Cum era când era bine

Vai, ce bine o duceam pe vremea lui Ceauşescu! face tanti în autobuz. [Să mori tu?! N-ai stat niciodată la coadă pentru adidaşi?]

Tare bine o duceam!

Ei, cât de bine se putea pe vremea aia, zice domnu’ pensionar cu servietă.

Ba o duceam foarte bine! De toate aveam!

Aveam pe dracu’! Fasole aveam. Fasolea aia era de toate! zice nervos domnul cu servietă şi se ridică să plece.

Ba aveam de toate!

Lucram în comerţ… [Aha. Acu’ mai vii de-acasă.]

Cremvuşti, păi ăştia de azi îs cremvuşti?!! Păi ce carne, ce mezeluri ne-aducea nouă… Calitatea-ntâia! [Fără coadă, normal.]

Ne-a demolat, ne-a dat apartament… [Ce-i drept, şi-n ziua de azi îs mulţi care-ar fi fericiţi să-i demoleze şi să le dea apartament la schimb.]

******

Pentru ăştia de v-aţi născut după 1980:
Adidaşii erau picioarele de porc. Acu’ pare cool, îs reţete diverse pe bază de adidaşi, însă când ăia-s singurul fel de carne găsibil pe piaţă (după cozi de ore), nu-i funny defel.
Şi b: lucrătorul în comerţ – vânzătoarea, pre româneşte – era în fruntea scării sociale, mai sus decât medicul. Orice ai fi avut nevoie, trebuia să fii atent/ă / drăguţ/ă cu tovarăşa vânzătoare, ca să te-anunţe când vine brânza, carnea, pantofii, vata – ca să te poţi aşeza la coadă. Desigur, dacă erai suficient de drăguţ, nu mai stăteai la coadă. Pre limba română de azi: te ploconeşti la vânzătoarea de la raionul de cosmetice ca să poţi să cumperi un anti-transpiraţie. Îi dai şi o şpăguţă mică, să te ţină minte când vine camionul cu beţe Rexona şi săpunuri Vis.
Iar vânzătoarea de la carne era tartorul suprem. Carnea aia de care zice tanti, ea – tanti – hotăra la cine merge şi ce primea la schimb dacă hotăra bine.

[Uşurel, „cremvuşti” a zis tanti.]

Anunțuri

Etichete:

48 răspunsuri to “Cum era când era bine”

  1. Blegoo Says:

    Păi… nu se zice „cremviși”?

  2. Pinocchio Says:

    Pe vremea aia, odată, Lavinițica-Dulcețica a cumpărat un salam. Cînd a ajuns acasă și l-a despachetat, pe hîrtie scria: Tanțo, să nu mai pui apă în smîntînă că am pus eu două găleți.

  3. VictorCh Says:

    1. Ce ti-e si cu limba asta romana?!? „Aveam” tanti il intelesese (se pare) la pers intaia singular (EA avusese), pe cand domnul cu servieta il interpretase drept o exprimare la pers a doua plural (si inca – una care il includea si pe el).

    2. La Timisoara (patria Comtimului) eram mai fericiti: mai veneau si pui „fratii Petreus” (niste jigarituri de pui vineti mai mici decat pumnul, carora li se profilau prin piele toate oasele si care erau ambalati cate doi intr-o punga pt ca greutatea combinata sa treaca de un kg) si „carne grasa de purcel”, impartita aleator si discretionar de catre macelar (inaintea inceperii vanzarii, cand coada de cateva sute de persoane (!) era tinuta afara, in fata usii inchuiate a macelariei) in bucati de cam un kil, din care peste un sfert de kil era osul, peste o juma’ de kil era grasimea (slanina) si pielea (şoricul crud) si mai avea si aproape un sfert de kil de carne. (Fiecare client avea dreptul la o (una) astfel de portie.) Atat de la pui cat si de la porc, partile carnoase erau deobicei pastrate „pt vreo ocazie” (venirea vreunui musafir mai simandicos / mai rar / mai drag, vreo sarbatorire in familie etc) iar restul era impartit astfel incat sa dea aroma de carne cat mai multor mancaruri (minimum trei-patru).

    3. De dus o duceam bine (plasa mai mereu goala – sau aproape goala – era usoara), si de avut SIGUR ca aveam de toate: aveam paine (vanduta „cu portia”: cate-o juma’ dintr-o franzela de 400 gr de persoana – justificabil cu buletinul), aveam – vandute cu ratia, tot pe baza de buletin, da’ SI de tabel (care se gasea la „Alimentara” careia ii erai arondat fara sa fii intrebat daca iti convine acolo) – faina de grau (un kil pe luna), faina de malai (asijderea), zahar (ibidem), ulei (juma’ de litru lunar) si unt (50 gr! Un vecin s-a dus intr-o luna sa stea la coada ca sa-si „ridice ratia” avand la el o felie de paine, si cand i-a venit randul i-a cerut vanzatoarei sa-i intinda ratia lui direct pe paine, ca sa nu mai manjeasca degeaba si hartia de ambalaj…), aveam (din-cand-in-cand, si fara sa stii vreodata dinainte CAND si UNDE urma „sa bage”) oua cu nouă’j’ de bani bucata, ambalate cate 11 intr-o punga „de zece lei”, ba – daca stiai sa cauti bine – pana si hartie igienica aveam (cate cinci suluri „de” cumparator), chiar daca (vorba unui banc din acea vreme) nu prea aveai DUPA CE s-o folosesti. Mai aveam televiziune (un singur program, doua ore pe zi (in FIECARE zi, INCLUSIV sambata si duminica), din care primul si ultimul sfert de ora era „Telejurnalul” si restul – programe despre reusitele socialismului, eventual intrerupte de cate un discurs al „to’a’şului”; era sarbatoare miercurea cand era „Telecinemateca” cu filme de la inceputul secolului si sambata cand era „Teleenciclopedia”), aveam curent electric (intrerupt programat de doua ori cate patru ore in fiecare zi, plus cine-sa-mai-stie-cate intruperi neprogramate, „accidentale”), apa calda (de doua ori pe zi cate doua ore – prima jum’ate de ora apa venea intai murdara si rece, apoi doar rece, pe urma calduta, si abia dupa aceea venea „calda” – poate chiar putin mai calda decat temperatura corpului) si „caldura” (iarna) (SI AIA tot de doua ori cate doua ore de agent termic (in cel mai bun caz) călâu, „dezmortit” – din care respectiva prima juma’ de ora pana se incalzeau conductele). Cei care locuiam mai in centrul orasului aveam si strazi luminate (cate un bec anemic de vreo doua sute cin’j’ de watti la fiecare cateva sute de metri) (cei mai norocosi aveau lumina si la periferie – cate un bec in aproape fiecare intersectie principala), ba pana si in vagoanele de tramvai mai erau cate unu-doua becuri „de doua’s’cinci de watti”, cat sa poti vedea – daca te uitai cu atentie – daca biletul era „bun” sau fusese deja compostat…

    4. „Cremvusti”??? Probabil ca era intelectuala serviciului vanzari; deobicei ele le spuneau „creNvusti”…

    5. Haidi, bre… Este adevarat ca vanzatorii (cam de orice; ca si „benzinarii”) erau inaintea „scursurilor” gen ingineri si profesori (de judecatori si de medici sa nu va atingeti ca aia aveau si atunci – ca si acum – „regim special”, ca si militienii; si mai faceau parte din categoria asta si membrii de partid – cei mai… marcanti), da’ toti astia „veneau in urma” distribuitorilor de butelii…

  4. VictorCh Says:

    VictorCh (22/09/2012 la 2:39 am):
    Erata: ” “Aveam” […] domnul cu servieta il interpretase drept o exprimare la pers a doua plural…”
    Ptiu! minunea Domnului… Ce feste iti joaca neatentia atunci cand este facilitata de oboseala… „La pers INTAIA plural”, evident!

    Si DA, zice Blegoo ceva (desi eu NU EXACT ASA imi amintesc): cele mai toante / needucate dintre vanzatoare ziceau „crenvişi”… (ba mai si SCRIAU asa pe etichetele prin care afisau pretul, alaturi de (spre ex) „LEBĂR” (fara sa le pese ca provine de la germanul „lebErwurst”), iar specifica „costita fiarta” era „CAIZĂR” (saracul keiser german sau austriac) – sau (a propos) in magazin ne-alimentar (tip „Sanitas”) „GIVETĂ”, incat a trebuit sa ma uit sub eticheta ca sa-mi dau seama ca se referea la chiuveta…)

  5. Liviu Says:

    Mie îmi displace egalitatea asta care se pune între foame şi comunism; ea nici măcar nu e adevărată, decât pentru ăştia care avem acum 35 – 40 de ani şi-am fost marcaţi în copilărie şi adolescenţă de lipsa alimentelor. Pentru cei mai bătrâni, comunismul a avut şi o perioadă de bunăstare alimentară. Cel mai rău lucru la reducerea comunismului la foame e că asta permite idei de genul „păi nici acum n-avem de mâncare, cu ce e mai bună democraţia”? Dacă privim alimentar, democraţia e, pentru părţi mari din populaţie, mai rea decât comunismul.

    Comunismul a fost în primul rând un rău politic, un rău care a mers deseori până la crimă. Aici nu mai putem găsi similitudini între el şi democraţie. Din punct de vedere politic România stă mult mai bine acum decât pe vremea lui Ceauşescu. Mie îmi displace profund şi de mulţi ani preşedintele actual al ţării ; am votat contra lui de câte ori am avut ocazia, şi am avut această ocazie. Un exemplu superb de democraţie e că pe Iliescu l-am dat jos prin vot – cu Ceauşescu acest lucru n-avea cum să fie posibil. Sigur, există oameni care spun „Băsescu e dictator”, dar mie-mi par la fel de… – să spun „proşti?” – să zic prinşi într-o lume alb-negru, în care Binele se luptă cu Răul, ca şi cei care spun „Băsescu, unica soluţie”.

    Mă rog, divaghez, să lăsăm situaţia actuală. Revin pentru a întări ideea iniţială: comunismul a fost mult, cu mult mai mult decât o perioadă de foamete. Că dacă era doar asta, mai că i-aş da dreptate femeii din autobuz.

  6. Cârcotaşu Says:

    @ VictorCh,

    sau (a propos) in magazin ne-alimentar (tip “Sanitas”) “GIVETĂ”

    ‘Aide dom-le, tălică-ţi verificai vocabularu’ prin prăvălii? Ce, dacă scria „Oo proaspete”, în loc de „ouă proaspete nu cumpărai”? Acu’ io cumpăr frecvent telemea de „Vacă superioară” şi după ce-o desărez uit ce scria pe etichetă. 😆
    Da’ piaţa! Ce izvor nesecat de noutăţi! Nu văzuşi că tot ce e nou prin piaţă apare şi-n dicţionar? C-acu’ ie corect „Cireşi, 10 lei/kg”, că nu se mai gândeşte nimeni că-i cam scump kilu de cireş!
    Da’ pe la Aprozar trecuşi?
    Cât despre „Givetă”, s-avem pardon, e termen „tehnic” consacrat, Giury Pascu l-a băgat în dicţionar! Dacă nu crezi cată-n DEX. http://dexonline.ro/definitie/ghivet%C4%83

  7. Cârcotaşu Says:

    PS – şi că veni vorba, „a propos” ie în română „apropo”. Parol!

  8. diacritica Says:

    Mie îmi displace egalitatea asta care se pune între foame şi comunism;
    comunismul a fost mult, cu mult mai mult decât o perioadă de foamete.

    Nu despre definiţia comunismului era vorba şi cu atât mai puţin despre comunism=foamete.
    Ci despre „vai, ce bine am dus-o pe vremea lui Ceauşescu, aveam de toate” = „lucram în comerţ, la carne”. Cu explicaţiile mele pentru ăştia mai recenţi, că ei nu văd relaţia dintre cele două şi n-ar fi priceput nimic din poveste.

  9. Marco Polo Says:

    Postarea de faţă ne aminteşte cu amărăciune de atotputernicia „castei” vânzătorilor de pe atunci.Aşa este, voiai sau nu, tot te pliai umilit înainte-le.
    Constat însă că şi în epoca asta a noastră, de democraţie zburdalnică şi reprezentată la vârf de o … „mişcare de amatori”, apar an de an noi categorii în faţa cărora din nou trebuie să te ploconeşti şi să faci temenele…Se pare că aşa e regula în societatea românească : „mai dă-te tu deoparte ca să mă aşez şi eu”! Din păcate!

  10. Liviu Says:

    Păi “vai, ce bine am dus-o pe vremea lui Ceauşescu” e, vrei sau nu, despre comunism. Iar “lucram în comerţ, la carne” e despre foame (a altora, nu a celei care lucra la carne). Cele mai frecvente discursuri despre comunism sunt despre foame & coadă, iar tot pe aici se încadrează şi mare parte din postul de mai sus. Am simţit nevoia să menţionez răul politic (şi să precizez că foamea n-a durat cât comunismul, şi nici viceversa).

    Ce iese din ideea „comunism/foame” e afirmaţia că „vânzătoarea, pre româneşte – era în fruntea scării sociale, mai sus decât medicul.” Am remarcat-o, dar nu m-am simţit foarte în stare să comentez în acelaşi spirit comparativ democraţie/comunism.

    Adică, nu ştiu cine să spun că e azi în fruntea scării sociale. Aş zice oamenii cu bani: dar cine-s ei? Oamenii de afaceri (ce fel de afaceri?), oamenii politici (de ce?), maneliştii (asta e o glumă)? Şi, mai ales, nu ştiu să spun cine ar trebui (şi dacă ar trebui) să fie în fruntea scării sociale.

  11. diacritica Says:

    Păi “vai, ce bine am dus-o pe vremea lui Ceauşescu” e, vrei sau nu, despre comunism.

    Păi ce, am zis io că nu e?! E despre comunism, dar nu despre definiţia comunismului („Revin pentru a întări ideea iniţială: comunismul a fost mult, cu mult mai mult decât o perioadă de foamete.”). Nu asta era intenţia mea (de a discuta şi defini „comunismul” însuşi 🙂 ), da’ scriem şi pricepem fiecare în funcţie de idiosincraziile personale. 🙂

    Oricum, argumentaţiei „era bine pe vremea lui Ceauşescu, că aveam de toate” nu-i poţi opune argumentul „n-aveai democraţie”. Pentru că pentru tanti aia şi cei ca ea (mulţi, şi nu doar din generaţia ei), a o duce bine înseamnă să ai ce mânca, căca şi fute. Ei atâta pricep. Democraţia, dreptul de vot, informaţia, libera circulaţie etc sunt din alt film, din care ei nu pricep o iotă, aşa că ies imediat din sală, înjurând c-au dat banii de pomană pe bilet. Dacă le propui ca de mâine în România să fie dictatura lu’ Dan Diaconescu (iar DD să le dea, cum promite, ce mânca&căca), zic da cu două guri.

    Tu ai dreptate, desigur, dar argumentele tale cu votul şi democraţia ţin numai la cei ce ştiu deja despre ce-i vorba în propoziţie (şi care, prin urmare, nu prea au nostalgii despre comunism şi oricum n-o iau pe panta lu’ „am dus-o bine, că aveam de toate”). Pe ăilalţi poţi să-i mai aduci niţel cu picioarele pe pământ (doar pentru cinci minute, aşa…) doar spunându-le că în comunism ar rămâne fără OTV şi Antena3. Şi fără promoţiile la tigăi.

    (Oricum lu’ tanti aia personal n-ai ce contraargument să-i aduci, nici măcar pe ăla cu mâncarea. Ea a avut într-adevăr de toate în comunism, pentru că era vânzătoare la carne. Că despre asta era vorba, de fapt.)
    ***

    Update, că mi-am adus aminte în timp ce spălam vase 🙂 :

    Cele mai frecvente discursuri despre comunism sunt despre foame & coadă

    Da, pentru că cele mai frecvente discursuri pro sunt bazate pe „era bine pentru că aveam de toate”. N-am auzit încă discurs pro bazat pe raţionamentul „era bine pentru că era dictatură, iar dictatura e bună pentru că”, ca să-i poţi opune argumentul politic „dictatura rea, democraţia bună”.

  12. Liviu Says:

    Ştiu că mă îndepărtez de subiectul postării, dar mi-ar plăcea să detaliez puţin ideea de scară socială, dacă tot m-am apucat. Printre cele mai urâte idei pe care a insistat comunismul, după „lupta de clasă”, este ideea că aceste clase sociale au fost eradicate, că toţi oamenii sunt egali din punct de vedere social. Pentru a defini o clasă socială avem trei parametri: capitalul, relaţiile şi educaţia. Clasa dominantă le are pe toate trei la maximum, clasa cea mai de jos le are pe toate la minimum. Să vedem cum au fost aceşti trei indicatori în comunism: capitalul a fost confiscat, educaţia a fost dispreţuită (că tot erau mai sus pomeniţi profesorii şi inginerii, putem pune în poziţia de jos tot ce înseamnă intelectual: scriitori, istorici, cercetători, universitari; accesul la publicare sau la posturi ţinea foarte mult de „dosar”). Iar relaţiile s-au transformat în ceea ce spuneai tu: era important să te ştii cu vânzătoarea de la mezeluri sau cu librăreasa… Dacă ne uităm la poziţia vânzătoarei de mezeluri, ea a pierdut cel mai mult: singura ei putere, singurul mod în care putea excela (educaţie – zero, capital – zero, relaţii – maxim) a fost anulat. Cu alte cuvinte, mie mi-e mai degrabă milă de ea.

    Dacă ne uităm la situaţia de astăzi, o să vedem o clasă dominantă cu capital şi relaţii la maximum, dar cu educaţie destul de precară. Nu e cu adevărat de mirare că în Parlamentul European, de exemplu, coexistă EBA şi Becali. Probabil (sau măcar aşa ar fi bine), copiii îmbogăţiţilor tranziţiei o să fie şi cu educaţia la maximum. Cu alte cuvinte, cândva o să trecem de la plutocraţie la meritocraţie, dar mai e până acolo. Dar vânzătoare de mezeluri în poziţii de putere n-o să mai vedem. Pentru noi, cei care nu ne-am îmbogăţit în tranziţie, rămâne calea educaţiei.

    Ce vreau să spun este că ei, care „atâta pricep”, sunt mai degrabă un produs nefericit al comunismului, a unui sistem social aberant. Vina lor individuală – oricât de neplăcuţi ţi-ar fi sau mi-ar fi – e destul de mică. Au fost şi sunt victime: au fost victimele unei iluzii de egalitate fără merit, sunt victimele unei economii pentru care nu-s pregătiţi şi pe care nu o înţeleg. (Nu susţin că statutul de victimă le dă dreptul la prea mult ajutor din exterior, dar nu-s nici un liberal pur-sânge.)

    Mă opresc aici cu divagaţiile. 🙂

    P.S. Despre tinerii care regretă comunismul n-am ce zice, decât că-s needucaţi şi victime la rândul lor; pentru ei n-am, totuşi, pic de compasiune. Să se schimbe, că e cazul.

  13. diacritica Says:

    Ce vreau să spun este că ei, care “atâta pricep”, sunt mai degrabă un produs nefericit al comunismului, a unui sistem social aberant. Vina lor individuală – oricât de neplăcuţi ţi-ar fi sau mi-ar fi – e destul de mică.

    Căcat, mă scuzaţi. Şi părinţii mei îs produs al comunismului, dar n-au ajuns să priceapă numai atât, deşi nu erau din familii interbelice boiereşti sau măcar mic-burgheze, ci din ţărani abia alfabetizaţi. Şi greu le-a fost, al naibii de greu le-a fost să-şi ţină – bugetari – doi copii la facultate în acelaşi timp în anii ’90. Motive de nostalgii ar fi avut berechet – şi poate că aveau, dar nu la modul ăla, pentru că înţelegeau ce pun în balanţă.
    Ăia care „atâta pricep” sunt victime, da-s în primul rând victimele lor, ale lenei de-a gândi. Iar vina individuală e mare, mai ales că tot ei îs cei care le-au transmis junilor de azi ideea că era bine în comunism.

  14. Fleur Says:

    @Liviu „…comunismul a fost mult, cu mult mai mult decât o perioadă de foamete”.
    Sigur că da. Printre altele, sculatul la 3 dimineața, pe viscol, să „prinzi” o sticlă de lapte pentru copil. Ce dacă îți degerau picioarele și ți se încleștau fălcile? Tant mieux! ciocu’ mic, că nu știi cin’ te-ascultă…
    Da, comunism=cei trei „f”: foame, frig, frică. Și multe altele… Doamne, feri!

  15. diacritica Says:

    Dacă ne uităm la poziţia vânzătoarei de mezeluri, ea a pierdut cel mai mult: singura ei putere, singurul mod în care putea excela (educaţie – zero, capital – zero, relaţii – maxim) a fost anulat. Cu alte cuvinte, mie mi-e mai degrabă milă de ea.

    Vânzătoarea de la carne (aia din autobuz era cam de vârsta mamei) a pornit, cum zici, la egalitate cu mama şi cu tata – probabil tot familie săracă, aceeaşi şansă la educaţie (aia din autobuz avea de fapt o şansă-n plus: din ce zicea, înţeleg că s-a născut în Bucureşti, spre deosebire de ai mei, născuţi şi crescuţi în fundul Dobrogei, de mame singure – una văduvă de război, cealaltă părăsită de bărbat). Dacă a ajuns la educaţie zero e în special vina ei.

    Problema e de fapt că p-aci lumea nu prea are obiceiul de a-şi asuma vreo responsabilitate – cu atât mai puţin vreo vină – în ce i se-ntâmplă. Mi-aduc aminte de-o discuţie la Dollo despre o jună de 20-21 de ani care – vai, sărmana! – avea laptop şi net, dar nu ştia să-şi facă cv pe bestjobs pentru că n-au învăţat-o profii cei răi şi leneşi. (Duduca ştia în schimb să descarce manele de pe net.) Iar Dollo o plângea. (Am scris aici despre.) Peste 50 de ani, când duduca o să fie versiunea updatată a vânzătoarei de mai sus, o s-o plângă şi pe ea cineva că nu-i vina ei c-a ajuns ce-a ajuns.

  16. Liviu Says:

    Ajungem într-un punct mort, în care opiniile noastre nu sunt conciliabile. Domnişoara de la Dollo are vina că n-a învăţat, evident, dar şi sistemul are vina că i-a dat o diplomă (de bac, de facultate, de orice) şi nu i-a spus „fată, nu te pricepi, nu e suficient, ia mai stai tu şi mai învaţă până să-ţi dăm o hârtie”. Ba chiar şcoala (şi mă gândesc în special la sistemul universitar) i-a căutat în coarne şi i-a insuflat un selfesteem teribil. Cunosc masteranzi care nu ştiu să scrie…

    Prin urmare, în împărţirea răspunderii, eu nu ignor statul. Individul e principalul responsabil, sigur, dar contează enorm şi societatea. Hai să dau şi un exemplu concret: stau în Luxemburg de aproape un an de zile. Aici salariul minim pe economie e 1850 de euro, iar ajutorul de şomaj e 1450 de euro. Există zeci de cursuri de calificare profesională care sunt luate în serios. Cu toate astea, statul se plânge că o parte din populaţie (ei se plâng în special de portughezi, dar să nu aducem în discuţie şi problema rasială…) e needucată şi neintegrată pe piaţa muncii. Statul ar fi fericit dacă o parte din cei care nu muncesc ar termina liceul. Fix pentru scopul ăsta există mai multe licee industriale. Ce înseamnă asta? Că examenul de BAC e unul greu, serios şi important. O persoană cu BAC-ul găseşte relativ uşor de muncă. Orice salariu (ba chiar şi ajutorul social) asigură o viaţă decentă şi independentă. Mă rog, nu ţin să laud statul luxemburghez, ci doar să spun că un şomer român are cu totul alte posibilităţi decât un şomer vest-european. O fi ratarea individuală, dar uneori şi societatea are o răspundere.

    Ca să închei cu o glumă, în afară de capital, relaţii şi educaţie, pentru domnişoara de la Dollo mai există o soluţie – matrimoniul. Era pe aici un anunţ pe-un stâlp…

  17. Marco Polo Says:

    Niciodată în România comunistă nu a fost cu adevărat o abundenţă de alimente la discreţia cetăţeanului de rând.De aceea, lucrătorii din comerţul cu alimente, îndeosebi gestionarii de „Alimentare”, au făcut mari averi din furtişaguri la cântar, schimbare de calitate marfă şi preţ, şi ciubucuri.La ora actuală. până şi nepoţii lor sunt aranjaţi din ceea ce au strâns bunicii…Ca să poată fura în voie, ei mituiau toate organele de control ale Statului.Aveau relaţii peste tot, şi pe oriunde aveau nevoie de intrare…
    Doar sinceritatea ex-vânzătoarei din autobuz e de apreciat.Adică gura … („ei”) adevăr grăieşte! Ea a muncit într-un domeniu în care „i-a mers”, ocrotită de un întreg sistem de comerţ socialist putred de corupt şi de hoţ.S-a „pretat” la miere pentru că tentaţia era mare.Şi acum am putea asista la ceva similar dacă, de exemplu, nu s-ar mai găsi medicamente, benzină, etc…Exponenţii din comerţul românesc sunt gata să ne servească şi pe orice fel timp de criză de produse!
    Noi să fim…sănătoşi! 🙂

  18. diacritica Says:

    Domnişoara de la Dollo are vina că n-a învăţat, evident, dar şi sistemul are vina că i-a dat o diplomă (de bac, de facultate, de orice)

    Las’ că la diplomă nu contează (şi după mine nici n-are de să conteze) dacă ştii au ba să-ţi faci cv pe bestjobs. Fătuca avea toate competenţele necesare (ştia să folosească netul ca să descarce referate), n-avea chef să-şi bată capul mai mult de-atât.
    Sigur că şi sistemul e responsabil, n-am zis pe nicăieri că nu. Însă, aşa cum zic în articolul de l-am linkat, şcoala nu te poate învăţa dacă tu nu vrei să înveţi, oricât de bun ar fi sistemul. Pentru că totuşi inclusiv din sistemul ăsta, în statul ăsta, ies oameni care reuşesc să-şi facă cv pe bestjobs chiar dacă pe vremea când erau ei la şcoală aproape că nu existau calculatoare, darămite net. (Că şcoala dă diplome de-aiurea… hehe, am avut experienţa de prof examinator la bac în 2000, la 26 de ani, după care am jurat că nu mai calc în mizeria aia.)
    Sunt pornită rău împotriva neasumării reponsabilităţii personale, în mod sigur din cauză c-am fost profă şi am văzut încă de acum 10-15 ani cum majoritatea părinţilor nu-şi asumă nici o responsabilitate în educaţia formală a copilului şi cum elevi de liceu (cu suficient discernământ, pare-se, ca să studieze altminteri psihologie şi filosofie) nu-şi asumă nici ei vreo responsabilitate.

    Oricât de bun ar fi sistemul, in fin dei conti reuşita sistemului depinde de individ.
    (Şi nu, n-apăr sistemul. L-am părăsit acum 10 ani, tocmai pentru că era cum era. Numai că m-am săturat să văd cum pentru nereuşita personală e acuzat întotdeauna doar sistemul.)

    (Circula pe FB acu’ ceva vreme o caricatură – anii 60, părinţii şi profa luându-l la rost pe Pătrăţel pentru note; anii 2000, părinţii şi Pătrăţel luând-o la rost pe profă pentru notele lui Pătrăţel. Fix despre asta e vorba – responsabilitatea e întotdeauna a altcuiva.)

  19. Blegoo Says:

    Păii… ce-am înțeles eu:

    • În comunism… era bine! (pentru unii)
    • În capitalism… era bine! (pentru alții)
    • În democrație… e bine! (pentru unii și alții)

    Aștept provincia, ca să aflu când o să fie bine pentru toți.

  20. Corson Says:

    Deci tovarasa vinzatoare are dreptate. Era bine pe vremea lu Ceasca, ca daca era rau era ca la Dachau, Buchenwald si in lagarele din Siberia. (Desi nici in lagarele alea nu era rau chiar pentru toti. Unii se mai invirteau de un post de kapo, bucatar, vinzator…)

    Blegoo, bine pentru toti o sa fie unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit. Pentru toti care s-au invrednicit a ajunge acolo, evident

    Se mai zice ca si cei din celalalt balcon, vorba lu Andries, de asemenea o sa aiba parte toti de bine. Numa ca alt fel de bine. Chiar mult mai bine decit ala din lagarele din Siberia. Caldura mare, monser!

  21. Adrian Says:

    Bănuiesc că la asta te referi (cred ca am primit-o prin e-mail):
    http://nastase-adrian.blogspot.ro/2009/11/revolutia-scolii.html
    De câte ori o revăd, mi se pare inutil să mai și comentez ceva pe tema asta. Singură spune esențialul.

  22. diacritica Says:

    Aia, da.

  23. Blegoo Says:

    @Corson: Așea, deci…
    Clar, eu iau (am luat) țeapă sub toate regimurile…
    Aici, în Cuba, e totuși relativ cald. 🙂

    Gluma e glumă, dar revenind la vânzătoarele noastre, vreau să mă aliniez cu Liviu (vezi mai sus):

    1) E oarecum necinstit să echivalezi comunismu’ (mioritic) cu foametea; au fost perioade unde „se dădea” cam de toate… carne, mezeluri, fructe, alea.
    2) În general, perioadele de „nefoamete” coincid cu alea de represiune politică – gen canal, pușcării politice, alea.
    3) Când se dădea păpică, nu se dădea cărți, reviste, filme și ecscursii în vestu’ sălbatic – pă vremea aia erau alți „vânzători” – aia care aduceau pornache suedez, cărți mai – (ahem) – mai vizavi de politichia oficială, alea. Cine avea discuri cu Bităls și Rolinstone era „șăf” – făcea bani!
    4) Diacritica e pricinașă la subiect – n-ar trebui să participe la discuție, crez io. Cam la fel cu toți ăia care au avut membri dă famelie săltați dă secu… uuups! ce dreaq’ caut io în discuție, atuncea… 😦
    5) Discuția devine despre ce e mai bine – dictatură ori dimocrație… care la final, e cam tot aia – doar că îi băgăm la pandaimos pă alții/le luăm gâtu’ și averile, care or fi alea.

    Majoritatea spune că e mai bine acuma, în dimocrație… că fiece poa’ să fure care cum poate – plus că putem să plecăm în vacanță în insulele baleare (unde or fi alea) – ăia care am furat mai cu meșteșug, zic.

    Pă de altă parte, asta implică să ne aliniem la alt stil dă dictatură, aia dă UiE… care te lasă să crești porci, da’ nu te lasă să-i tai cum vrei tu.

    Cum o dai, cum o sucești, tot nașpa iese!

  24. diacritica Says:

    Diacritica e pricinașă la subiect – n-ar trebui să participe la discuție, crez io.

    LOL.
    Băeţii, dacă vreţi să discutaţi între voi, vă duceţi la o bere, nu vă daţi pe blogu’ meu.

    N-am priceput de ce n-ar trebui să particip la discuţia de pe blogul meu, da’ dacă-i din cauză că discuţia a dat spre educaţie, iar eu am fost profă, va să zică că nimeni în veci pururi n-ar mai trebui să participe la vreo discuţie despre sistemul educaţional, pentru că fiecare a fost implicat în vreun fel în sistem: ca elev, ca părinte de elev sau ca profesor. Şi a rămas cu obsesiile, idiosincraziile, traumele, complexele, vinovăţiile aferente.

    Şi de ce să nu participe la discuţie cei cu membri de familie săltaţi de securitate? Cine să participe, atunci?! Vânzătoarea de la carne, cu origine sănătoasă (ca ai mei, nu-i vorbă), şi flăcăul de 20 de ani care ştie el bine cum a fost, că i-a zis bunică-sa, vânzătoarea de la lactate?! Şi, eventual, nenea de aici.

  25. Corson Says:

    E naspa rau sa trebuiasca sa intelegi ce se intimpla in jurul tau, sa trebuiasca sa iei decizii in functie de ce/cum/cit intelegi si sa trebuiasca sa suporti consecintele deciziilor pe care le iei. Sa n-ai pe cine da vina.

    Naspa, era mai bine in comunism! Si inca e bine in Romania. Avem o clasa politica responsabila, cit mai avem pe cine da vina.

    Blegoo, daca-ti cresti porcul in curte pentru auto-consum propriu si personal, poti sa-l cresti, educi si asomezi cum doresti. UiE n-are autoritate sa guite. Daca-l cresti pentru comercializare… se schimba daravela.

    In alta ordine de idei, am mai vorbit cu persoane care mi-au spus ca e super in Cuba (eu n-am fost), ca viata e ieftina, femeile frumoase si la chita, ca primele cirese, numai ca ceva mai ieftine. Cubanezul de rind o duce la fel de bine ca strainii? Cam cit sa fie pin-or sa uite vremurile cind erau in stare sa treaca marea si-n cada de baie numai sa ajunga in Florida? O sa plinga si vinzatoarele lor „Era mai bine pe vremea lui Fidel!”?

  26. Blegoo Says:

    Lui Tanti Diacritica:

    Da’ blogu’ tău ce are? De ce să ne ducem la cârciumă?
    „Pentru ce să dăm cu var?”

    Hai, serios acuma.

    Motivul pentru care tu n-ar trebui să participi e ăla pe care l-am menționat – anume, ești pricinașă.
    Clar, te atacă la pipotă… altfel n-ai fi pronunțat „excrementos!” (știu, e din esperanto, da’ am zis să introduc un element internaționalist).

    N-are treabă cu educația… care o fi ea, educația.

    Ce spun/latru… e că comunismu’ nu e echivalent cu foametea… per total. Nici cu dictatura proletariatului… (unde dreaq’ s-au pierdut țăranii în dictatura marcsist-leninistă?)

    Da, corect, pentru o perioadă… a fost foamete, cozi și cartele… fin’că ceașcă vroia să scape de datorii externe și să fie independent. Țăran fiind, nu vroia să aibe datorii… vezi moromeții.

    Ei, l-am împușcat.
    Imediat, ne-am băgat la datorii, precum și la „dimocrație” – care „dimocrație” e doar o dictatură de la Brucsel.
    Că trebe să facem cum zic ei, nu cum vrem noi.

    (că noi nu știm ce vrem… e alt post, altă caterincă)

    Ție ți s-a pus pata pe vânzătoarea de la mezeluri… asta e clar.

    Ori… eu protestez, mârâi și latru pe subiectul ăsta, nu pe educație, ori alte alea; normal, derapez ici-olo, ca să fac un punct… ca tot românu’ imparțial, nu?

    Peseu: Orice acțiune are și o reacțiune… dacă ceașcă era isteț… i se rupea de ce zicea femeiu’… lua banii și râdea din tribune.
    Ce putea femeiu’ să-i facă? Să declare răsboiu?

    Heh!

    Român fiind… și țăran pe deasupra… el n-a conceput să-i dicteze cineva ce să facă pă pajiștea lui.
    Când l-am mătrășit… tocma’ ce se plătise cam tot.
    Datorii externe.
    Ia vezi, unde ne aflăm acuma?
    Ca țară, cu datoriile?

    Da, avem pașapoarte, călătorim unde vrem, citim ce vrem.

    Ia spune tu… unde ne aflăm cu cultura… în libertatea asta democratică?

    Haud?

  27. Blegoo Says:

    Deci, am derapat și-am uitat subectu’.
    Ideea este că atotputernicia vânzătoarei dă la halimentara e doar un rezultat al unei decizii la nivel național – „plătim datoriili!”

    Fix cam cum nivelul cultural curent/mioritic e doar rezultatul unor decizii la nivel național – „noi suntem ioropeni!”

    Suntem pe dreaq’!

    Nivelul cultural și educațional contemporan e probabil ceva mai jos decât era pă vremea lu’ Fane Babanu’… ia și contrează-mă la asta, dacă poți!
    🙂

  28. romanca Says:

    era bine pe dracu, nici chiloti nu gaseam !

  29. diacritica Says:

    Motivul pentru care tu n-ar trebui să participi e ăla pe care l-am menționat – anume, ești pricinașă.
    Clar, te atacă la pipotă… altfel n-ai fi pronunțat “excrementos!” (știu, e din esperanto, da’ am zis să introduc un element internaționalist).

    Explicaţie de căcat – ca să-ţi dau pricină din nou. Folosesc des cuvântul, n-are legătură cu atacu’ la pipotă.

    Cât despre comunism, mă atacă ca pe orice om care l-a trăit şi înţelege ce-a trăit. Am avut o viaţă obişnuită pentru vremurile alea – părinţii mei aveau „origine sănătoasă”, n-am avut rude la Canal sau săltate de Securitate. N-am motive mai multe sau mai altfel decât românul mediu din vremea aia.

  30. VictorCh Says:

    Liviu (22/09/2012 la 10:16 am):
    „…comunismul a avut şi o perioadă de bunăstare alimentară.”
    Da, vreun deceniu (aprox – daca nu ma inseala pe mine memoria), pe la sf anilor ’60 si prin anii ’70, imediat dupa inceputul „domniei” lui Ceausescu – dupa ce terminaseram de platit „despagubirile de razboi” catre sovietici si pe cand faceam datoriile externe pe care ulterior ne-am spetit platindu-le.
    „…comunismul a fost mult, cu mult mai mult decât o perioadă de foamete.”
    Asa este, SI comunismul – asa cum era el practicat, aplicat in realitate, ca (altfel) „teoria” era frumoasa si generoasa – (ca si – ulterior – democratia) a avut (din perspectiva mea) atat multe parti rele cat si unele parti bune.
    N-a insemnat doar foamete, a insemnat si frig, si frica, si intuneric (atat la propriu cat si la figurat), si lipsa de libertate (de vorbire, de deplasare, de initiativa etc) si de drepturi, si „strivirea” „varfurilor” (mai mult a celor de gandire) – pt a le reduce in mod fortat la nivelul mediu al maselor… si a mai avut si alte „pacate” (spre ex violenta – „de stat” – quasi-oficializata).
    Da’ a mai insemnat SI industrializare (da-da – uzinele si combinatele alea „mamut”, ineficiente pana la privatizare si care DUPA acea privatizare se eficientizeaza ca prin minune – fara sa se fi schimbat nimic altceva decat proprietarul), si agricultura eficienta (ca nu era – ca in bancuri – tot porumbul „ca stalpii de telegraf” (de rari), nici toate vacile „ca si cartile in biblioteca” (daca scoti vreo doua toate celelalte se dărâmă), mai erau MULTE „unitati” eficiente – „Comtimul” il mentionasem mai sus), si construire de baraje (de pe urma carora prospera acum „baietii destepti” care cumpara curent ieftin de la Hidroelectrica si-l vand scump inapoi statului), si de drumuri (alea carora noi acum nu le mai putem nici macar asigura intretinerea suprafetei de uzura) si de locuinte („cutiile alea de chibrituri” dupa care actualmente tanjesc si nu si le pot permite MULTI tineri – chiar si dintre cei mai „ridicati” (economic) si pe care „atunci” si le putea permite (in rate, bineinteles, dar avand siguranta ca le va putea plati) – daca avea putina ambitie si era dispus sa faca oarecari sacrificii de la confort si bunastare – si cel mai umil angajat (inclusiv femeile de serviciu si portarii), locuinte situate in blocuri carora acuma de multe ori nu putem nici macar sa le reparam fatadele (si sa le zugravim).
    Si a mai insemnat si ca in adolescenta eu – provenit dintr-o familie relativ modesta socio-economic – (eu personal, nu ceilalti membri ai familiei) am reusit – din putinii bani „de buzunar” plus micile sume castigate de mine „pe langa” din diferite comisioane si expediente – sa incep alcatuirea unei biblioteci personale (este adevarat, alcatuita mai mult din carti „de cinci lei bucata” din colectia „Biblioteca Pentru Toti” (BPT) si din carti „la mana a doua” de la anticariat, cu cativa lei bucata) si sa vad / audiez (este adevarat, „la cucurigu” – unde biletele erau cele mai ieftine) majoritatea spectacolelor prezentate in Timisoara (filme, teatru, opera, concerte – SI cenaclul „Flacara”…) Actualmente TOT eu imi permit sa cumpar MULT mai putine carti decat atunci (in anul acesta cred ca nici trei carti n-am cumparat) si la un spectacol nici nu mai tin minte DE CAND n-am mai fost (este adevarat pe de alta parte ca – desi sumele de care dispun sunt (probabil) relativ mai mari – mi s-a schimbat ordinea prioritatilor…)

    Cârcotaşu (22/09/2012 la 10:19 am):
    „…acu’ ie corect “Cireşi, 10 lei/kg”…”
    „Pe vremea mea” era corect „Ciresi – 100 lei puietul”, prin contrast cu „Cirese, 5 lei kg”.
    „Cât despre “Givetă”, […] Giury Pascu l-a băgat în dicţionar!”
    Linkul prezentat in continuare se refera la „gHiveta”.

    Marco Polo (22/09/2012 la 11:11 am):
    „…apar an de an noi categorii în faţa cărora din nou trebuie să te ploconeşti şi să faci temenele…”
    Pe mine personal ma deranjeaza mai mult faptul ca an-de-an sporeste numarul categoriilor care tre’ „sa se ploconeasca si sa faca temenele” in fata altora.

    Liviu (22/09/2012 la 11:20 am):
    „…nu ştiu cine să spun că e azi în fruntea scării sociale.”
    CUM „cine”? Ca si atunci (din pacate) – oricine reuseste sa „parvina”.
    „Aş zice oamenii cu bani…”
    …sau cu „putere” dobandita pe orice alta cale (spre ex prin PCR = pile, cunostinte, relatii; sau prin forta fizica / teroare – vezi „clanurile” infractionale).
    „…nu ştiu să spun cine ar trebui (şi dacă ar trebui) să fie în fruntea scării sociale.”
    Teoretic – cel / cei care ar stabili directia cea buna de urmat de catre societate si ar asigura urmarea respectivei traiectorii;
    concret (din pacate) nu stiu sa nominalizez – si (TOT „din pacate”) in aceeasi situatie sunt majoritatea votantilor de la noi, DE ACEEA la noi predomina absenteismul, iar printre cei care totusi voteaza – votul „la ghici”, aleator – SAU votul negativ („nu stiu CINE sa fie „sus”, da’ ĂSTA sa NU fie”);
    practic – cine se nimereste dintre cei care „pot”.

    Liviu (22/09/2012 la 12:25 pm):
    „Să vedem cum au fost aceşti trei indicatori în comunism: […] educaţia a fost dispreţuită…”
    Din pacate nu numai atunci – SI ACUM e la fel.
    Ba MAI MULT: parca acum e MAI RAU decat atunci: atunci dispretul era mai mult oficial, cetatenii (elevii si familiile lor) inca o mai pretuiau (educatia) (sau mint toti cei care spun ca atunci indivizii aveau o educatie mai buna decat acum?), pe cand acum se cam vadeste ca o dispretuiesc cam toti – si oficialii, si elevii, si familiile elevilor, ba chiar si MULTE cadre didactice (vezi rezultatele la concursurile de titularizare).
    „…relaţiile s-au transformat în ceea ce spuneai tu: era important să te ştii cu vânzătoarea de la mezeluri sau cu librăreasa…”
    1. Astea erau relatiile utile SI ACCESIBILE cetatenilor „de rand”, ca altfel – daca „te cunosteai cu” „prim-secretarul pe judet” (sau chiar si cu vreun „trepăduş” de la „judeteana de partid”, probabil si cu cei de la „municipiu”) nu mai aveai nevoie sa cunosti nici un fel de vanzatoare.
    2. Nici pe vremea aia NU FIECARE cetatean era interesat „sa se stie cu” librareasa – interesul pt carti (pt lectura) era apanajul unei minoritati…
    „Despre tinerii care regretă comunismul n-am ce zice, decât că-s needucaţi…”
    Nu (neaparat) „needucati” (unii sunt chiar FOARTE educati – si nu (neaparat) la „Spiru Haret”), cat „neinformati” (in anume acest domeniu, care nu tine (neaparat) de educatie…)

    diacritica (22/09/2012 la 12:36 pm):
    „Şi părinţii mei îs produs al comunismului, dar n-au ajuns să priceapă numai atât…”
    Nu fiecare individ este la fel de inzestrat nativ („la mansarda”), si nu fiecare individ are / a avut parte de aceeasi sansa dpdv al mediului in care a crescut si a fost educat (si nu numai referitor la mediul familial, ci si la societate, la „anturajul” in care „se invarte” – si nu numai anturajul imediat, cel ales de individ, ci intreaga structura sociala din mijlocul si de sub influenta careia „nu poate sa scape”: colegi de scoala / de club / de „preocupari particulare”, profesori, vecini, vizitatori frecventi ai familiei etc).
    „Ăia care “atâta pricep” sunt victime, da-s în primul rând victimele lor, ale lenei de-a gândi.”
    Este si asta una dintre posibilitati, da’ se mai poate si sa nu fi fost invatati (si nici ei sa nu fi avut sansa de a descoperi singuri) cat este de important SA gandesti – si CUM sa gandesti.

    Liviu (22/09/2012 la 1:11 pm):
    „(ei se plâng în special de portughezi, dar să nu aducem în discuţie şi problema rasială…)”
    Portughezii apartin altei rase de oameni decat restul luxemburghezilor? (Eu stiam ca sunt patru rase („pe culori” – ale pielii) de oameni: alba (arienii, indo-europenii), neagra, galbena (asiatii) si rosie (amerindienii). Mai sunt si altele?)
    „…un şomer român are cu totul alte posibilităţi decât un şomer vest-european.”
    Comparatia este nerealista: un şomer vest-european „are cu totul alte posibilităţi” (incomparabil mai mari) si decat BUGETARII romani (chiar si decat cei cu studii superioare – in primul rand decat profesorii) – ba chiar si decat o MARE parte dintre ceilalti salariati, de la „privat” – nu numai decat somerii. (Ajutorul de somaj „acolo” este – dupa cate scrii – mai mult decat dublul salariului MEDIU „aici”, pe cand preturile (cheltuielile) nu prea cred ca ar fi duble.)

    Marco Polo (22/09/2012 la 1:28 pm):
    „Niciodată în România comunistă nu a fost cu adevărat o abundenţă de alimente la discreţia cetăţeanului de rând.”
    In deceniul la care ma refeream mai sus n-o fi fost risipa de alimente ca acum (cand multa marfa este aruncata fiindca expira inainte de a fi vanduta / cumparata), dar abundenta cantitativa (SI diversitate sortimentala) era (chiar daca ATUNCI abundenta si varietatea sortimentala nu era atat de strigator-vizibila ca si ACUM).

    Blegoo (22/09/2012 la 5:32 pm):
    „2) În general, perioadele de “nefoamete” coincid cu alea de represiune politică – gen canal, pușcării politice, alea.”
    Dupa amintirile mele – NU. (Totusi – ESTE posibil sa ma insele pe mine memoria.) Din cate tin eu minte, in erioada de abundenta (alimentara – si nu numai) intervenise – tocmai dimpotriva – o „relaxare” a terorii: multe persoane (in special dintre cele ne-condamnate in mod formal – INCLUSIV un unchi de-al meu „de-al doilea”, frate cu bunica) au venit acasa din puscarii / de la „canal”, iar arestarile discretionare scazusera (fara insa a disparea cu totul).
    „3) Când se dădea păpică, nu se dădea cărți, reviste, filme și ecscursii în vestu’ sălbatic…”
    Ba pardon! Din cate imi amintesc eu, cu excursiile cam ai dreptate (atunci se inasprisera conditiile pt acces in strainatate – chiar si „in lagarul socialist”, si CU ATAT MAI MULT „in vest”), da’ (pe de alta parte) TAMAN ATUNCI fusesera facute publice (la noi) MAI MULTE carti / filme (traduceri dupa creatii straineze – in special apusene) decat oricand inainte.

    Corson (22/09/2012 la 6:51 pm):
    „…daca-ti cresti porcul in curte pentru auto-consum propriu si personal, poti sa-l cresti, educi si asomezi cum doresti.:”
    Nţ! Cresterea (si educarea 😆 ) DA, da’ asomarea – BA! Tre’ sa fie „conform regulilor”… (Sau oi fi inteles eu gresit?)
    Da’ DACA (ulterior, dupa preparare) constat ca produsele (care si cate le (mai) am) imi depasesc necesitatile consumului propriu si vreau sa vand o parte dintre produse?

  31. Blegoo Says:

    @Corson: În Cuba… situația e oarecum spețială… mulți are rude fugite, care trimite pachete și parai – cu care te descurci.
    Ăia care n-are rude în usa… și nici fete mari… vai dă mama lor.
    În general, acilea e cam cum era în ro în anii ’66-’79 – străinii rulează cu paraii. Magazine pă valută, alea.
    Da’ ne descurcăm, de bine de rău… e bine.
    Până te saltă sedeul… p-ormă, tai la trestie până te saturi.

    @romanca: lasă chiloții… (jos) zi-i cu vata… cu vata cum era? 🙂

    @Diacritica: Termenul e ofensatoriu’, dacă nu cumva chiar agresiv.
    Suntem pă blog aici, nu noi 2 pă plajă… unde orice merge, fin’că depinde de ton, de intonație și valurile mării.

    Ca cititor fidel/fidea – nu pot decât să remarc că nu folosești cuvinte neoașe decât când te inervezi – deci, e cum zic io.

    Faza cu neamurile săltate, ca și cu strămoșii decedați la canal e relativ simplă: nu poți fi obiectiv apropo de un sistem de guvernare, dacă sistemul l-a omorât pe bunică-tu, ori pe tac-tu, nu?

    Ori dacă ai mâncat bătaie cu placaju’… ș’acu’ ai probleme cu rinichii…

    Pur și simplu, nu poți să fi obiectiv.
    N-ai cum, e imposibil, mioritic vorbind.

    Arată-mi tu un român care să nu vrea să ia gâtu’ altuia care i-a smuls unghiile cu cleștele pă vremea comunismului… și io o să-ți arăt un mincinos sadea!

  32. diacritica Says:

    Victore, nu-ncepe iarăşi cu kilometrii de comentarii.

  33. Blegoo Says:

    @ Diacritica: N-ai motive… obiectiv vorbind; dar totuși… ai o râcă pe vânzătoarele de la alimentară, este? Oare… de ce?
    :))

  34. Blegoo Says:

    Lasă-l soro, să se răcorească, să spune ce-l macină, ce? Te costă parale?

  35. Blegoo Says:

    Victor CH:

    Fiecare avem amintirile noastre, care este. 🙂
    În rest, ai zis cam tot ce mai aveam io de lătrat… (‘nainte să mă ia Diacritica la borcane dîn balcon).

  36. Adi Dragoș Says:

    Cine-mparte parte-și face, iar fiind puțin de împărțit era inevitabil să fi ajuns la rangul ăla. Nu-i de mirare că au impresia asta despre epocă… erau niște zei, acum sunt doar pensionari.

  37. Blegoo Says:

    !!!
    „…cu kilometrii de comentarii.”
    😎

    cu doi dă „ii”?

  38. diacritica Says:

    Blegoole, lasă psihanaliza de ziua a şaptea, c-ai ajuns pe arătură.
    Şi tot pe arătură eşti şi cu logica – cum ziceam mai sus, nu poţi fi obiectiv cu un sistem atâta vreme cât îl trăieşti sau l-ai trăit pe pielea ta. Indiferent că aia înseamnă unghii smulse sau doar coada la vată.

  39. diacritica Says:

    “…cu kilometrii de comentarii.” 😎
    cu doi dă “ii”?

    Da. Cu kilometrii (ăia pe care-i cunosc prea bine) de comentarii. Cu comentariile kilometrice. În ambele cazuri cu articol hotărât.

    Şezi ghinişor şi tu cu kilometrii tăi de comentarii.

  40. VictorCh Says:

    Cu scuzele de cuviinta, o curiozitate (reala, nu retorica): DE FAPT – CE anume deranjeaza atat de rau – „volumul” ocupat de mine in cadrul comentariilor? Sau continutul comentariului, considerat nerealist (gresit) / impertinent / inadecvat exprimat / pe subiect gresit – sau eventual nepotrivit prin prisma vreunui alt criteriu (CARE criteriu anume?)? Sau pur-si-simplu lungimea efectiva a unui singur comentariu, ocazionata de faptul ca nu am raspuns separat diferitelor comentarii ci „le-am grupat” pe toate la un loc?

  41. Blegoo Says:

    Io am chilometraju’ mic… 😦
    …dă un’ să știu io… la profesională se zicea economic, cu unu’ singur…

    @ Adi Dragoș:
    Aia cu împărțeala și puținu’ care era sună a „zero-sum-game” – unde cantitatea de bogăție e fixă – tot ce facem e s-o tot împărțim.
    Ori, nu-i chiar așea.

  42. diacritica Says:

    Victor, ţi-am mai explicat.

  43. Cosmin Says:

    Eu zic sa il dezgropam pe Ceausescu sa mai descarcam in el un incarcator de mitraliera si sa il bagam la loc.
    Cine voteaza pentru?

  44. Cosmin Says:

    Si tanti merita o injuratura asa de dragul vremurilor bune

  45. Fleur Says:

    Multum in parvo, Victore. De la Pitagora cetire…
    Sau, mai pre românește, vorbă multă sărăcia omului…

  46. Marco Polo Says:

    Sau tot „pre latineşte”: non multa, sed multum ! 🙂
    Explicaţia se poate citi la linkul de mai jos:
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Non_multa,_sed_multum

    (O salut pe Fleur şi sper că e OK ca să mai vină pe aici!)

  47. Fleur Says:

    Mulțumesc, navigatorule, e reconfortant să aflu că mi s-a simțit lipsa. 🙂

  48. VictorCh Says:

    😳
    (Nu ma tace dr(Biiip!)…)

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: