De pe stradă

Cum veneam eu agale spre casă, numa ce mă depăşeşte în viteză duduia în rochiţă de jerseu albastru, dând repejor din funduleţ, că se grăbea. Care funduleţ, format din două buci rotunde şi albe, separate undeva de un tanga negru din dantelă, era perfect vizibil prin jerseul subţire şi transparent. Dimpreună cu bucile dumisale, cu şănţuleţul dintre dânsele şi cu tanga, desigur. Că fără de ele n-ar mai fi fost funduleţ. Adică, mă rog, şi fără tanga, tot funduleţ era. Dar fără bucile celea două, nu.
Şi când întindea domnişoara pasul, ieşea la iveală şi dantela (neagră, cum altfel?) de la ciorapul cu lipici. Care ori nu se lipise bine şi alunecase, ori fusese cumpărat cu un număr mai mic, că se termina undeva la o palmă-două deasupra genunchiului, numa’ bine să-i vezi din spate dantela – că rochiţa de jerseu se ridicase pe funduleţul oarecum mai abundent.
Secsi, cred. Secsi de Dristor, aşa…

Anunțuri

Etichete:

12 răspunsuri to “De pe stradă”

  1. VictorCh Says:

    Sanchi secsi!
    Da’ daca era „oarecum mai abundent” – CUM de mai era „fundulet”?

  2. mihnea Says:

    nu intelegi moda tarfa light, zau! in alta ordine de idei, eu am vazut in IOR mai alaltaieri o copila de 12 cu ciorapi de plasa (roz) si minijup de blugi.

  3. diacritica Says:

    Mihnea, cre’ că nu era moda târfa light, cre’ că era numa’ cam proastă şi atâta pricepea ea. Se-ntorcea de pe la un serviciu şi am râs gândindu-mă cum s-or fi uitat ăia toată ziua în curul duduii. Care se credea elegantă-secsi.

  4. Marco Polo Says:

    a. Duduia o depăşeşte pe Diacritica în viteză.
    b. Diacritica poartă ochelari şi uneori ne zice pe blog că are dificultăţi de vedere.
    c. Întrebarea mea retorică e cum a putut dumneaei să observe atâtea amănunte într-un timp atât de scurt ? Ca de la femeie la…femeie ? Cu un ochi … critic ? 🙂

  5. jademan Says:

    Ce tare.

  6. VictorCh Says:

    Marco Polo:
    c. 1. Bagsama diferenta de viteza era mica si deci depasirea (si – mai ales – indepartarea duduii de diacritica) s-or fi petrecut incet, in timp mai lung, oferindu-i diacriticii o „priveliste” nesolicitata.
    2. TARE ma-‘ndoiesc sa se fi uitat diacritica la duduie cu un singur ochi, ca gaina la grunte, ci mai degraba cu amandoi – critici sau nu.

  7. VictorCh Says:

    Erata: * graunte

  8. Marco Polo Says:

    @VictorCh:

    1. Păi tocmai Diacritica ne spune în text „numa ce mă depăşeşte în viteză duduia în rochiţă de jerseu albastru”…. Cred că viteza acesteia era dublă decât cea a naratoarei. 🙂
    2. A nu se înţelege greşit : „un ochi critic” are sensul de „o privire critică”, dar am evitat utilizarea acestei expresii devenită deja „clişeu”, adică mult prea utilizată în scrierile literare…

  9. Marian Says:

    Deci, stimată diacritică, înțeleg că suntem conțărani și probabil ne-am încrucișat ochii critici pe aceleași ulicioare și alei.
    No, nu-i așe că șadem în ăl mai verde și primăvăratec cartier? (De unde, bag seama, și neascunsele dorinți de grabnică despuiere ale madmoazelei.)

  10. dadatroll Says:

    Astai contra ca pare mai mult pro

  11. diacritica Says:

    E pro, mă, că m-a distrat şi mi-a fost milă de ea, biata fufă.

  12. Cârcotaşu Says:

    Ehe, ce discuţii, ce observaţii, da’ io nu mă-ntreb decât de unde mama dracu’ se văd bucile, albe da’ mai ales dunga de la tanga printr-o „rochiţă de jerseu albastru”, acu’ la sfârşit de martie, când n-au apărut nici măcar buricele, ombilicele (sâc) bre!
    Eh, şi io, cârcotaş!

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: