…de granturi, pe care sper să-l câştige Inima Copiilor.
V-am tot zis pe-aici de „Inima Copiilor”, de vreo 4 ani şi mai bine. O mână de oameni (cred că-s chiar numărabili pe degetele de la o mână), care au fiecare jobul lui de pe urma căruia mănâncă, au făcut următoarele în restul timpului:
2006-2008: au dotat cu aparatură medicală Secţia de cardiochirurgie pediatrică a Institutului Inimii din Cluj (480.000 euro), au organizat şi susţinut financiar 6 misiuni medicale umanitare din străinătate. Detalii aici.
2009-2011: au construit şi amenajat Departamentul de cardiochirurgie de la „Marie Curie”, în București (3.5 milioane de euro, din care 1.4 milioane strânși și investiți de Inima Copiilor – campania aia de sms-uri din 2009, mai ştiţi?). Devine funcţional în curând (povestea cu lipsa de personal, deşi departamentul e gata de mai demult) – prima operaţie va avea loc peste câteva săptămâni (colaborare inter-ministerială româno-italiană). Detalii aici.
Au amenajat secţia de cardiologie de la „Marie Curie” (55.000 euro), care a primit primii pacienţi în ianuarie şi a fost prezentată oficial săptămâna asta. Detalii aici.
Din 2012 au început proiectul de extindere a secţiei de terapie intensivă nou-născuţi de la „Marie Curie”. Extindere, adică +842%, să ne-nţelegem. Clădire nouă, alipită la cea veche, cu 4 niveluri şi 1600 mp. Va putea primi 27 de copii (faţă de 11 acum). Vreo 200 în plus pe an. Va fi dată în folosinţă în octombrie. Detalii aici.
Ei, oamenii ăştia vor să mai facă o chestie. De dimensiuni mai mici, dar importantă mai ales pentru părinţii care află că copilul lor (poate nou-născut) e bolnav de inimă: broşuri despre inimă şi cele mai frecvente patologii, fluturaşi cu informaţii practice pentru cei care trebuie să plece în străinătate cu copiii (nu întotdeauna părinţii) şi un caiet pentru copiii mai măricei, care să-i ajute să înţeleagă ce se întâmplă cu ei la spital şi care să conţină joculeţe şi un jurnal care să-i amuze puţin şi să-i ţină ocupaţi cât stau în spital.
Pentru asta au nevoie să câştige cei 5.000 de euro puşi la bătaie de Raiffeisen Comunităţi. Ca să-i câştige trebuie să-i votaţi, după cum urmează:
– cont pe http://raiffeisencomunitati.ro/
– apoi „Program de granturi”
– click pentru a vota programul preferat
– hartă – alegeţi Bucureşti
– secţiunea „Sănătate”
– proiectul „Din inimă, cu grijă”.
Acuma, eu ştiu că procedura e complicată – am parcurs-o, am votat. Da’ e totuşi mai simplu decât ce-au făcut până acum oamenii ăştia (care nu trăiesc din oengism) şi decât să o însoţeşti pe Narcisa (4 luni) în Germania, ca să fie operată, şi să iei decizii în numele părinţilor ei (Andreea s-a încumetat la asta). (Narcisa a ajuns în Germania cu un avion privat plătit de părinţii altui copil bolnav.)
Hai să vedem: îl scoateţi câştigător?
––––––––––––––––––––––––
Inima Copiilor:
Asa-i, pliantele sunt de multe ori niste prostii inutile. Noua ni s-a intamplat insa sa dam de o fetita de 16 ani care ar fi trebuit operata de inima in primul an de viata. Parintii nu au inteles ca un defect cardiac e un lucru serios si, atunci cand am gasit-o noi, Cristina nu mai iesise de ani de zile din casa, nu mai putea merge si asteptau, si ea, si parintii si fratii ei, un sfarsit trist.
Am gasit copii de 4-5 ani cu defecte cardiace simple, agravate insa pentru ca familiile nu au stiut ce sa faca sau nu au facut la timp. Unora nu li se explica bine, altii nu inteleg, altii amana. Daca am reusi sa-i trezim un pic, ar trai mai multi copii.
Avem pacienti care sunt indrumati spre operatii in strainatate si care se apuca repede-repede sa stranga donatii ca sa achite costurile operatiilor, fara sa stie ca statul plateste aeste costuri si ei au nevoie de bani numai pentru biletele de avion si celelalte necesitati ale calatoriei. Lipsa de informatie ii sperie, ii intarzie si ii incurca.
Si, da, e si cazul clasic, al parintilor care nu nou-nascutul la un control in primul an de viata si afla tarziu si in circumstante dureroase despre problemele cardiace ale copilului.
De-asta ne dorim sa facem proiectul asta – nu-i fandoseala pe hartie lucioasa, incercam sa trezim si sa lamurim oameni, incercam sa salvam copii.
diacritica 
Fara suparare, dar dupa ce am citit toate proiectele de la sectiunea „sanatate”, as zice ca cel care isi propune dotarea laboratorului sectiei de hematologie al SUUB merita mai mult grantul – si votul meu.
Tot respectul pentru Inima Copiilor, dar proiectul propus e relativ inutil in spitalele noastre. Toti fluturasii aia frumosi, pentru care diferite ong-uri au cheltuit mai multi sau mai putini bani, ajung uitati pe un birou sau o masa de printr-un spital, ignorati de toata lumea – din ce am vazut eu pana acum.
Tocmai, că e vorba prea puţin de „spitalele noastre”. „Spitalele noastre” de cardiochirurgie au o capacitate mică faţă de necesar, foarte mulţi copii trebuie operaţi în străinătate, ca să poată fi operaţi în timp util. „Inima Copiilor” cu asta se ocupă (printre altele) – îi ajută să ajungă în spitale din străinătate.
Alea care se adresează medicilor sau care promovează medicamente şi „cum să ne ferim de gripă”, probabil că da.
Alea care adresează părintelui care tocmai a aflat că nou-născutul lui are o malformaţie cardiacă şi că singura şansă de supravieţuire e operaţia în Germania în următoarele 3 săptămâni – în mod sigur nu.
Sper sa ai tu dreptate si eu sa ma insel.
Dar din ce am vazut eu in spitale (si presupun ca am vazut mai multe decat tine), nu lipsa de acces la informatii care te-ar putea ajuta ar fi problema principala pentru un pacient intr-o situatie speciala. Desigur, asta nu inseamna ca n-ar trebui sa existe informatii. De exemplu, daca romanii ar sti mai bine ce sa faca daca au gripa, ar putea supravietui un numar de pacienti care altfel mor degeaba…
Poate că prin spitale ai văzut mai multe decât mine, dar poate că despre nevoile părinţilor de nou-născuţi cu probleme cardiace ai văzut totuşi mai puţine decât Inima Copiilor, care de câţiva ani trimite copii la operaţii în Germania, şi decât dr Cârstoveanu, care îi însoţeşte şi asistă.
Broşurile alea vin după nişte ani buni de experienţe dintr-astea.
votat. multumesc.
Asa-i, pliantele sunt de multe ori niste prostii inutile. Noua ni s-a intamplat insa sa dam de o fetita de 16 ani care ar fi trebuit operata de inima in primul an de viata. Parintii nu au inteles ca un defect cardiac e un lucru serios si, atunci cand am gasit-o noi, Cristina nu mai iesise de ani de zile din casa, nu mai putea merge si asteptau, si ea, si parintii si fratii ei, un sfarsit trist.
Am gasit copii de 4-5 ani cu defecte cardiace simple, agravate insa pentru ca familiile nu au stiut ce sa faca sau nu au facut la timp. Unora nu li se explica bine, altii nu inteleg, altii amana. Daca am reusi sa-i trezim un pic, ar trai mai multi copii.
Avem pacienti care sunt indrumati spre operatii in strainatate si care se apuca repede-repede sa stranga donatii ca sa achite costurile operatiilor, fara sa stie ca statul plateste aeste costuri si ei au nevoie de bani numai pentru biletele de avion si celelalte necesitati ale calatoriei. Lipsa de informatie ii sperie, ii intarzie si ii incurca.
Si, da, e si cazul clasic, al parintilor care nu nou-nascutul la un control in primul an de viata si afla tarziu si in circumstante dureroase despre problemele cardiace ale copilului.
De-asta ne dorim sa facem proiectul asta – nu-i fandoseala pe hartie lucioasa, incercam sa trezim si sa lamurim oameni, incercam sa salvam copii.
Multumim de ajutor Diacriticii, multumim Cristian pentru ca, pornind de la indoiala ta, am putut explica mai clar motivele si contextul.