Judecata omenească

Nişte oameni care

fie n-au copii

fie au şi tocmai le-au citit poveşti şi i-au pupat de noapte bună, mulţumiţi că-s întregi şi sănătoşivoioşi

şi care, dacă le zici „ia povesteşte-mi cum ar muri copilul tău mâncat de câini, cât de frică i-ar fi, cât de tare l-ar durea” sau „ia zi, cam cum crezi că ar fi să-ţi vezi copilul ciopârţit de câini”, şi-ar stuchi în sân – Doamne fereşte, nu pot nici să mă gândesc la aşa ceva!

şi care, dacă le-ar muri copilul călcat de maşina primăriei, ar cere imediat despăgubiri (în solidar – şi de la şofer, şi de la primărie)

se instalează liniştiţi (copiii – ăia bucălaţi, buclaţi şi bine sănătoşi, mulţumim de întrebare – dorm şi visează frumos) la calculator şi emit judecăţi despre ce fac şi ce nu fac nişte părinţi al căror copil a murit mâncat de câini. Şi care, probabil, răsucesc la nesfârşit în minte filmul probabil al morţii copilului lor. Cât de frică i-o fi fost? Cât de tare l-a durut? Măcar a apucat să moară repede, înainte să-l doară prea tare? Cât de tare o fi strigat? O fi strigat „mama”? O fi strigat după tata? De ce n-a mers telepatia aia de care se tot face caz? De ce n-am simţit că i-e frică? De ce n-am murit eu? De ce n-am murit şi eu? De ce mă mai ţine Dumnezeu şi nu mă ia acum?

Pen’ că, mă-nţelegi, oamenii ăştia care n-au trecut în viaţa lor prin tortura lui „oare măcar a leşinat suficient de repede, să nu-l mai doară când îl sfâşiau câinii?” ştiu. Ei ştiu. Ei au psihologia la bază şi ştiu cum e normal să reacţionezi la o durere pe care ei altminteri n-o suportă nici măcar în imaginaţie. Plus că, na, ca tot omul cu şapte ani de-acasă, ei au la bază bunul simţ şi codul manierelor elegante (capitolul „Moartea copilului prin sfâşiere”, imediat după „Prima zi la grădiniţă”), aşa că ştiu ce e frumos şi ce nu în asemenea momente.

Nu înţeleg, frate, cum poţi să judeci nişte oameni care trec prin ceva ce nici gândul nu suportă. Nu înţeleg cum poţi să te uiţi la copiii tăi sănătoşi şi în secunda următoare să critici nişte oameni cărora le-a murit copilul. Băi frate… Fii mulţumit c-al tău e bine, sănătos, iar pe amărâţii ăia lasă-i în plata Domnului, să-şi trăiască nenorocirea cum pot. Zău aşa…

Anunțuri

Etichete:

22 Răspunsuri to “Judecata omenească”

  1. Regina Buburuza Says:

    Bine spus.

  2. Dr2005 Says:

    Părinţii ăia numai îndureraţi nu sunt… un om îndurerat nu apare non-stop la TV. Un om îndurerat nu merge la vrăjitoare şi Carmen Harra (care e tot un fel de vrăjitoare, dar cu onoroariu mai mare), apoi se duce la Patriarhie si cere martirizarea copilului. Un om îndurerat nu caută să se disculpe, deşi se ştie vinovat (si, culmea nesimtirii, mai cere si despagubiri de 1 milion de euro, desi n-a fost in stare sa isi supravegheze copii sa nu sara gardul). A fost nevoie ca Protecţia Copilului să o dea în judecată pe bunică pentru neglijenţă. Din toţi procurorii din ţara asta, niciunul nu a citit legile care spun că părinţii sunt responsabili de acţiunile copiilor. De aia trebuie să îi supravegheze, ca ei să nu sară garduri în curţi cu buruieni de 2m, să nu fugă în faţa unei maşini (dacă îi lovea un autobuz ce făceau, cereau daune de la RATB?). Cazul ăsta e exemplul perfect (dacă mai era nevoie de unul) de câtă manipulare se poate face cu presa (TV în special). Din toată afacerea asta cu cainii nu au câştigat nici cetăţenii, nici părinţii copilului si nici cainii nu s-au ales cu o soarta mai buna. În schimb, câteva firme prietene vor face eutanasii pe hârtie (cum s-a mai făcut acum câţiva ani), omorând câinii cu bâta (sau, pur şi simplu, lăsându-i liberi în pădurile de la marginea oraşelor), apoi o firmă mare cu monopol pe incinerat cadavre va face şi ea bani, iar PDL-ul şi Băse au mai câştigat câteva procente în sondaje la nivelul Bucureştiului.

  3. iulia Says:

    Moartea oricarui copil, mai ales in chinuri, este de neimaginat. Dar, cand dupa aceasta moarte se porneste o vanatoare cruda, aberanta si , mai mult, ea se bazeaza pe o serie de minciuni spuse de rudele copilului, nu e firesc sa fie acceptata vanatoarea doar pentru ca moartea copilului a fost cumplita. Trebuie pedepsiti vinovatii reali, iar , in cazul acesta se pare ca vinovatii nu sunt deloc cainii maidanezi, ci chiar rudele copilului sau apropiati ai acestora. Cand se cere pedeapsa cu moartea, judecata trebuie sa existe, si trebuie sa fie dreapta si rece. Nimeni nu ar fi suflat o vorba si ar fi respectat durerea parintilor daca parintii insisi nu faceau un circ grotesc si sangeros. Si daca nu cereau bani si martirii.
    As vrea sa va imaginati moartea unui copil violat si torturat. Astept eutanasierea tuturor violatorilor de copii. Cainii ataca rar si doar ca sa se apere- daca nu au fost antrenati sa atace- dar oamenii o fac deliberat si perfect constienti de ceea ce fac. Vreau sa vad cum acesti mostrii umani sunt eutanasiati, nu niste animale fara vina. Sau sa fie toti ucigasii de copii-animale sau oameni-omorati. Nu, insa, animalele care nu au atacat niciodata pe nimeni si nu au vorbe sa se apere.
    Nu comentatorii sunt de vina. Judecata omeneasca trebuie sa existe atata timp cat in numele unei dreptati strambe se ucide. Pe de alta parte, parintii nu si-au sters bine lacrimile ca au inceput sa ceara bani. Si ceea ce mi se pare un pacat de moarte: mint cand e vorba de moartea copilului lor ca sa se disculpe si sa traga foloase. Ce poate fi mai monstruos decat asta??

  4. diacritica Says:

    Deci da, oamenii de bine deţin adevărul despre cum cum trebuie să se poarte un părinte îndurerat.

  5. McGigi Says:

    ma scuzati, dar copiii, la 4 ani trebuie in permanenta supravegheati. o banala sticla cu apa lasata pe masa ii poate ucide. iar regretele sunt tardive. sa inteleg familia indurerata? poate ca da, as putea s-o fac. dar cand transformi moartea copilului tau in afacere (7500 de coco per aparitie televizata si 1.000.000 de euro despagubiri de la primarie) dai dovada de ceva mai mult pragmatism decat „cei 7 ani de-acasa” si bunul simt „de baza” permit. ma hazardez sa cred ca, in cazul primirii sumei ceruta drept despagubire, in cativa ani nu se vor putea opri in a se gandi la serviciul pe care Ionut l-a facut familiei.
    cred ca ati auzit despre faptul ca mama a cerut Patriarhiei ca Ionut sa fie declarat martic mucenic. or pune de-o afacere cu moaste?
    sa ma uit la copiii mei si sa fiu multumit ca-s sanatosi? puteau sa o faca si ei, nu sa incredinteze unei bunici debile viata acestora.

  6. diacritica Says:

    Deci da, oamenii de bine cu copii sănătoşi deţin adevărul despre cum trebuie să se poarte un părinte cu copii morţi. Pentru că un părinte cu copil sănătos e, nu-aşa, părinte mai bun decât un părinte cu copil mort.

    (Despăgubirile pentru malpraxis în spital sunt ok; despăgubirile pentru malpraxis în primărie nu-s ok.)

  7. Marian Says:

    Mi se pare misto rau cum, voi toti, astia de mai reusiti sa empatizati cu familia asta de ciocoi aruncati tot timpu’ cu rahat in tabara cealalta, spunand mizerii de genul „daca patea copilul tau asta”. Raspunsul e simplu : copii nostri nu patesc asta, si exista un motiv real care impiedica treaba asta sa se intample, anume ca ne pazim copii cat de mult putem, nu-i lasam sa fuga de nebuni prin parcuri, unul sa-si gaseasca sfarsitul mancat de caini pe un maidan de langa parc si altul gasit de trecatori pe strazi pe langa parc.

    SI pot sa-ti intrebarea in serios daca vrei, in cazul in care copilul meu murea mancat de caini pentru ca nu l-am supravegheat m-as fi simtit coplesit de vina, as fi bagat capul la cutie, probabil multumit ca nu face nimeni o ancheta sociala in urma careia sa-mi ia libertatea sau copilul pe care il mai am.

  8. diacritica Says:

    Bre, mie şi mai mişto mi se pare cum voi toţi ăştia de vă înfoiaţi p-aci împotriva articolului meu nu faceţi decât să-l confirmaţi: oamenii de bine cu copii sănătoşi ştiu cum trebuie să se poarte un părinte cu un copil mort. Toţi, invariabil, deţin ADEVĂRUL. Fericiţi tre’ să mai fie. Aferim!

  9. Cârcotaşu Says:

    Bre, din asemenea întâmplare se întâmplă, întâmplător oare, că toţi părinţii îşi pun nişte întrebări, fac nişte aprecieri şi-n final trag nişte concluzii. Chestie care mi se pare absolut firească. Apoi, că îşi mai exprimă şi o părere, nu văd unde-i păcatu’. Şi nu e vorba de a şti cum trebuie să se poarte un părinte care-a păţit-o, da’ e normal să ştie foarte bine ce n-ar face dacă s-ar găsi într-o asemenea situaţie. Ba unii dintre ei chiar sunt în situaţia în care au pierdut un copil, deci ştiu ce-i aceea. Mie mi-a murit un copil în a 4-a zi de la naştere. Văd ce fac unii părinţi în situaţia asta şi pot spune, şi te rog să mă contrazici, nu numai că eu n-aş face aşa ceva, dar şi pot dovedi că NU AM FĂCUT AŞA CEVA! Şi evident, ştiu ce-se-cuvine să faci şi ce-NU-se cuvine. Părintele ăsta numai că nu i-a blestemat pe „iubitorii de animale” şi pe cei ce s-au opus masacrului. N-am voie să observ că asta nu vine de la durere?

  10. diacritica Says:

    Nu ştii ce se cuvine şi ce nu, ştii ce ai făcut tu. Care nu-i reţetă universală, pentru că nu există reţetă universală la durere. Asta spun. Ce-aş face eu dacă şi ce-am făcut eu când sunt fără valoare dincolo de eu. Nu poţi măsura reacţiile altuia la durere după măsura „eu n-aş face / n-am făcut asta”. Bravo, foarte frumos, dar nu eşti standard. Nu poţi arunca cu piatra în nişte oameni care traversează iadul doar pentru că nu-l traversează cum crezi tu că se cuvine. Şi nu, iadurile nu-s la fel, ca să le compari. Dacă nu ţi-a murit copilul sfâşiat de câinii pe care primăria trebuia să-i adune de mult, n-ai de unde şti cum e. Şi chiar de-ai şti, ştii cum e pentru tine. N-ai de unde şti cum trece altul prin asta. Şi dacă mai e om normal, dacă reacţiile lui mai sunt cele pe care le-ar fi avut cu o zi înainte.

    Oamenii ăia traversează un iad, iadul lor. Judecaţi-i şi lapidaţi-i că nu-l traversează conform GPS-ului vostru intern.

  11. Cârcotaşu Says:

    Da, poate ai tu dreptul să-mi cenzurezi părerea despre reacţiile altora. Sigur că aşa vorbind iadul nu mai e iad, sunt o infinitate de iaduri. Educaţia totuşi, ne învaţă nişte valori, aşa fel încât să ne putem înţelege. Sigur, eu nu voi putea înţelege ce-nseamnă un eveniment pentru un psihotic. Noi însă, oamenii normali, ne putem aproxima modul de reacţie în diverse situaţii. Altfel, crede-mă, ar fi posibil să ne luăm de gât pe stradă. D-aia încă ne mai putem înţelege. Dacă însă ăla mă blesteamă pe mine care nu sunt de acord cu el, iartă-mă, te rog, da-l bag în mă-sa scurt, iar dacă nu-mi recunoşti dreptul ăsta, păzea, că mă gândesc şi la tine!

  12. diacritica Says:

    Ia de te cată la semantică înainte s-arunci cu nuca cenzurii în peretele logicii.

    Noi însă, oamenii normali, ne putem aproxima modul de reacţie în diverse situaţii.

    Oh, fericiţi cei care pot aproxima că rămân oameni normali când îşi văd copilul mâncat de câini!

    dacă nu-mi recunoşti dreptul ăsta, păzea, că mă gândesc şi la tine!

    Oh, dear, ai ce drepturi îţi doreşti matale conform constituţiei. Inclusiv acela de a te crede mai bun decât oamenii ăia, că tu nu te-ai comportat aşa etc.

    Amărâţii ăia or fi indecenţi în manifestările lor, însă e şi mai indecent să-i critici că nu se manifestă conform standardelor tale. Ei au o scuză, ceilalţi nu. În asemenea situaţii, normalul „oamenilor normali” e să tacă. Dacă nu poţi manifesta înţelegere, taci. Nu te comporta ca ţaţele care stau la căpătâiul mortului la priveghi şi-o critică pe văduvă pentru ce face şi pentru ce nu face.

  13. Cârcotaşu Says:

    Da, de fapt eu n-am comentat în niciun fel manifestările lor, deşi subiectul ţine prima pagină de foarte multă vreme. Am comentat aici, articolul pe care l-ai publicat şi de fapt mai mult mi-am susţinut dreptul de a avea o opinie. Nici n-am pomenit măcar despre părerile celorlalţi comentatori. Fiecare s-a referit şi el la un anume comportament pe care nu l-a acceptat. Aşa că scuză-mă, dacă trebuia să tac de ce-ai pus în discuţie subiectul?

  14. Horia Puscuta Says:

    unul din oamenii astia care isi dau cu parerea complet aiurea este Oana Pellea

  15. Neveu01 Says:

    Hahaha, Iulia aka Julia P. s-a gasit sa tina partea cainilor in loc sa planga moartea prin sfasiere de catre caini vagabonzi a unui biet copil.

    Dia,
    Ai scris excelent.
    Cred ca iubitorii de animale de pripas n-au ce discuta pe marginea postarii tale, ei ar trebui sa adopte toate aceste javre inmultite haotic daca vor sa puna capat tragediilor care se petrec pe strazile Romaniei. Tagedii intretinute de psihopati care ascund aceste animale (adoptie partiala???) dupa care le lasa zlobode in strada…

  16. diacritica Says:

    Confunzi subiectul pus în discuţie, Cârcotaşe.

  17. Ochiul Drept Says:

    «PDL-ul şi Băse au mai câştigat câteva procente în sondaje la nivelul Bucureştiului» [Dr2005]
    Asta-i cea mai tare concluzie! Trebuia să ne fi dat seama că toată tevatura are legătură cu Băsescu.

    Poate n-ați observat, dar nu s-a pus în discuție cine este sau nu este vinovat. În articol se atrage atenția asupra faptului că nimeni nu are dreptul să judece pe altcineva (pentru felul în care reacționează în fața unei situații critice) doar pentru că se comportă diferit față de cum s-ar comporta (într-o situație identică) emitentul judecății de comportament. N-am văzut ca autoarea să aprobe sau să dezaprobe felul în care se comportă acum familia lui Ionuț. Ați văzut voi?

  18. jademan Says:

    Cică „oameni”!… Dia hani, nu închizi comentariile – ca de fiecare dată când îţi exprimi părerile? Şi partea cu valoarea a orice abstract în afara lu’ ‘eu’ ai nimerit-o perfect! 😀

  19. McGigi Says:

    Diacritica, majoritatea comentariilor dumitale sunt stupide – si n-o lua ca atac, dar stupidului – ca situatie – trebuie sa i se spuna pe nume. Malpraxisul e una, iar scoaterea de bani din piatra seaca – scuzati, din moartea crancena a copilului personal – e cu totul altceva (7500/interviu, de la televiziuni, e tot malpraxis?). Denota un spirit destul de mercantil vis-a-vis de tragedii. Chiar si fata de-alea personale. Aci nu exista tabere, bulan. Nu exista a sti sau a nu sti sa cresti un copil. Exista nuante ale imaginii create de catre indurerata familie care amintesc de Mel Brooks, nu de Sofocle. Ceea ce-mi scade brusc compasiunea la cote normale. Adica la o nepasare luata parca dupa definitia din DEX.

  20. diacritica Says:

    Dia hani, nu închizi comentariile

    Şi să nu mai aibă deştepţii pe unde să-şi spună deşteptăciunii pe nume? 🙂

    (Au să să-nchiză singure la un moment dat, nu mai ştiu la câte zile.)

  21. Mia Says:

    Bărbatul care a fost muşcat astăzi de o haită de câini pe cine trebuie să dea în judecată, pe mă-sa că n-a avut grijă de el, când s-a dus să-şi aducă vaca acasă?

  22. Mia Says:

    Ce uşor ne vine să punem la zid nişte oameni care sunt cât se poate de încercaţi…

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: