Făr’ de preţ

Un libanez şi un francez discutând în română despre situaţia din Orientul Mijlociu.

8 Răspunsuri to “Făr’ de preţ”

  1. VictorCh Says:

    Nu-mi vine a crede ca pt respectiva situatie se gandisera ca ar fi „nepretuita” (fie cu sensul de „ne-echivalabila in bani”, fie cu sensul „extrem de pretioasa” sau – dimpotriva – cu cel de „neglijabila ca valoare”), astfel incat ma intreb CE cuvant confundasera ei (de fapt – cel care formulase expresia) cu „pret”, CE considerase el ca-i lipseste situatiei de acolo, „frâna” (moderatia)?

  2. diacritica Says:

    E „priceless”, Victore. Ca-n reclamele la Mastercard. pare-mi-se. Şi-i aprecierea mea asupra situaţiei.

  3. VictorCh Says:

    Este gresita ideea mea ca echivalentul romanesc al englezescului „priceless” este „nepretuit”?
    (Iar despre cetatenii straini „in cauza” ma mir ca foloseau un limbaj „ca din basme” (probabil forme de exprimare arhaice) – situatia imi pare oarecum similara (dar SI MAI stranie) cu cea (sa spunem) a unui roman si a unui sud-african intelegandu-se intre ei in engleza lui Shakespeare.)

  4. diacritica Says:

    Victore, citeşte ce-am scris mai sus.
    Aia („făr’ de preţ”) e aprecierea mea asupra situaţiei. Limbajul meu.

  5. Moromitic Says:

    Eu inca astept poze cu dobrogeana aia…

  6. diacritica Says:

    Stai s-o fac.

  7. VictorCh Says:

    Cand ai citit ultima oara „1001 de nopti”, si in care editie? Eu o citisem intr-o editie veche (nu stiu DE CAND, dar ante – 1950), si acolo intalnisem EXACT aceeasi expresie (si tot acolo am aflat – spre ex – despre „zaraf”, despre „hazna” (in sensul propriu, nu cel… derivat, de la „toaletele” noastre „din fundul curtii”), despre „dinar”…)

    PARDON! Da, Doamne, romanului!… ACU’ pricepui… (cam prea greu, cam prea tarziu…) Atunci apreciez limbajul DUMITALE „legendar”!

  8. VictorCh Says:

    Later edit: P.S. Oare tin eu minte gresit, SAU intr-adevar CANDVA (cand Beirutul era considerat „perla Mediteranei”) libanezii erau considerati (ca si armenii) quasi-francofoni (cunoasterea limbii fiind foarte raspandita in randul populatiei)? Sau s-o fi intamplat si la ei ca si la noi (ca in aceeasi vreme SI ROMANIA era considerata TOT quasi-francofona, si la ora actuala tre’ sa cauti „cu lumanarea” – mai ceva ca Diogene – ca sa gasesti un tanar roman vorbitor de franceza)?

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: