Reclame româneşti

Alla Becali:
Cred că glumiţi! Ştiţi cine sunt eu? Sunt cetăţean european!
(Bă, tu ştii cine-s io?! Io-s războinicu’ luminii, nu te pune cu mine!)

Cinstitul popor român:
Brânzica Covalact (pare rău pentru cacofonofobi, mergeţi cu lăcrămaţia la marketingu’ lor) – copchila mănâncă brânzica mamai-sii, mamai-sa o trimite să ia de la Alimentara brânzică Covalact, pe care ulterior o prezintă – sub ochii şi cu complicitatea copchilei – drept brânzică făcută cu mâna ei. Brânzică ca la coana Chiva… nu se compară cu alea de la magazin, zice bietul zilier la câmp, în timp ce mamaia şi nepoata se privesc cu înţeles. Cinstea se învaţă din pruncie.

Anunțuri

Etichete:

4 răspunsuri to “Reclame româneşti”

  1. VictorCh Says:

    Las’-ca nu (numa’) de la reclame „ni se trage” – e MULTA vreme de cand eu „propovaduiesc” nedumerirea mea ocazionata de contradictia intre faptul ca basmele sunt recomandate copiilor (prin contrast cu filmele „violente”, care le sunt interzise) si indemnurile la non-violenta adresate tinerilor, de parca as sti (eu) despre vreun basm (de-al nostru autohton, popular (sau „cules” de Ispirescu, de Creanga s.a.), nu Andersen, nu Fratii Grimm) care sa nu includa drept solutionare (pozitiva, deci (in concluzie logica – cel putin conform unui rationament primitiv, sumar, corespunzator celui aflat la dispozitia unui copil care isi formeaza caracterul si conceptia despre lume si viata) recomandabila) MACAR o „corectie fizica” (citeste „bataie zdravana”) administrata preopinentului (prezentat drept personajul negativ) (sau vreun alt gen de pedeapsa… ne-administrativa, deobicei violenta), daca nu chiar uciderea acestuia (indiferent daca lupul este spintecat de vanator ca s-o scoata pe Scufita Rosie sau daca pica in focul aprins de capra dedesubt, daca ghionoaia se ineaca sau este aruncata in prapastie sau daca balaurul este trantit de pamant incat se ingroapa pana la gat si ii este taiat capul de catre Fat-Frumos).

  2. Cârcotaşu Says:

    ‘Ai că astea-s glume. Cea mai mişto reclamă pe care-am auzit-o, prin 1993 parcă, pe televiziunile italiene, era de neuitat. Se referea la pamperşi şi suna aşa: Bambini piu asciutti, bambini piu felici!
    Şi a fost difuzată mult şi bine, până le-a picat fisa „specialiştilor” cât de tâmpită poate fi şi în final au scos-o de la difuzare.

  3. Lotus Says:

    Ştiţi ce sunt eu? Sunt Vasile Popescu…

  4. geomarz Says:

    Chestia nu este originala. In urma cu vreo 30 de ani era fix aceeasi treaba cu niste dulceata. Un film sau o reclama, ca nu mai stiu prea bine. Multa apa a curs pre Dunare…

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: