– Ce viituri se făceau la Baia când eram eu copil, zice mama cu ochii-n grindina de la TV. Venea de pe dealurile alea dinspre Tulcea, prin curţi, că trebuia să deschizi porţile ca să se ducă apa. Şi după ce trecea apa ieşeam şi ne duceam încolo, pe ceair. Că dereaua abia mai încoace au sistematizat-o.
CEAÍR, ceairuri, s. n. (Înv. și reg.) Loc de pășune (împrejmuit); p. ext. Câmpie nelucrată în apropierea unei ape. [Var.: ciér s. n.] – Din tc. çair. Sursa: DEX ’98 (1998)
Derea, adică pârâu.
dereá (rar) s. f., art. dereáua, g.-d. art. derélei; pl. deréle, art. derélele Sursa: DOOM 2 (2005)
diacritica 
Mănăstirea Celic-Dere – Wikipedia
ro.wikipedia.org/wiki/Mănăstirea_Celic-Dere
Numele este luat de la pârâul Celic-Dere (în limba turcă celik dere „pârâiașul de oțel”).
Despre „ceair” stiam (din contextul „caii din ceair”) din lecturi (chiar daca intelesul nu imi era foarte limpede precizat in minte – oscilam intre „herghelie” („stava”, „tabun”) si „pasune” („imas” – sau poate chiar „pajiste”), sau „tarc”, „ocol”) – dar despre „cinghel” (SI despre „derea”) acum aflu (cred) pt prima oara. (Oricum, chiar daca mai intalnisem (fapt improbabil) aceste cuvinte, in ciuda firii mele iscoditoare nu le retinusem (nici macar ca sonoritate) DELOC, nici macar in vocabularul pasiv – tocmai DE ACEEA consider ca este improbabil sa le mai fi intalnit.)
Pe această cale doresc să transmit onor Institutului de Lingvistică al Academiei Române mesajul că sunt un grup de handicapaţi izolaţi de lume. Mesajul are legătură cu „Gramatica de bază” pe care am cumpărat-o zilele trecute. Dobitocilor, peste 90 % la sută din populaţia ţării, inclusiv profesori universitari, habar n-au ce-i ăla timp perfect, iar voi vă rupeţi în terminologii savante, novatoare. Păi, în pana voastră, scrieţi-vă voi, pe facebook sau pe e-mail, analizele acelea şi scremeţi-vă o dată la 50 de ani şi scoateţi o gramatică de bază pe înţelesul celor mulţi. Altfel, dispăreţi naibii cu institutul vostru, autiştilor!
Dacă diacritica îmi aprobă mesajul, îi mulţumesc frumos! Dacă nu, atunci măcar m-am descărcat 🙂
Marco Polo, multumesc ca m-ai luminat. Venind dinspre Tulcea, am trecut pe langa un indicator catre Manastirea Celic Dere, si ma intrebam ce-o insemna „celic”. Banuiam ca „dere” se referea la ceva apa, ca-mi era cunoscut sub forma „derea”.
Draga Diacritica, sa stii ca in vacanta asta de Pasti, la trecerea mea prin Tulcea, am vrut neaparat sa vizitez locul cu placinta dobrogeana despre care am mai vorbit noi si care era la intrarea la cinematograful nu-mai-stiu-cum-ii-zice. Si nu l-am mai gasit. Am intrebat o tanti care trecea pe acolo si mi-a zis ca nu mai e, dar cei care au cafeneaua aia cu pereti de sticla fac si placinte. N-am crezut-o.
Cei de la Institutul de Lingvistică al Academiei Române (și nu numai) încurcă și ei ițele descurcându-le. În ritmul în care se ”dezvoltă” limba română vor ajunge să creeze un adevărat obscurantism științific.Trebuie să ținem totuși cont de faptul că noi avem ”copii precoci” (așa am aflat de la un ”Blog românesc de 50 de bani”, de la ”stiri-azi.ro” și de la mulți alții), așa că se descurcă ei. Oricum, cei mai mulți dintre cei mulți învață acum spaniola, italiana …