiile în care discutam despre forme flexionare şi articulări diverse.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: