Un prost face o prostie, alţi proşti au grijă s-o eternizeze.
În urmă cu nişte ani, cineva (străin, după mine), s-a gândit să importe ceva ce nu văzuse pe piaţă în România: chives. Allium schoenoprasum, pe numele ei de fată. După care a pus-o pe secretară – sau pe omul de marketing – să facă eticheta în româneşte. Secretara (sau marketeru’) se uită-n dicţionarul englez-român, vede că chives n-apare (presupun că n-apărea) şi, în loc să întrebe vreun specialist sau măcar să-i arate bunică-sii grozăvia străinească, trage concluzia că chives nu există în română (şi prin urmare nici în România). Aşa că-i zice chives, dar copiază chivas, din reflex. Că doar de ăla ştia.
Aşa că eu am cumpărat azi, la ani distanţă, chivas – deşi, bag mâna-n foc, marketeru’ e altul acum.
Cu ingredient „chivas”, desigur.
M-am dus pe saitul producătorului, Agriro Fresh. Ceapă chivas. Măcar i-au zis ceapă. O fi ceapa din care se face Chivasul?
Allium schoenoprasum. Adică ceapă pitică. Cepşoară.
Ce-o fi aşa de greu?!
diacritica 
Se mai zice şi „cepuţă”.
Pare-se că-n unele zone îi zice şi „arpagic”.
O explicatie a lui Radu:
http://www.reteteleluiradu.ro/2010/08/23/omul-care-impute-locul-%E2%80%93-partea-1/
Din poză nu reiese că ar fi arbagic. Da, arpagicului i se mai zice şi „arbagic” (probabil o stâlcire) sau „orceag”. Şi e ceapă pitică, într-adevăr. Da’ io o ştiu sub forma aia arămie a cepei, numai că la dimensiuni de alună aşa… Şi nu se mâncă, ci se pune în pământ. Iar dacă e vorba de ăla, cum Doamne-iartă-mă să imporţi aşa ceva, că e câţiva lei tona…
Şi eu ştiu arpagicul ca fiind bulbul din care iese ceapa-ceapă, Allium cepa. Dar căutând acum despre asta am găsit cum că ceapa asta pitică tot „arpagic” s-ar numi prin unele regiuni. Oricum, şi asta e foarte ieftină de fapt, e o buruiană de grădină. Eu acu’ am plătit 5 lei pentru, pare-mi-se, 30 de grame. 😀 Pen’ că am ratat cultura de cepşoară la ghiveci în primăvară, şi-acu’ aveam nevoie la o reţetă. 🙂
Spune drept – ai crezut că-i altceva! 🙂
Ceapa ciorii! Floră spontană, de nedorit!
Ă?
Nu, bre, ştiam exact ce caut („ciboulette”, aşa era-n reţetă) şi cum arată – că în primăvară îmi cumpărasem un pliculeţ de seminţe şi chiar răsărise în ghiveci, da’ a murit când am lipsit de-acasă mai mult.
Da, da’ asta nu se poate fuma. E prea scumpă, dat fiind… 🙂
Eu nu fumez, bre!
Erau niste cepe pricajite verzi in piata zilele trecute.
Eu as fi luat din astea si as fi zis ca zint Alium acela… Musafirilor, fireste. Mai fac din astea uneori. Lasa, sa creada fiecare ce vrea…
Numai sa nu ma puneti sa maninc brinza de capra. Asta refuz totdeauna, de cind ma stiu.
Cum să-i spui cepșoară??? N-are nici un șpil.
Aceeași problemă am văzut-o la „alunele de pădure”. Dacă zici doar „alune” nu-și dă seama cumpărătorul că tu ai pus alune și nu „arahide”. Așa că trebuie să faci un fel de pleonasm ca să evidențiezi calitatea produselor tale.
Ei, na! Dacă-ţi zic că-i de oaie o haleşti de nici nu ştii. Sau mai exotic, de bivoliţă! Hă, hă!
Dacă știi numele latinesc, poți căuta direct pe dexonline: http://dexonline.ro/definitie/Allium+schoenoprasum
(zise și v-ul offtopic, cum adică, bre Cârcotașule, aia dă oaie și cu aia dă capră put la fel și-au același gust?)
altminteri, DEX-ui de bază, bre. de pildă, la chimen îmi dă definiția: (Bot.) chimion 😀
*ioi, cum mi-a zburat cratima: „DEXu-i” de bază!
Pentru ăia care ştiu, nu put la fel. Pentru ăla care ştie doar că nu-i place brânza de capră, brânza de capră e de oaie dacă-i zici că-i de oaie.
Ce, n-ai cunoscut niciodată vreo delicată care susţine că nu mănâncă carne de oaie, dar când i-o pui în farfurie sub orice alt nume se minunează ce bună-i?
na, că nu mă gîndii la asta, ai dreptate! 🙂
Ca-i ceapa, asta-i clar. Ca poarta acelasi nume cu bautura, asta poate fi ilegal. Depinde de cata grija isi face reprezentantul in Romania al brandului de bauturi.