Nu se leagă. Azi nu se leagă şi pace. Dă-o naibii, mi-oi face norma când mă-ntorc.
Mama, ies să mă plimb. Să iau ceva?
Borş de la Kaufland. Şi trei vinete.
Bine.
Aproape că uitasem senzaţia aia că acuş-acuş mă dărâmă vântul, câtă mi-s de mare. Mi-am amintit-o în Piaţa Ovidiu – altminteri sub un soare de mai. Şi pe faleză. Nu, valurile nu ies în poză. Şi nici mirosul de alge. Ştiu, şlapişti dumneavoastră: nu vă place mirosul de alge. Mirosul de mare. Oricât de tare mi-ar plăcea mirosul de munte, nimic nu se compară cu vântul care bate dinspre mare când cobori la Constanţa la zece noaptea. Mie-mi plac algele. Mi-aduc aminte cum ieşeam verzi din apă, pe vremuri. E frumos la mare, dar doar după ce s-au mai răsfirat ghiolbanii.
Portul Tomis. Maaamăăă, ce de restaurante s-au făcut! Aleg On plonge-ul – tot se fac în curând douăzeci de ani de când am fost acolo prima oară. Când era încă o bodegă cu mese de tablă.
Midii la grătar, cartofi prăjiţi, mujdei. Şi o bere.
Şi o carte.
Şi soare, mult soare. Ultimul soare pe anul ăsta, probabil.
Cam aşa se vede Constanţa de la On plonge, în caz că nu ştiţi:
Şi dacă bate vântul s-ar putea s-o vedeţi şi pe dânsa:
Şi nişte raţe care azi nu s-au lăsat pozate.
(Da, dup-aia am luat şi borş şi vinete şi pâine.)
diacritica 
Unii suntem sentimentalisti; crunt de sentimentalisti; sunt voluntar in randul lor
Chiar ieri l-am văzut la TV… pe Primarul cu bască roşă care zicea că vor începe din dec.a.c. ample lucrări de consolidare a falezei, cu stabilopozi, etc…Cred că în decursul vremii faleza a cedat sub efectul atâtor „Pătrăţei” de sezon estival…Ştiţi, este o vorbă : „cel mai deştept…cedează!” 🙂
Stai cu mama? :)))
E greu de suportat cineva care critica mereu probabil…
Sunt în vacanţă la mama.
Nu c-ar fi greu să te prinzi, citind blogul ăsta.
nu știu alții cum sînt, dar mie îmi place la nebunie mirosul de alge, chiar și cel greu, de aglomerări litorale din zonele pe unde nu merită curățat (citește la netextiliști), că ăia nu-s oameni, sînt… netextiliști. mirosul de plantă marină sărată nu destul care moare în nisip printre rămășițele minerale ale altor ființe de mare. se simte de pe șosea, dacă deschizi geamul mașinii cînd vii dinspre miezul Dobrogei. oriunde m-aș duce în plimbare într-un an, trebuie să fug cît de puțin și la mare ca să simt mirosul ăla, altfel nu se poate. dacă mă spui cuiva o să neg! 😀
Şi unele plaje din oraş. Că nici constănţenii nu-s oameni.
oh! :((
credeam sincer că alea sînt curățate.
Unele. Alea unde merge multă lume, turişti etc. Bucăţica mea de plajă – nu. Bine, cât o mai rezista neinvadată de baruri şi muzică. Or fi cotropit-o deja, nu ştiu, că anul ăsta n-am fost.
CHIAR ca parca nu se leaga ceva: in vacanta la mama si norma zilnica?
Da’ ce, Victore, norma tre’ să fie numa’ scârbiciu? 🙂
Am de lucrat ceva şi prefer s-o fac în vacanţă la mama.
Pricepusăi (!) – ca doara toti mai avem cate ceva de realizat si/sau de indeplinit si inafara indatoririlor profesionale – da’-‘n optica mea nu prea „puşcă” (nu se prea potriveste) o activitate de vacanta (oricat de serioasa / importanta / ampla ar fi ea) cu munca normata – SAU respectivul repaus profesional nu se mai numeste vacanta (ci doar – eventual – cel mult concediu de lucru).
In optica mea, in vacanta principala „activitate” este odihnitul si/sau relaxatul, si nu ca (neaparat) nu s-ar lucra (chiar si altceva decat ceea ce ABIA ASTEPTAI sa faci cand vei avea posibilitatea / suficient timp), da’ daca se lucreaza asta se face mai dupa chef / toane (ca programare si ca impartire a activitatii pe „portii”), mai dupa cum decurge dezmeticirea din somn / mahmureala, mai dupa meteo, mai dupa cum au liber prietenii cu care in principiu isi face omul program comun, mai printre activitatile de vacanta planificate (si visate) de-a lungul anului, mai dupa cum te doare-‘n c…ot… (si asta nu neaparat exclude vreO zi in care sa muncesti intens / indelung pt ca „asa ti se arata” atunci si/sau pt ca vrei sa-ti eliberezi timpul din celelalte zile, dar exclude* programarea apriorica de asemenea zile de „munca silnica” – cu sensul de obligatorie, chiar daca obligatia este auto-asumata).
* Cate una – doua asemenea zile de activitate intensa POT fi programate, dar numai la capatul vacantei (la sfarsit sau (preferabil) la inceput), nu intrerupand in mod programat vacanta propriu-zisa.
Da’ voi de vacanţă creativă n-aţi auzit? 😀
ba chiar și de vacanță salahorică am auzit, mă scuzați pentru barbarism! :)) dacă aș sta să mă conformez volumului de muncă, n-aș mai pleca nicăieri. așa, îmi iau laptopul în straiță și plec cu el spre orizonturi albastre, să lucrez la soare.
Sub aceasta formulare – nu.
„Pe vremea mea” (si pe unde-am trait eu, in provincie), daca activitatea in cauza (de desfasurat pe durata intreruperii (lungi) a programului „normal” de lucru – intrerupt TOCMAI cu scopul de a desfasura aceasta ALTA activitate) urma sa fie atat de intensa SI de indelungata incat pt eficientizare putea fi considerata oportuna „normarea” ei, atunci intreruperea se numea (neoficial, dar uzual, uzitat) „concediu de lucru”. In orice caz, „vacanţă” nu era (nu era vacantă de activitate intensa pre-programata).
Victore, nu pricep nimic din ce scrii. Io-s în vacanţă de la jobu’ meu şi lucrez în sânul lui Avraam (adică la mama) la o chestie care n-are treabă cu jobu’.
Frumoasa marea la Constanta… Mie mi se pare ca cel mai frumos se vede din blocul turn de la Modern. Bineinteles, cu conditia sa fii pe partea potrivita a turnului. 🙂
Cred ca eu as fi uitat sa iau bors si vinete.
Raţele nu s-au lăsat pozate pentru că le-ai criticat cândva că nu au măcăit cu diacritice. Poate dacă măcăiești … mă rog, te căiești și tu puțin, se vor lăsa pozate. Acest lucru se rezolvă ușor prin câteva incantații pe malul mării (obligatoriu dimineața, la răsărit): eu măcăiesc, tu măcăiești, el măcăiește… Da` să nu spui las-o jos că măcăie!
Grominule – SUPERB acest „macaiesc”… 😀 😆