Mă-sa profei

– Doamna, da’ mă-ta are cratimă? întreabă Mohamed (vreo 13 ani, română fluent). Şi, desigur, juma’ de clasă începe să râdă.
– Da, are, zic.
– Haha, juma’ de clasă din nou.
– Da’ de ce? întreabă Alex.
Îi explic.
– Da’ tac-tu? Da’ de unde vine? Şi de ce şi taică-tu?
– Şi mă-sa? Da’ de ce mă-sa? Nu e mama lui?
– Miss, da’ de ce se supără lumea dacă-i zici mă-ta?
Explic. Înjurături, chestii.
– Miss, da’ de ce nu e şi de la mama mea ceva ca mă-ta?
– Că pe mama mea n-o înjur. O înjur pe mama ta sau pe mama lui.
– Haha, juma’ de clasă.
– Miss, sunteţi o profesoară foarte bună, face Steve.
– Dar…? întreb eu.
– Ă? face Steve.
– Păi de obicei aşa se începe: cu ceva pozitiv (sunteţi o profesoară bună), după care zici dar şi adaugi nişte chestii nasoale, îi explic.
– Nu, zice Steve, chiar sunteţi o profesoară bună. Că anul trecut cineva a întrebat-o şi pe Miss X la ora de română dacă „mă-ta” are cratimă şi Miss X i-a dat cartonaş roşu. [Notă mică la purtare, cum ar fi.] Dumneavoastră ne-aţi explicat.

Hehe.

Etichete:

5 Răspunsuri to “Mă-sa profei”

  1. Ovidiu Says:

    Aveți vocație de profă!

  2. jademan Says:

    Mă-sa lu’ profa e foarte tare. Ar trebui s-o viziteze mai des! 😀

  3. Vasile Says:

    @toar’sa profesoara,

    mama nu „are” cratima pt ca mama mea s-ar abrevia tot mama. Cred ca asta e un motiv mai puternic decat injuratura (sau lipsa ei pt mama proprie). Nici pe fi(i)-mia nu o injur si acolo am cratima. Vorba lui Vacaroiu, parerea mea.

    PS toar’sa e ironie la adresa varstei mele, nu la adresa lu’ doamna profa.

  4. Laurentiu Says:

    90% din cei care scriu ma-ta o fac fara cratima 🙂

  5. maica-ta Says:

    mata it zici lu’ ma-ta mata? sau cu cratima? ce masa?

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: