Părinţii doamnei Blându

Pe madam Blându (& comp) părinţii au creat-o. Cam câte „generaţii” de părinţi credeţi c-or fi stat cuminţi în bancă (ştie ea ce ştie de-i numeşte „oi”) şi au cotizat fără să crâcnească la renumele „doamnei”? Pentru că asta face madam Blându acolo: îşi creează şi menţine relaţii în şcoală cu ajutorul cotizaţiilor părinţilor. Cadourile pentru femeia de serviciu, bibliotecară şi secretară se dau nu pentru că le „salută” copilul, ci pentru că „doamna” are nevoie de ele. „Doamna” îşi face o reputaţie de „doamnă” cu posibilităţi, cu părinţi cu posibilităţi, generoasă cu talpa şcolii. Doamna directoare, secretara, bibliotecara, IT-ista vor şti că cel mai frumos şi mai consistent cadou l-au primit de la clasa doamnei Blându, deci vor fi „drăguţe” cu doamna Blându şi îi vor satisface acesteia toate capriciile. Pentru că ştiu că de Paşte vor fi din nou „salutate” frumos de copiii doamnei Blându.

Cum începe? Începe cu „care-i cea mai bună şcoală din oraş?” şi „care-i cea mai bună învăţătoare?”. Urmate de „cum ajung la doamna Blându?”. Pentru că, bag mâna-n foc, doamna Blându are o reputaţie solidă – dragă, e drept că-i cam dură cu părinţii, dar scoate oameni din copiii ăia, dragă!
Urmează şpaga. De la un pachet de cafea, un Kent şi un săpun „Lux” pe vremuri, la cine ştie ce acum – pentru secretara şcolii, pentru directoare etc. Ca să-ţi bagi copilul într-o şcoală de care nu aparţii. Ca să-l bagi la clasa doamnei B. Care doamnă B. are, în mod sigur, clasa formată cu doi ani înainte, pe sprânceană şi pe alese. Am cunoscut o înfoiată dintr-asta în primul meu de învăţământ. Reputaţie grozavă, juma de oraş voia să-şi ducă odrasla la ea; în realitate o ţoapă penală, care umplea cancelaria când intra. Cu cât le vorbea mai urât părinţilor, cu atât era mai căutată.
(Cât despre „cea mai bună şcoală”, are mama o vorbă: pentru ăştia mici, cea mai bună şcoală e şcoala cea mai apropiată de casă.)
Şi povestea continuă cu cadourile şi mamele moţate. Le cunoaşteţi, nu-i aşa? Dacă aţi avut copii la şcoală, aproape sigur aţi avut în clasă o moţată dintr-asta. Alea cu buchetul dublu, mărţişorul triplu etc. Duce Ionel un mărţişor? Păi atunci Pătrăţel al meu duce parfumel sub formă de mărţişorel. Duce Ionel parfumel? Pătrăţel al meu o să-i ducă poşeţică.  Îi ia Ionel maşină de spălat vase? Pătrăţel al meu îi plăteşte leasingul la maşină. Şi tot aşa, de cine ştie câte zeci de ani încoace.

Nu că n-ar exista pe faţa pământului oameni gata (şi bucuroşi) să ia o şpagă, dar pe madam Blându (& comp) părinţii elevilor au creat-o şi hrănit-o.

Cine poate să pună capăt chestiei ăsteia? Numai părinţii. Din momentul când îşi vor înscrie copilul la şcoala din cartier şi nu vor mai da şpagă ca să-l bage la „cea mai bună şcoală” şi/sau „la clasa doamnei X”.  Continuând cu momentul în care vor refuza toţi să „cotizeze” – scuza cu „dacă nu dau, îmi persecută copilul” nu ţine. Nici măcar madam Blându nu poate persecuta o clasă întreagă.

Vezi și 2+ vorbe despre fondul clasei.

_________________

(PS. Am fost profesoară în sistemul public 5 ani, din 1997 până în 2002 (am văzut poveşti cu cadouri, niciodată aşa; am participat la un bac, în anul următor am refuzat să particip şi după încă un an mi-am dat demisia). Din 2002 până în 2013 am lucrat în firme private, în joburi care n-aveau nimic de-a face cu şcoala. De câteva luni predau din nou, într-o şcoală care nu are nimic de-a face cu sistemul românesc.)

Anunțuri

Etichete:

18 Răspunsuri to “Părinţii doamnei Blându”

  1. Ioana Says:

    O tempora, o mores…pe vremea mea duceam un martisor de 1 martie si flori la inceputul anului scolar. Mai strangeam bani sa luam fata de masa, da’ nu in fiecare an. Nimeni nu persecuta pe nimeni. Clar ca „atentiile” parintilor au ajutat nevoie mare la crearea dascalilor madam B. gen, dar intentia probabil ca nu era chiar asa de rea…

  2. Costea Says:

    Deja mă enervează individa asta. Nesimțiții se îmbogățesc în sistem. Adevărații profesori, dascăli cu vocație, aleg să facă altceva fiind scârbiți de organismul infect. Am voie legal să o calc pe cap cu mașina pe aia?

  3. Adela Parvu Says:

    Foarte adevărat ceea ce ați scris! Excelent punctat! Și eu sunt de aceeași părere. Părinții sunt principalii vinovați. Eu ca părinte n-aș fi ajuns niciodată la o doamnă ca asta. Aș fi evaluat-o din prima după chip și după voce 🙂

  4. augustinradescu Says:

    Ce naste din pisica Blându, zgirie rau. Brinza!

  5. arakelian Says:

    eu cred ca vina e de ambele parti: si cel ce da, si cel ce primeste. Nu stiu daca e vina parintilor mai mare ca a madamei.
    Si daca privim cinstit, e si vina celor din jur, care au aflat ca se da/se primeste, si au inchis ochii.

    O sa scriu o scrisoare la directorul de scoala al copilului, unde mi-au zis parinti ca s educ cu atentii la madama, dar is la ingrijitoare / secretara. Pt ca acum stiu de asta.

  6. neagrigore Says:

    De cîte ori nu şi-au dat ochii peste cap prietenii mei profesori şi educatori, cînd le-am spus să rupă pisica. Păi ce, crezi că te poţi pune cu sistemul? Eternă dilemă, cine se apucă să strige că împăratul e gol?! Mie mi-e frică nu de doamna B. descoperită acum, ci de toate doamnele B. nedescoperite, care produc viitori părinţi.

  7. diacritica Says:

    Arakelian, nu zice nimeni că madama nu-i vinovată. Ideea e: madam poate să ceară dându-se cu curul de pământ; dacă părinţii nu dau cadouri, aia e, n-are ce face.
    Madam cere cu tupeu pentru că oamenii i-au tot dat, ani la rândul.

  8. Mihai Pintilie Says:

    Madam Blandu mai e inca angajata a Ministerului Educatiei? In mod normal ar trebui sa fie in preaviz pe care sa si-l petreaca in concediu de odihna ca sa nu mai dea pe la scoala. A terfelit destul imaginea functionarilor statului…

  9. Dana Says:

    Se face foarte mare ,,valva” in jurul invatatoarei Blandu (nu o pot numi Dna dupa ce am vazut cum se adreseaza oamenilor) cand de fapt tot sistemul este asa: corupt si degradat. Invatatoarea in cauza este doar o ,,piesa” care a picat din cauza propriei ignorante si a ingamfarii. Nu inteleg de ce toata presa scrisa, TV, radio, retele de socializare ,,vuiesc” de huleli la adresa acestui personaj cand defapt ar trebui sa scoata in evidenta miicimea sistemului care nici acum in al 12-lea ceas nu se ,,trezeste”! ISMB-ul si MEN se ascund in spatele legii si se ,,spala” pe maini de scandalul asta lasand in seama CA al scolii anchetarea cazului si decizia daca asemenea personaje mai pot ramane in sistemul public de invatamant. Politia face propriile cercetari timide deoarece cnf legii nu poate actiona decat in baza plangerilor penale ale parintilor care fie vorba intre noi sunt timide: toata lumea recunoaste ca da bani da` ca nu I s-a cerut, ca sunt pt copii, pt curatenie, bla,bla, bla. Oameni buni, treziti-va! Prin impozitele pe care le platiti lunar la bugetul de stat dati bani pt sistemul public de invatamant, de sanatate etc. Daca acesti bani nu sunt corect distribuiti si scolile arata cum arata si dotarile lipsesc si copii n-au hartie igienica si sapun la veceu este in exclusivitate vine SISTEMULUI! El trebuie schimbat de la ministru pana la bibliotecara, secretara si bdyguarzii de care pomenea si madam Blandu in inregistrarile care au aparut in presa! Noi parintii il putem schimba si sunt sigura ca sunt si o gramada de cadre didactice care vor sa-si reia statutul social de DASCALI si sa scape de mizeria in care se afunda an de an.

  10. mihaiignea Says:

    Aici este greșeala domniilor voastre, a părinților, îi confundați pe profesori cu dascăli. Iar dascălii, ca dascălii, mai iau câte ceva de la enoriași; ba o prescură, ba o colivă, ba un colac, mă rog, ce mai pică la o înmormântare, la un botez sau la o nuntă. Grav este că și guvernanții îi confundă. Domnilor și doamnelor, hotărâți-vă odată, dacă sunt dascăli, aia nu e șpagă, iau ceea ce li se cuvine de la enoriași, dacă sunt profesori, măriți-le salariile.

  11. blue Says:

    Vina „doamnei” nu e aceea că a cerut şi nici măcar aceea că a insultat în asemenea hal părinţii. Reacţia lor trebuia să fie promptă, dacă un om te insultă sau te jefuieşte, ripostezi. Vina este pervertirea sufletelor copiilor, învăţaţi cu şpaga de mici, amorali într-o lume a nedreptăţii. Iar părinţii, prin atitudinea de acceptare tacită, sunt complici. Să nu se mire mai târziu când progeniturile nu vor fi în stare să-şi găsească de muncă fără şpagă şi relaţii, oricâtă carte din aceasta vor avea. Prefer ca propriul copil să fie persecutat şi să lupte mai mult pentru o notă sau o medie decât să ia note nemeritate şi să ne iluzionăm cu toţii că e ceva de capul lui când el devine treptat un neajutorat.

  12. NoIQ Says:

    Sofismul lui Polichinelle

    Am mai zis pe-aci despre sofisme, în special despre extra dictionem, şi anume cele de relevanţă. N-am stare acu’ să le fac o descriere generală, iar de clasificare completă cred că nici nu poate fi vorba, dar evenimentele la românii (care, între noi fi…

  13. VictorCh Says:

    „…are mama o vorbă: pentru ăştia mici, cea mai bună şcoală e şcoala cea mai apropiată de casă.”
    Nu stiu daca in Bucuresti or fi stand altfel lucrurile decat in provincie, si nu vreau sa ma refer la capatul „elitist” al „scalei” (desi in opinia mea SI AICI ar incapea dezbatere: pentru absolventul invatamantului elementar nu-i totuna daca intra in gimnaziu provenind de la o invatatoare care pune suflet (si pricepere) in ceea ce face sau daca „a iesit: de la o… (Hm!) „gioarsa didactica” neavenita), dar eu stiu la noi in Timisoara vreo doua scoli (elementare) carora nu mi-as incredinta copilul spre educare. (Scolile sunt situate la marginea unor cartiere… (Hm!) „interesante”.) TARE-mi vine-a crede ca si autoarea articolului are cunostinta despre asemenea scoli (cel putin in Constanta daca nu in capitala): majoritatea „cadrelor” de o calitate in cel mai bun caz indoielnica; cladirea insasi a scolii plus dotarile si amenajarile (SI mentinerea curateniei si disciplinei) – jalnice; coplesitoarea majoritate a celorlalti elevi – greu de considerat un exemplu sau o competitie emulativa (incepand cu… (Hm!) „tinuta vestimentara” si… „dotarea personala zoologica” cu vietuitoare parazite, trecand prin limbajul si atitudinea / comportarea cotidiana si terminand cu modul de a (nu)-si insusi cunostintele si a (nu)-si face temele. (Taman genul care conduce oarecum implicit si pe nesimtite la afilierea / integrarea copilului (pur-si-simplu pt a putea face fata – fizic si emotional – imprejurarilor) intr-o „banda” sau „gaşcă”…)

    „…scuza cu “dacă nu dau, îmi persecută copilul” nu ţine. Nici măcar madam Blându nu poate persecuta o clasă întreagă.”
    Corect: nu poate persecuta o clasa INTREAGA. (Si discutia se poate extinde de la cadrele didactice la cadrele sanitare, si alea prost platite: NICI nu poti sa nu vindeci / operezi nici un bolnav.)
    Problema: parintii elevilor dintr-o scoala / clasa (respectiv pacientii SI „APARTINATORII” acestora) nu alcatuiesc o „unitate” inchegata si structurata, ba de multe ori nu se stiu unul pe altul decat „din vedere” (sau nici macar atat) – asta PE LANGA faptul ca de multe ori n-au nimic in comun unii cu altii inafara faptului ca sunt parinti de elevi (respectiv bolnavi). Dar chiar si pt colectivele inchegate si relativ omogene: CATE exemple stiti de atitudine unitara, omogena si solidara a unor asemenea colective (mai mari sau mai mici, dar de cel putin cateva zeci de persoane NESELECTATE IN ACEST SCOP) din Romania (in special pe termen lung) in fata unor probleme chiar si vitale?
    Iar daca este vorba sa fac parte din (sa spunem) sfertul (sau mai degraba zecimea) care „nu da”… Hai sa ma exprim mai bland si sa spun ca prefer ca experimentul respectiv sa fie facut „pe pielea” altcuiva, nu a mea, nu a copilului meu, nu a „alor mei”. (Oricand ma raliez unui colectiv complet care are o atitudine… restrictiva unitara, nu sunt insa dispus – in probleme atat de importante ca sanatatea si educatia – sa reprezint eu „termenul de comparatie negativ” pt „cadrul” in cauza. Concret: eu „dau”, n-ai decat sa ma faci de ras (PRACTIC, NU TEORETIC, nu fara sa ai copil la scoala / bolnav in spital) si sa nu „dai” TU* – si la sfarsit sa constatam consecintele.)
    A se tine cont de faptul ca eu personal n-am cunostinte (nici pedagogice, nici medicale) care sa-mi permita sa preiau EU obligatiile neindeplinite de cadrele in cauza. si sa-mi educ (vindec) eu copilul

    * Un „tu” generic, un interlocutor ipotetic, fara referire la vreo persoana anume.

  14. VictorCh Says:

    Ioana (09/01/2014 la 9:06 pm):
    „Mai strangeam bani sa luam fata de masa…”
    …plus flori (in ghivece), „tablouri” (litografii), draperii (geamurile clasei „dadeau” spre sud), plus cuier suplimentar (iarna erau intotdeauna insuficiente „cuiele” cuierului „oficial” pt toate paltoanele) plus lacuitul parchetului (eventual si al catedrei / bancilor), plus eventuale reparatii (banci, usi, geamuri, lumina…) plus vopsitul tocariilor si zugravitul peretilor…

    Costea (09/01/2014 la 9:12 pm):
    „Nesimțiții se îmbogățesc în sistem.”
    Perfect adevarat – daca NU LA CADRELE didactice si medicale ne referim. (Sau (prin comparatie spre ex cu vreun avocat de succes) stii dumneata vreun profesor / medic care de pe urma profesiei – asa oneros practicata – sa-si fi cumparat fabrici si mosii?) Acestea doar isi fac un trai mai „inlesnit” (eventual chiar foarte „lesnicios”).

    Dana (10/01/2014 la 3:00 pm):
    „Oameni buni, treziti-va! Prin impozitele pe care le platiti lunar la bugetul de stat dati bani pt sistemul public de invatamant, de sanatate etc.”
    Eu personal banii PT ASTA-i dau. Unde / cati ajung ei in realitate – asta-i alta problema…
    „Daca acesti bani nu sunt corect distribuiti si scolile arata cum arata si dotarile lipsesc si copii n-au hartie igienica si sapun la veceu este in exclusivitate vine SISTEMULUI! El trebuie schimbat de la ministru pana la…”
    DE CE „de la ministru”? EL decide cati bani sa fie atribuiti ministerului sau? (Nu cunosc situatia concreta – poate ca SI EL ar trebui schimbat (si nu numai atat: tras la raspundere), dar de ce neglijam „forurile superioare” – adica parlamentul – care decide distribuirea banilor? (Pe de alta parte, este la fel de adevarat ca TARE nu mi-as dori sa fiu pus EU in ipostaza de a hotari cum sa fie impartita… saracia…)
    „Noi parintii il putem schimba…”
    Doamne-ajuta! Si CE-asteptati? Dati-i drumul odata la schimbarea aia! ]
    „…sunt si o gramada de cadre didactice care vor sa…”
    50% s-a facut: ELE vor.

    blue (10/01/2014 la 11:54 pm):
    „Vina “doamnei” nu e aceea că a cerut…”
    Corect: prost nu-i cel care cere…
    „…progeniturile nu vor fi în stare să-şi găsească de muncă fără şpagă şi relaţii, oricâtă carte din aceasta vor avea.”
    Nu am urmarit cazul, deci nu stiu: CE FEL de „carte” este „din aceasta”? (De cate ori m-am intalnit intamplator cu acest subiect, de fiecare data se discuta – asa cum e si firesc – aspectul moral al „chestiunii”, da’ nu-mi amintesc sa fi aflat de undeva informatii despre restul caracteristicilor didactice (cele „de specialitate” – nici macar nu stiu CE specialitate preda) ale persoanei… Poate ca „scoate” elevi bine pregatiti.)
    „Prefer ca propriul copil să fie persecutat…”
    Daca ASA-ti doresti – ASA sa fie! (Sper numai ca psihicul copilului dumitale sa reziste. Sau crezi cumva ca pe ACEASTA cale nu poate deveni „un neajutorat”?)

  15. V Says:

    Scurt moment publicitar:

    Scriitorul Dan Sociu, desemnat câştigător al premiului „Cartea de Poezie a anului 2013”, pentru volumul „Vino cu mine ştiu exact unde mergem”, a declarat, sâmbătă, pentru Mediafax, că va refuza distincţia, întrucât aceasta este finanţată de Institutul Cultural Român (ICR).

    Nu trebuie virgula intre mine si stiu?

  16. diacritica Says:

    Dacă scrii tu într-un sms/mail către prietena ta, da.
    Ăla e un volum de poezie şi aia se cheamă „licenţă poetică”. Dacă iei la puricat poeziile lui Nichita Stănescu după criteriile aplicabile compunerilor dintr-a cincea, o să-ţi rezulte că omul nu ştia limba română.

  17. Grominu Says:

    „Se discută mult despre corupție, dar nu tot ce este privit ca un act de corupție de către opinia publică sau de mass media este considerat la fel și de către SAVANȚI”, zic niște profesori universitari. Mai mult, corupția nu este totdeauna recunoscută ca un act ilegal.
    Acei savanți (câţiva economişti şi POLITICIENI?) au afirmat despre corupţie că este chiar utilă deoarece:
    – facilitează luarea de decizii prin ungerea roţilor maşinăriei de stat şi astfel conducând la creşterea eficienţei economice;
    – economiseşte timp şi cum timpul înseamnă bani, economiseşte şi costuri;
    – transferă principiile competiţiei de pe piaţa liberă în domeniul afacerilor de stat;
    – compensează salariile scăzute ale funcţionarilor publici, conducând la economii la bugetul de stat.
    Nu doar oamenii de știință sunt îngăduitori în această privință. În America părinții (se) tot întreabă (fără complexe) ce să ofere profesorilor de Christmas Day, la sfârșitul anului școlar, etc. Ei primesc sfaturi pe internet de la alți părinți sau chiar de la profesori (care deși recunosc și ei că „seems a little silly since… I am a teacher!” lasă problemele de conștiință pe mai târziu și nici nu se tem că vor fi dați în gât).
    Așa s-au născut o mulțime de sfaturi gen „TOP 10 GIFTS FOR TEACHERS”. Idei sunt destule, de la o „coffee mug” (un părinte mai strâmt la buzunar, probabil) la „a vacation to Hawaii” (un dom`profesor).
    Interesantă este recția unui american, în țara căruia dezastrul din educație era considerat aproape total: „As an American, I came to Britain comforted by the assumption that here was the pinnacle of education. Here was Shakespeare. Here was Newton. Here was… I thought, ‘Boy, is my daughter going to have an edge over her American cousins! This is going to be great.’ ”
    A înțeles însă imediat că „It’s not great, in some cases it is poor, and in some it is just criminal. Instead of learning Shakespeare, she has studied the Teletubbies and the Simpsons. Instead of Wilfred Owen it is ‘Heat’ magazine. Instead of ‘Pride and Prejudice’ it is TV celebrity contests. The science labs are ineffective. The homework is paltry. The novels? What novels? None”. Plus GIFTS FOR TEACHERS.
    Grozav este examenul la matematică: „The latest Maths exam listed a question where you had to put the hands on a clock to make 2.30. This is an exam for 16 year olds”.
    Și americanu` concluzionează: „As Englishmen, YOU SHOULD ALL HANG YOUR HEAD IN SHAME. I look at my home state of Massachusetts and wish my daughter was schooled there. This place is just a complete mess”. Oare a apucat să-i Ghift-uiască pe teacherii din Britania?
    A ajuns și el la concluzia că „cea mai bună şcoală e şcoala cea mai apropiată de casă.” Dar când cele mai apropiate de casă au fost desființate, lăsate la voia întâmplării, în bătaia vântului și au devenit bătaia de joc a… „savanților” (economişti şi politicieni) „obosiți” care tratează problema cu atâta lejeritate deși întregul sistem scârție din toate încheieturile, oamenii „de rând” – profesori, părinți și elevi – ce să facă?! Ung și ei roţile maşinăriei și le pun SAVANȚILOR melodia lui Ray Charles – Hang Your Head In Shame: „ Oh, hang your head in shame/Oh, don’t your conscience ever bother you/ Well, you should go somewhere and hide your face/And then hang your head in shame.”

  18. crisp Says:

    A fost deunăzi un articol în Gândul, cu un test de gramatică: Cum se spune corect: „cea mai bine cotată profesoară” sau „cel mai bine cotată profesoară”?, dupa care, RĂSPUNS CORECT: b) cel mai bine cotată profesoară. Gramatica confirmă răspunsul ăsta.
    Acuma, vin şi io cu o întrebare/nelămurire:
    cum vă sună următoarea exprimare: Dna Blându e cel mai bine cotată învăţătoare din şcoala noastră? 🙂

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: