Nu m-am uitat prin cele cărţi să văd ce zic, da’ eu zic că se zice bolnavă psihic, bolnavi psihic. Nu bolnavă psihică, bolnavi psihici.
Nu cred că se-aplică faza cu adjectivul care determină un substantiv (deci tre’ să se acorde cu el), sau mai bine zis nu cred că „psihic” determină pe „bolnav”. Faptul de a fi psihic nu e o caracteristică a bolnavului, ci a bolii. Boala e psihică, nu bolnava. La fel, faptul de a fi politică nu e o caracteristică a deţinutei, ci a detenţiei ei – detenţia e (de natură) politică.
Cred că structura e de fapt bolnava [din punct de vedere] psihic, deţinuta [din punct de vedere, pentru motiv] politic. Elipsă sau cum s-o fi numind ea.
diacritica 
iaca, o explicaţie cu care mă pot împăca. aferim!
pai, cred ca problema se rezolva mult mai simplu daca ne uitam la „psihic” in calitatea lui de adverb de mod, nu in cea de adjectiv–similar lui „nou” din „nou-nascut,” „nou-nascuta,” „nou-nascuti,” „nou-nascute” 🙂 deci eu sunt de acord cu tine, iar „psihic” nu se acorda 😉
Dacă nu mă-nşel, în calitatea lui de adverb n-ar putea determina un substantiv. Poate determina însă un adjectiv: Ea e bolnavă psihic. I mean, în „o bolnavă / bolnava psihic” nu cred că e adverb. Cred că e adjectiv, dar determină altceva.
Şi cred că „nou” în „nou-născut” determină şi el, la origine, un adjectiv – e născut nou. E venit nou. Şi a rezultat substantiv.
cum spui tu… eu raman la parerea ca e vorba de un adverb, ca determina adjectivul, ca intreaga constructie s’a substantivat in timp si s’a-ntors special ca sa ne strice noua duminica seara :)))
Nu cre’ că s-a substantivat nici o construcţie între timp, că „bolnav psihic” nu-i substantiv.
ba! daca nu s’ar fi substantivat, nu ne-am fi pus problema din titlu, ci am fi vorbit, natural, despre „persoana bolnava psihic_”; daca ne punem problema ca „bolnava” e substantivul si ne punem intrebari despre ce-o fi „psihic/a,” adjectiv sau adverb, acordat sau nu, cred ca avem de-a face cu o constructie pe care o simtim substantivata pe undeva… si importanta pentru existenta noastra zilnica 🙂 nu numai tu, ci si eu, ca de-aia stam de vorba despre asta, in loc sa vorbim despre altele… eu am dat exemplul cu „nascut,” tocmai pentru ca acolo mi se pare extrem de vizibila transformarea participiului in adjectiv si, apoi, in substantiv–gandeste-te un pic la „fiinta nou_ nascuta” 🙂
Nu s-a substantivat. Nu sintagma întreagă. Adjectivul „bolnav” (din „el e bolnav psihic”) a devenit substantiv („bolnavul psihic”) – procedeu frecvent – , însă „bolnavul psihic” nu e substantiv. E o sintagmă compusă dintr-un substantiv („bolnavul”) şi „pshic”, pe care unii-l consideră adjectiv determinant pentru „bolnavul”. Iar alţii nu. 🙂
Păi conform raţionamentului ăstuia, „bolnavul de cancer” e substantiv (structura toată, zic), altminteri am fi vorbit, natural, despre „persoană bolnavă de cancer”. 🙂
În structura aia de substantivat s-a substantivat doar „bolnav”. Până la „bolnav(-)psihic”, ca „nou-născut”, mai va să curgă ceva apă pe Dunăre.
oka, tu esti sefa pe chestiile-astea; eu sunt doar bagator de seama cu opinii 😉 seara buna! 🙂
(Corsoane, dacă ai ceva a-i spune lu’ Codru, spune-i pe blogul lui, nu te afla aiurea-n treabă aici.)
Io ma gandeam sa nu fie adverb… sau poate element predicativ suplimentar? Dar nu se acorda veci pururi.
„Bolnavul de cancer” e o grup nominal sau noun phrase (si subiect) dupa cum ne invata pe noi la lectia de (de)generative transformational grammar, doar ca in cadrul grupului bolnavul e substantivul si restul sunt deteminantii (ce copacei as mai face pe tema!).
*Un grup nominal, fireste.
Si eu simt constructia la fel ca si Codru, persoana bolnava psihic – cum e bolnava, deci psihic. Dar nu inseamna neaparat ca am dreptate. Sau face ca nou-nascut, nou-nascuti, substantiv compus? Sau locutiune? Whatevs – dar nu se acorda, ai dreptate.