Irina Mavrodin

Am cunoscut-o în 1996 (noiembrie?), când am fost la un workshop (atelier îi zicea pe vremea aia) de traduceri. Din Albert Cohen, „Belle du Seigneur”, la care lucra pe-atunci. La sfârşit mi-a zis c-aş avea oarece talent – probabil fiecăruia i-a zis ceva de-ncurajare, da’ eu am fost foarte mândră de mine (şi toţi ăilalţi, cred 🙂 ). Eram în anul V.

Mi-aduc aminte discuţia despre traducerea lui „tisane” – ceai de buruieni îi zisese ea. Ceai de plante, ziceam noi, studenţimea ştiutoare. Un’ s-a pomenit ceai de buruieni?! A fost foarte contrariată. Ea aşa băuse în copilărie – ceai de buruieni. Noi, de plante.
Nu mai ştiu, mi se pare c-aşa a lăsat în carte – de buruieni. Cred c-avea dreptate.

A tradus Proust, cale de vreo 15 ani. Şi multe altele, cale de-o viaţă.

Irina Mavrodin

Un răspuns to “Irina Mavrodin”

  1. Marco Polo Says:

    Da…o veste tristă.Cu peste 30 de ani în urmă, la facultate, am citit multe scrieri purtând semnătura d-ei. Ne rămâne o amintire luminoasă a unui om de valoare.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: