Meditaţii

Foarte straniu să faci meditaţii din nou, după 10 ani.
Foarte straniu să explici ortografie franţuzească după 4 ani de explicat ortografie românească.
Şi mai ales foarte straniu să explici gramatică&ortografie franţuzească unui copil care învaţă franţuzeşte ca limbă maternă.
Passé antérieur… Conditionnel passé 2ème forme… Oare de când nu-mi mai impulsionaseră sinapsa?!
Şi
Ce-i aia surnaturel? (Iaca, vampiri şi fantome.)
Da’ de fapt ce înseamnă fantastique? (Masa vorbind, spre exemplu.)
Da’ merveilleux? (Les contes de fées.)
Da’ de ce trebuia să pun n’ la on n’a plus? Că doar se-aude n şi fără.
Da’ la dictare am scris murmurée, că m-am gândit că elle e de feminin, de ce n-a fost bine? Elle […] un „Bonjour, Madame” humblement murmuré. Of.

Etichete:

9 Răspunsuri to “Meditaţii”

  1. laura Says:

    Parantezele sunt de fapt cheia înțelegerii. :)) Mă bucură descoperirea acestui site. Sunt Laura, sunt și profesor de română. Urmăresc cu plăcere postările.

  2. Fleur Says:

    „Conditionnel passé 2ème forme” a fost cam de multișor gonit din limba vorbită. (Voltaire, poate, și-ar mai aminti câte ceva… :)). Tre’ să știe doar atât cât să-l recunoască în limba scrisă „soutenue”. N-o să vezi/auzi vreun francez din sec. XXI zicând, par examplu, j’eusse fait ce voyage si j’eusse eu de l’argent…
    Cu passé antérieur e mai simplu…
    Da’ nu te invidiez :).

  3. diacritica Says:

    Hehe, au dictare cu conditionnel passé 2ème forme. Vs passé antérieur, par exemple. Eût fait, eut fait. Hehe – cum ziceam. 🙂
    Că-n manual au de la Joachim du Bellay până la Jean Anouilh.

    (La franţuji văd că nu se scandalizează mămicuţele că la ce-i foloseşte odorului aşa limbă veche, cum citii io p-aci de la mămicuţele românce de meserie filoloage. Ce e mişto e că au şi literatură străină – Poe, Puşkin, Gogol…)

  4. VictorCh Says:

    Am incercat si eu (cu niste ani (nu tocmai putini) in urma, dupa o pauza de peste un deceniu – spre doua decenii) sa reiau meditatiile la matematica (nu ceva „fancy”, pt admitere, ci ceva „de uzura”, pe parcursul anului, pt a evita vreo eventuala corigenta, deci pretentiile ar fi fost minime), dar – dupa ce APROAPE ca „batusem palma” cu parintii elevului in cauza – am renuntat REPEDE la idee dupa ce am luat cu imprumut pt o zi manualul junelui pt a-l studia si am constatat ce harababura facusera „astia” din materie: trebuiau bietii copii sa invete cate o notiune noua pe baza unei alte notiuni care inca nu fusese invatata ci urma sa fie invatata ulterior, dupa alte cateva lectii (!) !

  5. diacritica Says:

    Probabil că noţiunea aia fusese deja pomenită în anul anterior.

  6. VictorCh Says:

    Consider ca nu este imposibil ca vreo notiune sa fi fost MENTIONATA (doar mentionata, nu si studiata) in precedentul an de studii, DAR:
    – Din pacate, dupa socul initial al descoperirii fenomenului, atunci cand am cautat mai-cu-amanuntul, am descoperit ca „fenomenul” nu era singular, el mai repetandu-se pt inca vreo doua-trei notiuni.
    Nota bene: era in perioada imediat pre-„revolutionara”, cand progamele de studiu inca nu erau schimbate mai des decat ciorapii, ceea ce face ca eu sa exclud ideea vreunei „rearanjari periodice” a ordinii de studiere a diferitelor notiuni (si m-ar SI mira sa fi fost creat un manual special pt respectivul an „de tranzitie”, care sa tina cont in noua ordine de studiu de cele invatate anterior in vechea ordine).
    – Chiar daca nu exclud ideea ca juniorul ar fi putut minti (in privinta ipoteticei ne-studieri anterioare a notiunii), eu TOTUSI raman la convingerea ca era intr-adevar o notiune ne-studiata anterior, intrucat TARE m-ar mira ca o aceeasi notiune matematica (daca bine-mi mai amintesc, cea care m-a socat initial era parabola – in calitate de curba matematica, nu de alegorie) sa fie STUDIATA (cu definitie, formula, grafic, aplicatii etc) in doua clase (ani de studiu) consecutive.
    – Chiar daca ma insel si notiunea ar fi fost studiata anterior, cred ca o repetare a celor invatate ar fi fost absolut necesara inaintea folosirii ei, intrucat notiunea (pe baza careia era definita notiunea „in curs”) ERA studiata in acelasi manual, dar ULTERIOR notiunii curente.

  7. diacritica Says:

    Victore, dacă te iei după ce spune un junior care are nevoie de meditaţii, nimeni n-a studiat nimic niciodată la şcoală până-ntr-a douăşpea inclusiv. Ca să ştii dacă noţiunea aia a fost prezentată şi la ce nivel, tre’ să iei programa, nu ce zice junioru’. Că el în mod sigur nu studiase, deci zicea adevărul.
    Iar recapitularea noţiunilor din anii anteriori o face profesorul.
    Zău aşa, îmi pare că n-ai suficientă experinţă de predare ca să ai păreri aşa de bine înşurubate.

  8. VictorCh Says:

    „…dacă te iei după ce spune un junior care are nevoie de meditaţii…”
    Ai citit si argumentul (meu) prezentat in continuare, spre sfarsitul alineatului?

    „Ca să ştii dacă noţiunea aia a fost prezentată şi la ce nivel, tre’ să iei programa…”
    Las’ c’-am vazut la doamna mea CAT coincide ceea ce se face (practic) la clasa cu programa (teoretica)…
    Ca sa stii ce si cum CHIAR „s-a facut” (in realitate) tre’ sa iei caietele de notite (daca or mai fi avand copiii asa ceva) – SAU (daca ai incredere in sinceritatea sa) sa intrebi („off-the-record”) cadrul didactic… (eventual sa-i ceri sa-ti arate „planul de lectie”)

  9. diacritica Says:

    Victore, manualul de-a XII-a ia în considerare ce scrie în programa de-a XI-a, nu ce-au făcut la oră 1000 de profi, şi nici ce scriu în caiet 5.000 de Pătrăţei şi cu atât mai puţin ce zic cei 5000 de Pătrăţei c-au făcut la oră.
    Ca să judeci un manual trebuie să le ştii pe toate celelalte din urmă, nu e suficient să iei manualul cu împrumut o zi şi să constaţi, vezi Doamne, ce harababură au făcut proştii ăia din materie – că uite, până şi Pătrăţel zice că nu studiaseră trebuşoara respectivă!

    (Asta mi-aduce aminte de o poveste de-a mamei, învăţătoare, de la un consiliu profesoral sau ceva, când profele de română se plângeau că într-a cincea copiii nu cunosc nu ştiu ce noţiune. Şi-ntreabă mama: da-n programa de I-IV v-aţi uitat, să vedeţi dacă se face au ba? Ăăăă…. păi nu, nu ne-am uitat. De ce, nu e-n programă? Nu, nu e.
    Că uneori copii nu ştiu chestii pentru că ele nu-s în programă, iar alteori chestiile apar în manual pentru că fuseseră pomenite în programa din urmă cu doi ani.)

    Ia, gata, că iară ostenesc cu discuţiunile astea.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: