Cum am învăţat eu olandeză

~ diacritica

– Azi nu mă duc la grădiniţă, sunt zic, face Măriuca. [Ziek.]
Chiar şi fără boaba de engleză, tot n-aş fi avut nevoie de traducere, după aventurile din noaptea de dinainte.

– Blau, zice Măriuca.
– Albastru, zic eu.
– Ba nu, blau. [Blauw.]

– Ia zi-mi culorile, Măriuca.
– Rod, zice ea. Sau rot, ceva pe-acolo.
– Rod, zic eu. [Rood.]

– Vit.
– Vit. White, cum ar fi. Alb. [Wit.]
– Da.

– Ţvart.
– Ţvart. Negru, trăiască boaba de germană. [Zwart.]

– Hlun.
– Hlun.
– Nuuuuu! Hlun!
– Hlun.
– Nuuu! Hlun! (Se enervează.)
– Hrun, zice doamna mama de Măriucă. Ştii că zice l în loc de r.
– Aaaa, hrun. Bun. [Groen.]

– Da’ la galben cum se zice, Măriuca?
– Heel. [Geel.]
(Ia te uită, ăştia vorbesc germana. Cam cum vorbim noi turca.)

În concluzie, câteva dimineţi mai încolo a venit în patul meu, cu rucscacul cu cărţi după ea, şi mi-a sugerat să-i citesc Jip en Janneke. Că doar mă-nvăţase limba.

Publicitate

Publicat de diacritica

3 gânduri despre „Cum am învăţat eu olandeză”

  1. Na, ce semeni, aia culegi… Or avea nevoie și olandejii de o Diacritica, mai știi? 🙂

  2. In principiu, cu cititul ar fi trebuit sa nu-ti fie chiar mare problema – MACAR silabisind (ca si eu citesc germana aproximativ cursiv).
    Cred ca nu venise vorba si despre a-i traduce si/sau a-i explica textul (sau a-i face un rezumat), deci INTELEGEREA a ceea ce citesti era neesentiala (ca nici eu in germana nu inteleg mai mult decat o jumatate – in cel mai bun caz – din cuvintele pe care le citesc cursiv*).
    * In general, atat cat inteleg imi face o idee (macar aproximativa) despre continut, astfel incat inca unora dintre cuvinte le pot ghici intelesul (macar aproximativ – spre ex inteleg ca-i un copac – sau o pasare sau un fel de mancare etc – chiar daca nu pot preciza si CARE anume), si pana la urma (in general) MACAR CUMVA, CAT-DE-CAT, ma descurc.

Comentariile nu închise.