De ce „prim-ministrul”, şi nu „primul ministru”?

Pentru că

prim-procurorul, nu primul procuror

prim-secretarul, nu primul secretar

prim-solistul, nu primul solist

prim-viceprim-ministrul, nu primul viceprim-ministru

prim-vicepreşedintele, nu primul vicepreşedinte

şi pentru că

primul ministru, al doilea ministru, al paişpelea ministru (ba chiar şi al douăşunulea) formează guvernul, care tot fără prim-ministru rămâne.

Şi pentru că

prim-miniştrii statelor membre, nu primii miniştri ai statelor membre.

Şi pentru că întrebi

– Ce e Pătrăţel? (– Pătrăţel e prim-ministru.)

nu

– Al câtelea ministru e Pătrăţel? (– Pătrăţel e primul ministru.)

2010-10-17_prim-ministrul(DOOM2)

14 gânduri despre „De ce „prim-ministrul”, şi nu „primul ministru”?

  1. Citesc cu mare plăcere toate articolele dvs. Nu numai că sînt excepţionale prin temele spinoase de limbă română pe care le abordaţi, dar au şi un umor fin, pe alocuri englezesc! În ton cu romgleza pe care o vorbim, focusaţi fiind să nu ieşim din trend, să fim cool, şi asta în orice locaţie ne-am afla! Fie ea şi de gestiune!

  2. Diacritica, te iubesc! 😀 Sunt a doua care te iubeste „verde-n faţă” (na, ma rog, cu o oarecare marja de eroare in clasament 😀
    De vreo doua zile iti citesc blogul. Cum te-am gasit? Dupa nume, desigur. 🙂

  3. (cineva o să aibă o surpriză cînd o să se uite în dicționar la cuvîntul „locație”)

  4. Curat succes! (Murdar…succesuri ! ) 🙂
    Că suntem încă în anul lui Nenea Iancu !

  5. Deci, hai să ne rupem în figuri! Sau cum? :mrgreen: Orice filolog ştie că e la fel de corect prim-ministrul şi primul ministru. Că e primul ministru. Şi prim-ministru. Nu? Sau cum? Deci, când doar facem pe grozavii, mai bine luăm o pauză, ceva. 🙂

  6. Deci, când doar facem pe grozavii, mai bine luăm o pauză, ceva. 🙂

    Cum făcuşi tu acuma, mulţumesc c-ai luat pauză.

  7. v:
    …daca n-are rabdare sa ajunga si la cea de-a treia semnificatie de la prima si respectiv de la cea de-a cincea definitie.

    Roxana Iordache: Sunt intr-adevar corecte amandoua, dar inseamna lucruri diferite: „primul ministru” se refera la intaietatea temporala si/sau pozitionala („primul ministru care a intrat in sala a fost…”), pe cand „prim-ministrul” (PE LANGA faptul ca este – telle-quelle si NU in cealalta varianta – nume de functie guvernamentala) se refera la intaietatea importantei.

  8. @Victor: aș zice că principiul e simplu – cine n-are răbdare să învețe, ăla să nu se dea drept învățat.

  9. v: Mai putin „tonul” folosit de dumneaei in comentariu, in rest SI participarea (chiar si cu opinii gresite) la dezbateri – sau chiar si la polemici – este o modalitate (care poate sa fie foarte eficienta) de auto-corectare / invatare…

  10. Victor, de la „a te da învățat” la „a participa la dezbateri” e o oareșcare distanță.

Comentariile nu închise.