Despre steaguri

Acu’ vreo 10-11 am fost în Elveţia, cu nişte viitori colegi, deveniţi foşti. Într-un week-end ne-am suit în maşină şi-am nimerit la vreo 100 km mai încolo, la nu ştiu ce expo, salon, foire pe malul unui lac. Frumos, soare, vară, mici şi bere, vată de zahăr şi kürtős kalács elveţieneşti. Şi steguleţe. Seara ne-ntoarcem. Brusc, lumea începe să se poarte nasol cu noi. Ne plângem la amici elveţieni. Aha, şi aţi venit cu steguleţe, zici? Ia dă să văd.
Rezultă că fluturaserăm, cum ar fi, steguleţe moldoveneşti în Oltenia. Sau, mă rog, steag secuiesc în Voluntari. Elveţienii, români în suflet şi-n simţiri, se opăriseră că fluturaserăm în cantonu’ A steag din cantonu’ B – cu care A era în păruială de secole, pe motiv de împărţanie nedreaptă a ţinutului. Sau ceva de genu’.

Înţeleg că un român s-a opărit că nişte secui au fluturat acasă la ei un steguleţ dintr-ăsta. Românul acela e un bou.

Doresc de asemenea să vă aduc la cunoştinţă că după ce am scris asta:

ăsta-i următorul punct din reforma mea: examen de limba română la toate – absolut toate – examenele şi concursurile, şi pentru elevi, şi pentru profi. Nu mă interesează că dai concurs pentru post de matematică. Ai obligatoriu probă de română (citit text, răspuns la întrebări pe text, chestiuni de ortografie). Nu poţi să fii prof, nici măcar de sport, şi să scrii cu greşeli. Şi să scrii o cerere cu titlul “Cerere”. Nu mă interesează că tu termini ASE-ul. La licenţă ai examen de română “funcţională” – altminteri ajungi ca account manageru’ care trimite mailuri publicitare cu “dragii noştrii”. Sau ca dom’ director general care scrie “vă rog să-mi trimite-ţi”.

am primit de la un maghiar mesajul ăsta:

„examen de limba română la toate – absolut toate – examenele şi concursurile”. Ce este asa special in cazul limbii romane? De ce nu examen obligatoriu de matematica? Sau de economie?

(Din seria: au şi ungurii românii lor, cum ar fi.)

Româna are special cazul că te învaţă – după cum zice în chiar paragraful cu pricina, dacă te osteneşti să-l ceteşti până la capăt – să nu scrii dragii noştrii şi nici să-mi trimite-ţi; ceea ce nu te-nvaţă nici matematica, nici economia. Iar blogul ăsta are special cazul că se referă la limba română, de-asta despre dânsa e vorba în propoziţie (iară nu despre economie). Desigur, la toate examenele şi concursurile din sistemul românesc de învăţământ, filierele în limbile minorităţilor, puteţi adăuga pe lângă româna mea şi turca voastră (la seminarul teologic musulman de la Medgidia, spre-un exemplu), maghiara, nemţească sau rusa voastră. Pe lângă română. De ce? Fiindcă-i vorba de sistemul românesc de învăţământ. Corbiznisu’ fiind deci româna, mă-nţelegi. Altfel ar fi sistemul turcesc de învăţământ – pe ăia nu-i obligă nimeni să dea examen de română, ceea ce nici nu ne le dorim.

(Dac-aud pe vreunu’ că mă face naţionalistă sau mai ştiu io cum, îi rup picioarele. Îs dobrogeancă, v-am mai zis. Ştiu că din Ardeal nu se vede, da’ noi în Dobrogea nu ne batem nici pe steaguri, nici pe geamii, nici pe alte căcaturi asemenea. Ştiu că din restul ţării nu se vede, da’ prin Dobrogea există bine-mersi plăcuţe bilingve rusă-română şi nu s-a mai păruit nimeni pentru asta. Şi nu se vede tocmai pentru că nu se păruieşte nimeni pe temă. Şi nici nu ne e frică c-o să plece lipovenii cu Delta la spinare spre Ucraina. Nici că italienii au să se întoarcă înapoi în Friuli cu Grecii în rucsac. Şi-n general n-avem obsesia că bulgarii, turcii, machidonii sau Hary Tavitian au să fure Dobrogea pe bucăţi s-o ducă în ţara strămoşilor lor. Avem noi multe bube-n cap, da’ buba naţionalistă încă n-am făcut, slavă Domnului. )

______________________________________________________________

PS:

Românii câştigă războiul prostiei.

Ceteşte unu’ – un -escu oarecare – articolul de mai sus, bagă de seamă că n-am zis „nimica nimicuţ” despre ţigani şi trage concluzia c-aş avea măcar un cuişor pe undeva împotriva ţiganilor.

Bre făţicule, mare-i grădina Dânsului! N-am zis nici despre evrei, ar rezulta deci că am un dinte împotriva evreilor. N-am zis despre germanii din Dobrogea (ăia câţi or mai fi – la Kogălniceanu încă există biserica nemţească), rezultă că am un dinte împotriva nemţilor. N-am zis nici de greci, deci…
Oare doare rău să-ţi fracturezi în halul ăsta bruma de logică?

Anunțuri

Etichete:


%d blogeri au apreciat asta: