Că tot m-aţi făckut la cap azi (pe mail, prin blog, pe FB şi-n general pe oriunde m-aţi putut dibui) cu mă-ta are cratimă, ţin să v-amintesc că cratima mă-sii are doi de i. Şi a nevesti-sii – tot doi de i are.
(Şi nu uitaţi: Să înjuraţi bine!)
I-urile mă-tii
diacritica 
haha
Intentia e buna, dar cred ca ai vrut sa scrii „doi i” (in loc de „doi de i”), asta ca sa fim consecventi.
Iar eu cred c-ai vrut să te duci pe linku’ de sub „doi de i”, dar n-ai mai apucat, că te-ai grăbit să te afli-n treabă.
Sărumîna! Intervin și eu, așa, cu o întrebare. Dacă se poate și îmi este permisă: se spune „doi de i” sau „doi i”? Adică nu e ca la „doi boi’?
Na, că m-am lămurit între timp. Merci.
https://diacritica.wordpress.com/2012/01/12/cati-de-i-doi-de-i/
Nu-i ca la „doi boi”, e ca la „am luat doi de trei”. 🙂 Substantive metalingvistice le zice Gramatica Academiei.
(E ok şi „doi i”, şi „doi de i”.)
ce rau esti:))
mey DIACRITICA ,ce bine imi pare ca am dibuit acest blog ,unde kiar aveam nevoie sa mai invat cate ceva care ,kiar nu le stiam ,felicitari