Sunt materialistă

(Cred c-am zis deja p-aici că idealul meu în viaţă e să mă fac femeie întreţinută, numa’ că dacă n-am reuşit pân’ acu’, n-o să reuşesc nici de-acu-ncolo. Dar nu despre asta e vorba.)

Acu’ câteva zile îmi scrie o domnişoară PR executive la o firmă de pr&stuffuri să mă-ntrebe dacă nu vreau să scriu un articol în Ghidul pentru studenţi. Sigur, zic. Bine, zice. Uite aici detaliile tehnice de care am nevoie: titlu, ţî caractere, cu diacritice (îhî), nume-prenume autor (ei, iaca!), 2-3 poze reprezentative (da, sigur, acuşica; le am p-aci pe blog). Bine, zic. Da’ arată-mi şi mie un contract. Ce contract? mă-ntreaba domnişoara lucrătoare la firma de publishing. De cedare de drepturi de autor or something, zic. Că-n ghid scrieţi că articolele-s proprietatea voastră. Cum devine articolul meu proprietatea voastră dacă n-aveţi ţidulă la mână? (Da, ăsta-i momentul în care devin pain in the ass, după cum ştie cine mă cunoaşte îndeaproape.) Trimite domnişoara contract – scuză-mă că n-am ştiut, da’ nimeni altcineva nu mi-a cerut. (Da, ştiu, îs dificilă.) Văd c-aţi sărit peste articolul despre preţul cesiunii, zic. Io, zic, voluntariat fac doar pe blogul meu. Nu scriu moca pentru un eveniment din care voi faceţi bani. Ghidul se distribuie gratuit, zice domnişoara. N-a cerut nimeni bani ca scrie într-însul. Uite ce-i, zic. Eu nu-s angajator ca să mă gâdile un eventual employer branding, publicitate pe blog n-am, ca să mă intereseze traficul generat, notorietate blogul are suficientă, că altfel nu m-aţi fi căutat. Şi nici Ghidu’ nu-i vreo „Dilemă”, ca să-mi crească self-esteemu’ (şi să-l menţionez eventual în cv-ul de diacritică). Plus că am o bănuială că tipografia nu lucrează moca, chit că ghidu-i gratuit. Refuz să scriu gratis pentru core businessu’ unei firme private, zic.

Nu ştiu vouă, da’ mie-mi pare lipsă de eleganţă să nu mă-ntrebi nici măcar de formă cât face articolul meu. De ce? Că-i pentru studenţi şi tre’ să ne tresalte inimioara? Ce, tu refuzi să-ţi iei salariul pentru perioada cât lucrezi la organizarea evenimentului pentru studenţi? Că fix despre asta e vorba.
Poate că articolul meu nu face decât 1 leu, da’ leul ăla tre’ să mi-l plăteşti. Sau să ai eleganţa să mă laşi pe mine să-ţi ofer articolul, dacă-mi pare că e cazul.
(Mi-a scris acu’ ceva vreme un domn să mă-ntrebe dacă vreau să comentez comunicare politică and stuff, da’ m-a-ntrebat frumos şi din prima cât vreau ca să. Am refuzat înainte s-apuc să mă gândesc cât aş vrea – în caz că vă-ntrebaţi.)

Anunțuri

Etichete:

26 Răspunsuri to “Sunt materialistă”

  1. gbaii Says:

    Mda. Ai dreptate. Și eu aș fi făcut la fel.
    Iar dom’șoara merita un bobârnac peste năsucul jignitor.
    Respect!

  2. 7 Says:

    Absolut corect!

  3. VictorCh Says:

    Cu o BUNA bucata de vreme in urma – vreo doua decenii – la intrebarea cuiva „Cu CAT ati fi dispus sa vindeti…” (nu are importanta CE anume – o proprietate) ii raspunsesem ca nu-i de vanzare.
    Apoi mi-a explicat cetateanul ca nu-i in regula un asemenea raspuns – si mi-a explicat-o nu-mai-stiu-exact-CUM, da’-‘ntr-un fel de m-a convins: „Nu mai spuneti ca nu-i de vanzare – sunt FOARTE putine lucruri pe lumea asta care sa nu fie de vanzare, si proprietatile nu fac parte dintre ele. Fiti sincer: daca v-as oferi acuma… (si a enuntat o suma in valuta „forte” care m-a lasat visator si cu gura cascata), nu-i asa ca mi-ati vinde proprietatea?” De voie, de nevoie, am dat din cap afirmativ (si ATUNCI ati fi facut si voi la fel; probabil ca ati face la fel si acuma, da’ la ALTA suma – probabil cu vreo doua zerouri in plus la sfarsit). „Inseamna ca este vorba NU de principiu, ci numai despre pret. IA ganditi-va: pt CE suma (aproximativ minima) considerati ca ATI FI totusi dispus sa va despartiti de acea proprietate?”
    De atunci m-am invatat minte: cu FOARTE putine exceptii, nu mai spun pt aproape nimic ca n-ar mai fi de vanzare, ci pur-si-simplu enunt o cifra care sa-l lase pe ofertant plangand,si despre care consider ca daca este acceptata m-ar lasa pe mine razator. (Daca (prin reducere la absurd) CUMVA o asemenea suma este acceptata, vreau ca eu sa raman razator-nostalgic pt „pierderea” proprietatii, nu plangator-furios.)
    Incepand de atunci, modalitatea mea de a refuza este enuntarea unei sume suficient de mari pt a considera ca ar fi inacceptabila pt orice ofertant „normal”, dar ca ar fi perfect acceptabila pt mine in cazul in care ofertantul TOTUSI (in ciuda oricaror considerente de bun-simt pt imprejurarile concrete existente) o accepta.

  4. pinocchiomuc Says:

    Dacă era pentru studenți și studenții n-au bani, atunci puteau să vină studenții să te roage. Că chestia e de fapt pe bani, e clar. Și nu numai editura, ci și salariul duduii. Mda, profesionalism.

  5. AlinaC Says:

    se pare ca nu esti singura rugata sa faca acte de caritate: http://www.simonatache.ro/2012/02/22/sunt-nescrisa-caut-urgent-locuri-in-care-sa-scriu-gratis/ 🙂

  6. mirceamaeru Says:

    sincer eu nu te vad materialista.
    sunt de o nesimtire crasa aceste firme. ele nu dau nimic gratis insa asteapta sa primeasca.
    si daca erai materialista acceptai oferta domnului cu politica.
    super munca de voluntar ca fraieru ca sa castige altu.
    cutia milei din supermarcheturi si institutii publice ii si mai faina. fac caritate nu din profitul meu ci din cea de voluntariat al fraierilor. vai ce bine ai facut ca nu ai scris nimic gratis.

  7. mirceamaeru Says:

    @victor 🙂 super asa am sa fac si eu de aici inainte . sper.

  8. gabrielastefan Says:

    Eu cred ca fusei putin cam dura cu fata. cu studenta. fac pariu pe un bilet de autobuz ca biata de ea nu a auzit de un astfel de contract. ca nici nu stie cu ce se manaca. si nu zic ca o fi vreo ignoranta ( ea fata/studenta). si eu „lucru” cu drepturile de autor aproape zilnic. si cu toate astea mi s-a intamplat sa uit de el la o discutie sau negociere. nu multe ori ce-i drept … o fi si fata incepatoare, asa ca astia smecherasii de la firma unde lucra ea au bagat-o la inaintare. si …2… nu inseamna ca daca ceri si primesti. totul se poate negocia. chestia aia cu nimic nu e gratis…. stii si tu foarte bine ca e la nivel de slogan. daca cineva ( destept) tine sa fie moka… poa’ sa fie. oricum… a fost o lectie buna sper, pentru studenta noastra. sper:)

  9. Tudorminator Says:

    Nu ești materialistă, ești normală. Sau, mai bine zis, ai marile „defecte” de a poseda bun simț și cei șapte ani de acasă.

    Chestii pe care unii din concetățenii noștri consideră acceptabil să le ignore după bunul plac.

  10. Fleur Says:

    „să mă-ntrebe dacă vreau să comentez comunicare politică and stuff…”
    primo: la prima vedere, ai trecut pe lângă șansa vieții tale de a… trăi bine. 🙂
    secundo: știind noi bine ce vrea să însemneze politica dâmbovițeană și așa-zișii jurnaliști-comentatori-înregimentați… e o ratare asumată, de la sine înțeleasă.
    (Vezi episodul „Gicu srl”… :))

  11. Claudiu Says:

    Parerea mea ca ai facut foarte bine si e bine sa iti ceri drepturile. Imi place cum gandesti si cum scrii, felictirari, ai mai castigat un vizitator, un bookmark si un link catre site-ul tau pe dex2online.ro

  12. VictorCh Says:

    gabrielastefan (03/04/2012 la 2:05 pm): „Eu cred ca fusei putin cam dura cu fata…”
    DUMNEATA „fuseşi” cam dura cu ea? 😯 Eu credeam ca intamplarea i se intamplase (!) diacriticii…

  13. tink3rbe11 Says:

    Si branza e pe bani….la anii ei ar fi trebuit sa stie!
    Mi-a placut!

  14. gbaii Says:

    huh?!

  15. pasarearosie Says:

    @gabrielastefan, nu am citit articolul cu fffffffff mare atentie recunosc insa nu lucratoarea din firma poarta nesimtirea. caci si aia poate munceste acolo de-a moaca. administratorul ii nesimtitu.
    cat despre negocieri nu stiu, mie mi se par naspa. si nu-mi place. nici nu am talent de negociator. doamne! stii ce abermant suna in urechile mele? de multe ori mi s-a spus” se negociaza” vaiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii cum naiba este asta negociere? adica castiga cel mai nesimtit si tupeist? :)) vai. cata mincina si fatarnicie si jegmaneala de pe fraieri ca mine.

  16. pasarearosie Says:

    daca as fi patron as cere cu 25 % sa zicem mai mult apoi m-as lasa de buna voie si nesilit de nimeni induplecat de cumparator iar fraieru ar merge acasa satisfacut cu talentu :)) lui de negociator. iar daca as intalni fraiere ca mine mi-as freca mainile satisfacut de ce afacere buna facui cu fraiera aia.
    atunci te intreb: ce se negociaza defapt?????:))

  17. pasarearosie Says:

    bine ca stiu. deacum inainte cand pe o masina de piatra mi se cer 500 lei eu zic 100. sau mai bine 50 lei

  18. gbaii Says:

    Negocierea NU se face între nesimțiți/tupeiști și fraieri. Negocierea este o arta pe care poți s-o deprinzi. Dacă n-ai „talent” și nu vrei să citești despre asta, nu-i bai. Dar sunt situații în care poți obține un „ceva” în plus numai pentru că vrei să-l ceri. Și asta e o formă de negociere. Și mai e o vorbă la români: nu-i prost nebun cine cere, ci ăl de dă. Deși poate suna ciudat, noi românii suntem încă aici pentru că se pare c-am știut negocia când și cu cine a trebuit.

  19. dadatroll Says:

    Mey la mine la blog na venit nimeni sama intrebe daca nu vreau sa scriiu la nu stiu ce fel de ghid nu mai decat la Dilema.

  20. gabrielastefan Says:

    @pasarearosie…. din comentariul la comentariul meu nu reiese nici o secunditza ca as fi afirmat ca biata lucratoare/studenta e de vina. Iar in ceea ce priveste „negocierea”… e de cand lumea si pamantul. e cerere si oferta, schimb de piata.Motivatia
    schimbului pe piata este redată de fraza: „Dacă îmi poţi fi de folos, îţi voi fi şi eu ţie”.Multi oameni sunt tentati să considere ca obtinerea de venituri mari de catre anumiti indivizi ar decurge din exploatarea altora. Recunoasterea faptului ca, într-un sistem de piata libera, venitul este plata primita pentru ajutorarea altora face uşor de sesizat eroarea acestui punct de vedere. Aproape intotdeauna oamenii care au un venit mai mare sunt cei care sporesc bunastarea multor semeni de-ai lor.

  21. VictorCh Says:

    gabrielastefan (04/04/2012 la 3:44 pm): „Aproape intotdeauna oamenii care au un venit mai mare sunt cei care sporesc bunastarea multor semeni de-ai lor.”
    Adevarata ca principiu, in conditiile actuale de la noi afirmatia dumitale si-a cam pierdut adevarul pe drum, caci majoritatea celor care au un venit mai mare decat al celorlalti l-au obtinut prin spolierea altora (partea cu bunastarea semenilor ramanand valabila doar ca exceptia care intareste regula), fie „in mic”, prin „tepe” trase cate unuia pe rand (sau cate putinora deodata), fie „in mare”, cu „tunuri” trase noua tuturor prin insusirea rodului muncii noastre a tuturor „stocat” in realizarile epocilor anterioare, realizari pe care le-au jefuit.

  22. diacritica Says:

    majoritatea celor care au un venit mai mare decat al celorlalti l-au obtinut prin spolierea altora

    Ei, hai! Un salariu de 800 de euro net e mai mare decât al multora, da’ ăla de-l ia n-a spoliat pe nimeni.

  23. VictorCh Says:

    Eu ma refeream mai degraba la venituri de ordinul de marime 80.000 euro lunar (1 mil euro anual) (sau de MULTE ori mai mari).

    Da’ cele spuse de mine se aplica SI celor cu venituri lunare de mii (sau milioane) de euro obtinute (spre ex) din „crearea” de locuri de parcare prin marcarea cu vopsea a suprafetelor pavate deja existente, sau din inlocuirea (scumpa) a bordurilor bune cu unele mai proaste (combinata eventual cu re-pavarea anuala a acelorasi strazi), sau din ocuparea tuturor locurilor in piete, silind astfel producatorii sa-si vanda marfa CATRE EI (care o revand (fara sa fi depus cine-stie-ce efort pt producerea marfii) cu un profit intre 100% si 5-600%), sau din cumpararea (ieftin a) drepturilor asupra locuintelor in litigiu cu statul (litigiu nerezolvat de ani multi, poate de zeci de ani), litigiu care BRUSC se rezolva in favoarea lor dupa cumparare, ingaduindu-le profituri de acelasi ordin de marime… (Oare o fi necesar sa mai dau si ALTE exemple? Ca pot ajunge pana la „schimbul de terenuri” cu armata, sau la cumpararea unei intreprinderi pe o suma mai mica decat cea obtinuta ulterior prin vanzarea doar a cantinei intreprinderii (fara a mai mentiona terenul construibil de zeci sau sute de hectare sau „fierul vechi” sub forma unor utilaje abia cumparate pe milioane in valuta pt modernizarea intreprinderii), sau la spitale publice vandute „pe un leu” unora care dupa o sumara modernizare deschid acolo un spital particular (eventual folosind SI „utilajele” primite donatie de catre spitalul „de stat” cu ani in urma, dar nefolsite (inca nedespachetate) ) (sau un – tot particular – „camin de batrani”, sau clinica, sau alte variante), sau la taierea pomilor dintr-un parc protejat (sau a duzilor batrani de la o statiune de cercetare in domeniul sericiculturii) pt a crea teren construibil…)

    Si – pe de alta parte – un SALARIU (fie el si „de 800 de euro net”) de regula nu prea ajunge atata de „mare” pt ca beneficiarii sai au sporit „bunastarea multor semeni de-ai lor”, ci pt ca respectivii angajati au sporit profitul patronilor.

  24. diacritica Says:

    Si – pe de alta parte – un SALARIU (fie el si “de 800 de euro net”) de regula nu prea ajunge atata de “mare” pt ca beneficiarii sai au sporit “bunastarea multor semeni de-ai lor”, ci pt ca respectivii angajati au sporit profitul patronilor.

    Nu despre „pentru că” era vorba.
    Ci despre

    Aproape intotdeauna oamenii care au un venit mai mare sunt cei care sporesc bunastarea multor semeni de-ai lor.

    Un om care câştigă bine cheltuieşte mai mult decât unul cu bani puţini. Iar banii pe care-i dă ajung finalmente şi în venitul cizmarului, florăresei, precupeţei, buticăresei, taximetristului, frizerului, casierei de la supermarket.
    Vezi venitul unui taximetrist în oraşe în care sunt şi oameni care câştigă peste 800 de euro şi venitul taximetristului din Vaslui.

  25. VictorCh Says:

    Din sfarsitul comentariului gabrieleistefan eu ramasesem cu impresia ca dansa se referise la „mecanismul” prin care acele parsoane ajung sa aiba un venit mare, nicidecum la faptul ca un asemenea venit – odata obtinut – sporeste bunastarea comunitatii… „de serviciu” imediat inconjuratoare (fapt incontestabil; DE ACEEA spun eu deobicei „Dă, Doamne, sa traiesc intre / langa oameni instariti, pe langa care sa nu pot eu sa „fac pe nebunul” ca o duc bine, fiindca acolo SIGUR o voi duce mai bine decat intre amărăşteni mai saraci decat mine.”)

  26. pasarearosie Says:

    @gbaii ai dreptate ca nu doare pe nimeni gura sa ceara ceea ce are nevoie.
    cat despre negociere ca fiind arta, ce sa spun? si razboaiele sunt o arta asa cum si negocierile pot fi purtate de pe pozitia „eu castig -tu pierzi.” sau „pierdem amandoi” sau ” pierd eu si castigi tu”.
    pot fi purtate si de pe pozitia castig-castig insa din experienta iti spun ca nu ai cu cine trata asa ceva. si cand cauti asta te trezesti ca tu pierzi si celalt iti da in cap. vai ce arta frumoasa. mai rau este cand nu ai cu cine negocia iar mediatorii nu au timp de tine ca ei trebuie sa renoveze camine culturale spre exemplu. au probleme mai importante.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: