Un monument al ceva, un monument a ceva

Se dă textul:

Dar poate că peste o mie de ani o să înceapă să născocească ceva şi despre mine, să-mi atribuie nişte gânduri neobişnuite, o premoniţie, tragedie, sentimentul istoriei, pentru că atunci n-o să mai fiu un om, ci un monument – şi nu pur şi simplu un monument, ci un monument al ceva, al ceva ce vor stabili ei.

Cum zicem noi, copii? Un monument al ceva, al ceva ce vor stabili ei sau un monument a ceva, a ceva ce vor stabili ei?

Gramatica Academiei zice (vol. I, Prepoziţia, Descrierea sintactico-semantică, p. 614)

Se marchează obligatoriu relaţia de genitiv prin prepoziţia a atunci când termenul subordonat este reprezentat printr-un:
a. nominal cantitativ invariabil (angajarea a trei dintre ei) sau un nominal asociat cu un determinant cantitativ (amestecul a două culori)
b. un pronume invariabil (apariţia a ceva nou) sau o propoziţie relativă introdusă printr-un relativ invariabil (probe împotriva a (ceea) ce declară inculpatul).
Bun. Deci noi suntem la punctul b, pronume invariabil. Atâta doar că cele 2-3 exemple pe care le-am găsit în GA (nu m-oi fi uitat unde trebuie, da’ zic că m-am uitat cam prin toate capitolele în care se putea pomeni despre asta), substantivul de la care pleacă tărăşenia (determinat, regent, ziceţi-i cum vreţi) e la feminin singular, cu articol hotărât (apariţia). Caz în care pe omul de rând nu-l mai interesează că a-ul ăla e prepoziţie a sau articol genitival – el ştie că-i cu a şi gata. Dar dacă acolo avem un substantiv masculin (sau neutru sg, mă rog), cu articol nehotărât?! Ca în textul de mai sus: zicem, conform punctului b din regulă (se aplică?!), un monument a ceva? Numa’ că-mi sună prost. Îi mai sună prost şi altcuiva? De ce monumentul a ceva îmi sună ok, iar un monument a ceva – nu?!

Aşa că le-am luat pe rând:

Masculin/neutru singular, cu articol hotărât:
Sfârşitul lumii, sfârşitul unei lumi – sfârşitul a ceva. Bun.

Masculin/neutru singular, cu articol nehotărât:
Un monument al prostiei, un monument al unei prostii – un monument a ceva?! Nu un monument al ceva, păstrând articolul al?

Adică în sfârşitul lumii, sfârşitul unei lumi – sfârşitul a ceva prepoziţia a îmi pare ok, pentru că altminteri genitivul nu e marcat în nici un fel. Ceva singur, neavând formă de G, nu poate ţine locul substantivului la G (lumii), că rezultă sfârşitul ceva şi n-are sens. Deci facem cum ne-nvaţă Gramatica Academiei şi-i punem în faţă prepoziţia a.

Dar dacă avem deja articolul genitival al (un monument al prostiei), ce facem, îl scoatem ca să-l înlocuim cu prepoziţia a (un monument a ceva)?! Mie mi se pare că nu-i cazul. Mie mi se pare că tre’ să fie un monument al ceva, al ceva ce vor stabili ei, numai că asta vine-n contradicţie cu punctul b de mai sus. Aştia care-aţi citit Gramatica Academiei din scoarţă-n scoarţă: pomeneşte pe undeva de situaţia asta? Că poate nu m-am uitat eu bine. Poate că de fapt regula aia nu se aplică aici.

Anunțuri

Etichete: ,

31 răspunsuri to “Un monument al ceva, un monument a ceva”

  1. Jeack Says:

    incearca cu un substantiv feminin. vezi ce-ti iese.

  2. diacritica Says:

    Discuţia de pe Facebook:

    Cătălin:
    Gramatica Academiei zice bine. Prepoziţia exprimă, în cazul dat, o relaţie de identitate (ca şi în construcţia „difuza un miros a ceva imposibil de imaginat”) şi funcţionează doar ca marcă a genitivului, fiind golită de sens, deci. De aici şi lipsa manifestării relaţiei sintactice.
    diacritica:
    Bine, asta cu “un miros a ceva” un vorbitor nativ n-ar zice-o niciodată. Ar zice “un miros de ceva”, pentru că vorbitorul nativ zice “miros de”, nu “miros al”. “Un miros de tocăniţă”, nu “un miros al tocăniţei”.
    Miroase A (ceva) /vs/ Miros DE (ceva). Îs chestii diferite.
    Cătălin:
    Argumentul rămâne.
    diacritica:
    Argumentul fără exemplul care să-l susţină e nul. 🙂
    (Eu nu zic că GA n-are dreptate, că nu-i de nasul meu. Zic doar că-mi pare că GA a sărit peste structurile de genul ăsta.)

  3. diacritica Says:

    Jeack, am zis de feminin în articol. Apariţia a ceva, o apariţie a ceva – pentru vorbitorul obişnuit e irelevant dacă a-ul ăla e prepoziţie sau articol. Doar la masculin se pune problema de a / al.
    E mult mai relevantă discuţia despre plural:
    nişte monumente a ceva, a ceva ce vor stabili ei
    vs
    nişte monumente ale ceva, ale ceva ce vor stabili ei.

  4. Jeack Says:

    voiam sa zic ca nu abordezi problema de unde trebuie.

    e simplu:

    penarul (s.m.) e al meu, al tau, al ei, al nostru, al vostru, al … ceva bla bla
    colivia (s.f.) e a mea, a ta, a ei, a noastra, a voastra, a ceva… bla bla
    monumentul (s.n.) e al meu, al tau, al ei, al nostru, al vostru, a ceva… bla bla

    end of story. daca tineam minte mai multa gramatica ziceam si cum se cheama „a”, respectiv „al”.

  5. Jeack Says:

    pardon, penar e s.n. 🙂 copacul meu. asta sigur e masculin 🙂

  6. diacritica Says:

    Jeack, las-o-n păpuşoi, că eşti pe lângă. 🙂

  7. turambarr Says:

    Un monument a ceva

  8. Jeack Says:

    o las in gard, acolo unde-ai pus-o tu 😀
    grea gramatica asta. pfffff.

  9. diacritica Says:

    Eu am pus nişte întrebări, şi nu în gard. 🙂
    Răspunsurile tale-s în păpuşoi. 😀

  10. v Says:

    mie-mi sună că regula se aplică indiferent de gen şi poate că de-aia au greşit făcătorii de gramatică, au luat exemplele la-ndemînă (femininele alea) şi le-au pus părîndu-li-se clar.

  11. diacritica Says:

    Mie mi se pare foarte relevant faptul că făcătorii de gramatică au dat numai exemple de feminin (apariţia a ceva nou), exact alea unde oricum zici „a”, indiferent că aplici regula au ba. Pare că-n fundu’ subconştientului până şi lor le e peste mână s-o aplice la masculin. 🙂 I mean, la o regulă dintr-asta dai exemplu (şi) cu ce riscă să pună probleme (cum fac la alelalte: forma cutare e incorectă; corectă e forma astălaltă).

    Oricum, pentru fem şi masc sg art hot e clar. Pe mine mă zgârie la urechi masc sg-pl ar nehot.

    Un monument a ceva, a ceva ce vor stabili ei.

    Io simţesc nevoia de articol acolo, articol care să reia substantivul regent. Un monument …. al ceva ce vor stabili ei.

    Că de fapt asta face articolul genitival: are treabă doar cu substantivul regent, n-are nici o treabă cu pronumele invariabil. La apariţia a ceva / sfârşitul a ceva / monumentele a ceva n-ai treabă cu articolul pentru oricum în structurile de genul ăla n-ai articol genitival (apariţia revistei, sfârşitul lumii, monumentele prostiei). Dar când structura presupune un articol genitival care reia mărcile de gen şi de număr ale subst regent, ce faci, îl scoţi ca să-l înlocuieşti cu prepoziţie?!! Mi se pare împotriva firii. 😀

    un monument frumos
    un monument frumos al prostiei
    un monument frumos a ceva

    ?!!

  12. dadatroll Says:

    Vorba la Barack Obama: cine nare nare da si cine are tot nare.

  13. Valeriu Says:

    Mă bag şi eu, ca vorbitorul nativ de română: mie îmi sună bine cu prepoziţia „a”. În plus, observ că, atunci când exprimarea unei relaţii genitivale impune prezenţa articolului genitival (ca în cazul „un monument frumos al prostiei”), ea impune şi desinenţa genitivală pentru termenul subordonat; desigur, dacă acesta este declinabil. Când termenul subordonat este invariabil (cum este cazul cu pronumele „ceva”), marcarea relaţiei genitivale nu se mai face în acest fel (articol genitival + desinenţă genitivală), ci cu ajutorul prepoziţiei „a”. Cam aşa înţeleg eu situaţiunea.
    Bineînţeles, argumentul decisiv este că mie îmi sună bine cu „a”.
    🙂

  14. diacritica Says:

    Aş vrea să-nţeleg şi eu raţiunea pentru care articolul genitival (care nu are treabă decât cu termenul regent, substantivul determinat, ale cărui mărci de gen şi număr le reia) să fie înlocui cu o prepoziţie.

    un monument frumos
    un monument frumos al prostiei
    un monument frumos al ceva ce a fost
    un monument frumos a ceva ce a fost
    nişte monumente frumoase ale prostiei
    nişte monumente frumoase ale ceva ce a fost
    nişte monumente frumoase a ceva ce a fost.

    I mean, când nu există articol genitival (monumentul prostiei) şi tre’ să foloseşti un pron invariabil, marchezi genitivul prin prep. a, ok.
    Dar când relaţia e deja marcată prin articol genitival (un monument al prostiei) care se referă doar la termenul regent (un monument, care rămâne neschimbat) şi n-are nici o legătură cu pronumele invariabil care urmează, de ce să-l înlocuieşti cu o propoziţie care nu poartă marcă de nimica?!

  15. Valeriu Says:

    N-aş putea da un argument cu concluzie irefutabilă. Dau însă un exemplu: „autor a trei cărţi” – cazul în care termenul subordonat este reprezentat printr-un nominal cantitativ invariabil. Vei fi de acord, cred, că nu sună deloc bine „autor al trei cărţi”. Dacă admiţi că aici este potrivită prepoziţia „a”, îţi va părea mai uşor de admis că este potrivită şi în cazul pronumelui invariabil. Cred.

  16. io Says:

    Mai rămâne să zicem şi „frate a cuiva” şi gata! 🙂

  17. v Says:

    („frate a cuiva” nu-i acelaşi lucru cu „frate a ceva”; discuţia era despre pronumele invariabil.)

  18. diacritica Says:

    discuţia era despre pronumele invariabil

    Şi cred că-i suficient de tricky încât să-l facă până şi pe subconştientul făcătorului de gramatică să evite exemple de genul „un monument frumos a ceva”, „nişte monumente frumoase a ceva”.

  19. io Says:

    Cum… adică sunt ambele pronume nehotărâte şi sunt complet diferite?! Mare minune! Şi oricum, „a” din cazul „autor a trei cărţi” (şi pe care vor unii să-l tragă – abuziv – şi în construcţia discutată) e prepoziţie.

  20. diacritica Says:

    Cre’ că cu cât distanţezi substantivul regent de „ceva”, cu atât se simte mai bine nevoia de articol genitival, nu de prepoziţie.

    un monument frumos cum nu s-a mai pomenit a ceva ce vor stabili ei
    un monument frumos cum nu s-a mai pomenit al ceva ce vor stabili ei

  21. v Says:

    incredibil cît de urechist e făcută gramatica asta oficială. o armată de oameni despre care se presupune că sînt crema cremei profesioniştilor în domeniu – şi cedează toţi, vorba ta, subconştientului. la naiba.

  22. diacritica Says:

    v, am puricat-o şi n-am găsit un locşor în care să trateze subst masc sg/pl + a/al/ai + ceva, ca să nu mai zic de subst masc + determinant + a/al/ai + ceva. Cum ziceam: poate n-am căutat bine.
    Faptul că în GA dă drept exemplu numai sintagma în care oricum foloseşti a, indiferent că-i prep/art, şi sare peste situaţia în care ai într-adevăr de ales între a şi al/ale/ai e semnificativ de la un km. Că altminteri în mai toate cele pomenesc ţî situaţii – asta-i corectă, asta-i incorectă, ăsta-i uzul, dar e nerecomandat, asta-i regula etc, cu ţî exemple.
    Din punctul meu de vedere, e o scăpare. Acu’, c-or fi cedat subconştientului sau că nu s-au gândit până-ntr-acolo (ceea ce-i cam tot aia)…

  23. v Says:

    săru’ mîna frumos pentru muncă! ce să mai, recunosc că m-ai scutit să mai caut atîta…

  24. diacritica Says:

    Mai caută şi tu, na. Că poate nu m-am uitat eu unde trebuie.
    Da’ zi, dacă ţie-ţi pică fraza aia într-o traducere, cum zici? Zici „pentru că atunci n-o să mai fiu un om, ci un monument – şi nu pur şi simplu un monument, ci un monument a ceva, a ceva ce vor stabili ei”?
    Mie-mi sună absolut aiurea – spre deosebire de „un autor a trei cărţi”.

  25. v Says:

    acuma, sincer îţi zic, mie mi-ar suna „un monument a ceva”. dar drept e că nu m-am gîndit pînă acum temeinic la treaba asta.

  26. diacritica Says:

    „Monument a ceva” o fi, şi-mi sună mie anapoda. 🙂

  27. v Says:

    cert e că mi-ai înfipt cuiul, ce mai! :))

  28. Cârcotaşu Says:

    @ diacritica,
    Ai depus ceva efort să lămureşti ce n-au lămurit lămuritorii de gramatică, da-i foarte probabil să fi făcut rău, că-i posibil ca un făcător de subiecte de examen să preia tema de aici şi s-o vedem, la anu’, ca mare dispută la cine ştie ce examen, de cine ştie ce nivel! 😯
    Altfel io nici cu procuratura la uşă nu pot pronunţa „monument a ceva”, „model a ceva”, după cum nu pot pronunţa „aromă al ceva”, că articolu’ ăla, că-i zice posesiv, că-i zice genitival, dacă-l pun, şi-l pun doar dacă anterioru’ nu-i articulat, io cre’ că trebuie acordat şi trebuie articulat cu anterioru’ că doară ţine de articolu’ lui, ie sau nu ie. Da’ şi asta pare a fi o construcţie cam neobişnuită, cum e aia de care z’seşi pe facebook, cu „miros a…” în loc de „miros de”, că-i naşpa când spui „miros a rahat” şi-i cu totu’ altceva dacă zici „miros de rahat”! :mrgreen:

  29. Cârcotaşu Says:

    La anteriara postare nu ştiu cum mi-a scăpat …şi trebuie articulat cu… când de fapt am vrut să spun …şi trebuie acordat cu… La naiba! Sorry!

  30. diacritica Says:

    după cum nu pot pronunţa “aromă al ceva”,

    N-ai de ce să pronunţi. Acolo ai întotdeauna a – indiferent că-i zici prepoziţie sau articol. I mean, „aromă” fiind de feminin, n-ai de ce să ai acolo „al”.

  31. Cârcotaşu Says:

    @ diacritica,
    Păi tomnai aia ziceam şi io, da-i valabil şi la „model al ceva”. Also I mean, „model” fiind de neutru, de ce mama dracului să am acolo „a”?? 😯

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: