Foane, fonuri

De ce smartphonurile, dacă telefoanele?!

(Bine, tot isteţfon-isteţfoane sună mai mişto.)

Anunțuri

Etichete:

17 răspunsuri to “Foane, fonuri”

  1. neagrigore (@neagrigore) Says:

    sau deşteptăfon

  2. camil Says:

    hm, „smartphoane”? mai bine rămânem la „smartphones”.

  3. diacritica Says:

    La teve le zice smartphonuri. Mă rog, ph-ul e de la mine. De fapt cred c-ar trebui să fie smartfon, exact ca telefon. Declinat la fel – smartfoane, ca telefoane.

  4. camil Says:

    parcă nu sună chiar bine „smartfoane”. mai degraba le zicem telefoane destepte, pana gaseste limba un plural mai acatarii…

  5. diacritica Says:

    Isteţfon, am zis. Isteţfon, isteţfoane. Sună foarte mişto. 🙂

  6. camil Says:

    „telefon dezghețat la minte (și circuite)” 🙂

  7. Mihai Bătrânu Says:

    Sau intelifon? Acel „țf” parcă nu sună mișto decât în germană 😀

  8. Costin2 Says:

    E ca sac – saci, dar rucsac – rucsacuri.

  9. Răzvan Says:

    Eu cred că pe prompterul de la teve scria „smartphone-uri”, nu „smartphonuri”.

  10. diacritica Says:

    @Costin: Sacu’ şi rucsacu’ îs ca măru’ şi cu para. Rucsac nu vine de la sac, însă telefonul şi smartfonul vin de la acelaşi fon. Ce-i drept, pe căi diferite.
    @Răzvan, de fapt nu scria nimic, era publicitatea de dimineaţă, când îmi beam eu cafeaua. 🙂

  11. Pinocchio Says:

    Smartphoane, coane!

  12. geomarz Says:

    Eu votez pentru ”intelifon” dupe (sic) care pentru ”istețfon”.

  13. dadatroll Says:

    Mai bine era cum zicea Pruteanu sase zica: telefoane dastepte.

  14. Cârcotaşu Says:

    Io nu-nţeleg ce atâta grabă cu traducerea, că dacă mai avem puţintică răbdare o s-avem neologismul smart! Şi ne va lămuri DEX-u’ de face pluralu’ ca milionu’ sau ca pârţu’. Că io oricum zic „telefoane”, da’ cică nu interesează pe nimeni! 😯

  15. Dragos Says:

    Ete fas.

    Tocmai ai asistat la nasterea unui neologism.

    Esti prea norocoasa !!!

  16. wolferitza Says:

    Desi nu ma pricep la subiectul de fata, ma pricep la contrazis oamenii care se pricep, folosindu-ma de ce zice lumea (pe net).
    Adica:

    1. SAC, saci, s. m. bla bla – Din lat. saccus.
    2. Wortbildung von Rucksack: Scheinwort + Nomen (sack)
    3. Das Wort Sack ist semitischen Ursprungs (hebräisch saq, „Stoff aus Haar”, „Sack”) und gelangte über griechisch sákkos für „grober Stoff aus Ziegenhaar” und lateinisch saccus nach Europa.

    Morala: Comparatia e perfect valabila; ca si fonul, sacul a intrat in limba la momente diferite si pe cai diferite, dar avand aceeasi origine.

  17. diacritica Says:

    Nu, dragă. „Sac” a intrat direct din latină, „rucsac” a venit din germană. Faptul că „Rucksack” o fi având acelaşi etimon cu „sac” din ro nu înseamnă că în ro „sac” şi „rucsac” au aceeaşi origine.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: