Cinghel

– Şi mielu’ era deja în cinghel, zice mama la telefon către Dori, l-a tăiat Gigel cu satâru’, că el se pricepe, am luat eu o bucată, că copiii ăştia nu vor nici borş şi nici drob, şi restul i l-am dus lu’ Nelu.

CINGHÉL, cingheluri, s. n. Cârlig special la balanță, de care se atârnă marfa pentru a fi cântărită. ♦ Cârlig de care se atârnă carnea în măcelărie. – Tc. çengel. Sursa: DLRM (1958)

Un gând despre „Cinghel

  1. În satele din zona Calafatului i se spunea „cinghir”. Cu un braț, cu două, ba chiar cu trei, arăta ca o ancoră de vapor. Era frecvent utilizat de Paște, la tăiatul mieilor, dar l-am văzut de multe ori agățat într-un prun din spatele pătulului, când în vremuri interzise se mai tăia clandestin un vițel.

Comentariile nu închise.