Cum aş reforma eu sistemul de învăţământ

(Da, vreau să mă fac ministreasă, ăsta e planul meu ministerial.)

Începusem să scriu despre asta acu’ fix un an (aici), da’ n-am mai continuat – de lene, cred. Ori de lehamite, nu mai ştiu.

În orice caz, nu, n-aş începe de la salarii. (Bine, de fapt aş începe de la concursuri şi examene, cum ziceam. Asta-i chestie aplicabilă imediat, cu efect destul de rapid). Dacă angajatorul a putut să scadă salariile cu 25% şi oamenii n-au plecat, înseamnă că salariul da, e o problemă, însă nu chiar atât de mare. Iar dacă în urma scăderii cu 25% a salariilor calitatea serviciului (aşa cum e ea percepută de beneficiar) e tot pe acolo, adică foarte jos, înseamnă că calitatea (da, cacofonie, cacofobilor!) serviciului e foarte puţin legată de salarii, iar o creştere cu 50% a salariului n-o să ducă la o creştere cu 50% a calităţii. (Chiar aşa: de urmărit dacă cei 25% înapoi în salariu schimbă în vreun fel rezultatele pe la testele internaţionale. Eu cred că nu.)

Altfel zis: am o firmă de fabricat scobitori. Clienţii, de 20 de ani încoace, se plâng că scobitorile-s proaste, din ce în ce mai proaste – însă n-au ce face, sunt singurul producător de scobitori de pe piaţa aia, aşa că cumpără de la mine. Clientul e captiv, însă eu sunt un producător cu bune intenţii – vreau să cresc calitatea scobitorilor produse. De unde încep? Mai întâi şi mai întâi măresc salariile cu 50%? Pardon, nu. Mi-am făcut buget pentru îmbunătăţirea calităţii, dar nu, nu-i bag mai întâi şi mai întâi în salarii. Nu.
Mai întâi şi mai întâi mă gândesc unde-i problema. De ce ies scobitorile prost, când şi eu, şi majoritatea muncitorilor ne dorim ca ele să iasă bine. Păi, n-ar fi decât vreo 2 posibilităţi: unelte proaste şi/sau muncitori prost pregătiţi, deşi bine intenţionaţi. Aşa că bugetul meu pentru calitate îl bag, în primii 5-10-15 ani, în unelte noi şi training pentru muncitori. Şi-n timpul ăsta am grijă ca muncitorii care intră în sistem să intre pe bune, fără şpăgi.

Asta, aplicat la Ministerul Educaţiei din România, sună cam aşa:

1. Fac manuale (unelte) noi. Îmi dau un termen de 5 ani, să zicem, în care să schimb complet manualele. Da’ complet rău. Să nu mai rămâie nimic din ce-i acuma. Cum fac asta? Păi uite-aşa: mă uit la ţările care-s în top 3 la testele diverse (PISA sau de care-or mai fi ele) în ultimii 10 ani; din fiecare ţară cumpăr, pentru fiecare materie şi fiecare an de studiu, manualele din top 3 al preferinţelor profesorilor din ţara aia. Pe urmă le iau la puricat şi le aleg pe cele mai bune, pentru fiecare materie şi fiecare an de studiu. După care, cel mai simplu, le traduc (idee preluată de aici). Sau îi contactez pe autorii respectivi, stau la o cafea cu ei, le explic cum e treaba pe la noi şi-i rog să conceapă un manual şi pentru mine, MEN românesc. Şi-o să le zic să şadă liniştiţi, ei concep în limba lor maternă, mă ocup eu de traducere în română. (Am scris – pe FB, cred – că manualele franţuzeşti de limbă franceză (maternă, adică) sunt aşa de mişto făcute, încât un copil din România ar putea bine-mersi să-nveţe la română după manuale franţuzeşti traduse, singura chestie c-ar învăţa despre Molière în loc de Caragiale, dar vă jur că n-ar avea ulterior probleme să-l priceapă pe Caragiale.)

2. Trainuiesc oamenii, cale de vreo 15 ani, aşa. Nu căcaturi la CCD & stuff. Am fost şi eu la nişte de-alea, frecţie la picior de lemn. Şi-ncă era la limbă străină, unde oamenii îs oricum mai deschişi spre alte cele. Nu. Fac la fel ca pentru manuale: mă uit la ţările din top 3 la testele pe care mi le-am luat drept reper, mă duc şi vorbesc cu ministrul de acolo şi-l rog să-mi dea traineri. Sau, mă rog, pe matematică îmi place cum lucrează Finlanda – mă duc şi vorbesc în Finlanda. La fizică îmi place de Germania – vorbesc acolo. Etc. Nu-i aduc pe oameni aici, cursul de la catedră nu foloseşte. Nu. Îi trimit pe-ai mei acolo. Câte 10 profi de fizică din 41+1 judeţe în training de un trimestru (cel mai bine un întreg an şcolar) în Franţa, să zicem. Muncă full-time: asistenţă la ore, discuţie despre ore, planificări, sistem de notare, examene, concursuri etc – ca orice învăţăcel. Sigur, în timpul ăsta tre’ să plătesc suplinitor pe orele lor, să le plătesc salariul din ţară, plus cazare-masă în Franţa, plus bani pentru trainerii-profi francezi, la mica înţelegere cu MEN-ul franţuzesc. Dar tocmai v-am zis c-am prevăzut bani în buget pentru îmbunătăţirea calităţii şi că nu-i bag în 50% în plus la salariu mâine. Iar pe oamenii ăştia, când se întorc, îi transform în formatori – îi pun să ia judeţul la pas, să vorbească cu oamenii, să explice, să formeze profi tineri.

Că e greu de făcut? Ştiu. Ştiu deja toate nusepoatefacepentrucă-urile pe care mi le-aţi putea înşira mai jos. Mie ideea asta mi-a venit, ghinion. Aveţi alta mai bună? Mai aplicabilă, ca zic aşa?

Şi 3.  Schimb modul de intrare în sistem. Concursuri dure, sigur. Dar nu doar atât.
Cu ceva vreme în urmă mă gândeam că de fapt problema e că profii nu au deloc formare de profi în timpul facultăţii. E un căcat de modul psiho-pedagogic care nu ajută la nimic – şi atât. Şi mă gândeam că ar trebui înfiinţate facultăţile de profi – alea de-ţi dau, la ieşire, diplomă de profesor, nu de licenţiat în filologie, cum am eu. Facultate care să funcţioneze cam ca liceul pedagogic pe vremuri. Cu asistenţă la ore şi predat cel puţin o zi pe săptămână (în anul I), până la 3 zile pe săptămână (în anul V) – şi vreme de cinci ani, da. Şi să nu poţi intra în sistem decât dacă ai făcut o facultate dintr-asta. Dar p-ormă m-am gândit că n-o să se înscrie nimeni la aşa o facultate. Aşa că m-am răzgândit, după cum urmează:

Oricine vrea poate să intre în sistem, indiferent de facultatea absolvită (poţi să te faci prof de franceză chiar dacă tu ai facultatea de istorie, dacă iei concursul). Căcatul de modul psihopupu nu mai e obligatoriu şi n-ai nici un avantaj dacă l-ai făcut. Dai concurs (teorie din materia pe care o s-o predai) şi dacă-l iei, capeţi un contract de muncă pe durată determinată. 3 ani, că pare-mi-se că ăsta-i maximul. În ăştia trei ani ai statut de ucenic: normă redusă (10 ore în loc de 18, să zicem), în restul timpului eşti în formare pe lângă un prof experimentat (dintre cei trainuiţi mai sus în Franţa sau dintre cei formaţi de ei) – te duci la orele lui, le discuţi, vine el şi te-asistă etc. Sigur, asta înseamnă a. să stabileşti o listă de formatori de ucenici şi b. să-i plăteşti suplimentar pe formatorii ăştia. Şi mai înseamnă c. pe ucenic să-l plăteşti cu salariu întreg, chiar dacă el are doar 10 ore de predare, restul fiind formare. Dar, cum am zis, am prevăzut bani în buget pentru îmbunătăţirea calităţii şi nu-i bag din prima în salarii. Şi am avut şi bunul simţ să dau 6% din PIB, cum mă tot laud de 15 ani încoace.

Iar după cei 3 ani de ucenicie şi după ce i se termină contractul pe durată determinată, ucenicul meu are dreptul să se prezinte la concurs pentru un contract pe durată nedeterminată, titular (dar doar pe materia pentru care a dat primul concurs şi pentru care a făcut ucenicia). Doar un profesor care a trecut prin cei 3 ani de formare are dreptul să se prezinte la un concurs dintr-ăsta de titularizare. Iar concursul nu mai e teoretic, din materia pe care urmează s-o predea, e doar didactica materiei. Metodică. Categoria „Ai la dispoziţie poza asta, singurul material didactic. Creează o secvenţă didactică pentru clasa I, una pentru clasa a V-a şi una pentru clasa a XII-a plecând de fiecare dată de la poza asta.”.

Şi da, încetul cu încetul o să şi cresc salariile, în acelaşi timp cu formarea. Că nu cheltuiesc sute de mii de euro cu formarea unui prof timp de 3 ani ca dup-aia să-mi plece. (Da, ştiu cum e să trăieşti cu 75 de euro, mulţumesc.)

Iar în Legea educaţiei pun, din secunda 1, regulile următoare:
– profesorii nu au voie să primească cadouri, altele decât flori (şi dulciuri, fie); cine încalcă regula zboară şi nu mai are ce căuta înapoi; părinţii care oferă cadouri sunt daţi urgent pe mâna procuraturii, pentru dare de mită;
– profesorii nu au voie să manipuleze/gestioneze bani pentru nevoile şcolii/clasei. Trebuie făcute îmbunătăţiri în clase? Să se înţeleagă şi să discute direct Asociaţia părinţilor cu directorul/inspectoratul/primăria sau cine o mai avea şcolile în grijă.

Şi cu asta am încheiat.

Cum ziceam, ştiu deja toate nusepoatefacepentrucă-urile pe care mi le-aţi putea înşira, aşa că nu vă şi nu mă obosiţi cu ele. Dacă aveţi ceva de genul „poate că nu-i o idee aşa de trăznită”, exprimaţi.

Mulţumesc.

Etichete:

51 Răspunsuri to “Cum aş reforma eu sistemul de învăţământ”

  1. colector Says:

    Doamna Ministru, am o singura intrebare: ii anulati lui ponta titlul de doctor?

  2. diacritica Says:

    Din secunda doi. Că-n secunda unu am treabă cu regulile de mai sus.

  3. colector Says:

    Gata, merci, Va dau votul:)

  4. R.P. Says:

    Votez pentru. Și super de acord cu căcatu’ de modul psihopupu, n-am învățat absolut nimic din el.

  5. Cârcotaşu Says:

    Da, ideea cu bugetarea formării înaintea salariilor este bună.
    Dar ştiu că din 1990 încoace, fiecare nou ministru la învăţământ a avut ambiţia să reformeze învăţământul, şi ăsta a devenit scopul existenţei sale. Chiar şi ăla cu „coleg e de genul neutru”. Nu cumva calitatea foarte scăzută de aici se trage?
    Că e unu’, Murphy, care-a zis printre altele: Când vrei să termini un domeniu, reformează-l! Or, mai reformat decât învăţământul în România, nu se ezixtă nimic pe lume!

  6. diacritica Says:

    Zici că s-a reformat destul, deci să-l lăsăm în pace? 🙂

  7. Cârcotaşu Says:

    Nu, tocmai, parcă e cazul să-l punem de tot pe butuci. Şi mai e ceva: câte reforme s-au făcut, niciuna nu a apucat să producă efecte, să poată fi urmărite rezultatele că a şi venit alta. Păi la stilul ăsta vom ajunge la dezastru. Ideea însăşi de reformă e o aberaţie. Se schimbă pe parcurs ceea ce nu merge şi se păstrează ce e bun, asta e de-nţeles, dar să te-apuci să schimbi totul… ceea ce s-a făcut fie şi pentru motivul că nu ţi-au plăcut ochii fostului ministru, e nebunie curată. Părerea mea!

  8. diacritica Says:

    Tomna, că n-a reformat nimeni, au schimbat pe ici, pe colo.

  9. Cârcotaşu Says:

    Mă rog, la mine se vede altfel şi mă felicit că, cel puţin pe moment, nu am treabă cu învăţământul românesc actual.
    Parcă-ţi aminteşti că la momentul în care la noi s-au introdus manualele alternative, România tipărise şi expedia în R. Moldova abecedarele lui Creangă! 😯

  10. blegoo2 Says:

    Optimismu’ situației e înduioșător.

  11. George Damian Says:

    În România nu se pot desfăşura proiecte coerente pe perioade mai lungi de 6-12 luni. Asta este o axiomă, nu un pentru că.

  12. diacritica Says:

    Este un pentrucăaxiomă.

  13. ecoarta Says:

    Eşti tare! Sigur eşti tinerică! Doar la tinereţe mai visezi! Şi eu am visat la un învăţământ adresat copiilor şi apoi dascălilor, dar mă apropii de pensie şi am renunţat să mai visez!

  14. diacritica Says:

    Zice aici cât de tinerică sunt.

  15. ghe. Says:

    In legatura cu punctul 2:
    Ai uitat sa spui de sistemul spagar al CCD-urilor. De ce zic spagar:
    Asa cum bine se stie, fiecare cadru trebuie sa acumuleze oarece credite. Creditele astea nu se dau decat daca mergi la oarece cursuri. La cursurile astea nu te primeste nimeni daca nu platesti. Si nu asa, cat te lasa inima, ci tarife fixe, pornind de la un milion (vechi). Cu alte cuvinte, suntem obligati sa ne cumparam creditele alea afurisite pe care daca in sfarsit apuci sa le faci, ti se sterg cu buretele in urmatorul cincinal. Si o iei de la capat! Alte cursuri, alte credite, alti bani, alta distractie! …. din banii si asa nu foarte multi pe care trebuie sa-i dramuim si sa cotizam la mentinerea pe linia de plutire a acestor CCD-uri – capuse pentru buzunarul dascalilor!

  16. ecoarta Says:

    Eşti tânără pentru că mai poţi visa! Eu visez la altceva: să fiu sănătoasă la minte când ies din şcoală, să-mi văd de nepoţii pe care îi aştept cu dragoste, să mai pot lucra în atelierul meu drag, să pot crea ceva frumos, să pot scrie poezii bune, să…., să…

  17. Adrian Says:

    În momentul în care profesorul ăla superșcolit intră în școală și se apucă să superpredea superlecții i se atrage atenția că toți elevii trebuie să treacă clasa, indiferent de prezența și activitatea lor la superorele dumnealui. În caz contrar, înseamnă că e un profesor de doi bani din cauza căruia școala va pierde elevi, clase, catedre, iar prima catedră care se va desființa va fi…
    Atâta vreme cât cele 10 (mai nou 11) clase vor fi obligatorii pentru profesori, nu pentru elevi, degeaba se schimbă conținutul programelor, implicit manualele. Și degeaba se schimbă profesorii cu superprofesori dacă nu li se dă autoritate.

  18. diacritica Says:

    Nu e, bre, superşcolit, e doar trainuit – ceea ce azi nu se-ntâmplă. Şi nu că nu se-ntâmplă azi, nu se întâmpla nici înainte. Am făcut practică pedagogică (acu’ 20 de ani) şi-n anul III, şi-n anul IV, fără vreun folos. Tot la faţa locului am învăţat meserie.
    Despre cât învaţă au ba loazele, am scris la partea cu examenele – fără examene draconice n-o să se schimbe nimic. De-asta ziceam că de-acolo aş începe.
    https://diacritica.wordpress.com/2013/01/27/de-unde-cred-eu-c-ar-trebui-sa-nceapa-reforma-in-educatie-1/

  19. Adrian Says:

    Până la examene e nota de la clasă. Dacă profesorul nu are voie să o dea pe cea corectă, degeaba școală.
    De ani de zile aud tâmpenia cu „dacă dai notă mică unui elev înseamnă că ție îți dai notă mică”. Iar profesorii iau aminte și se conformează. Chiar și cei trăinuiți.

  20. Paul-Sorin Tița Says:

    Legi greşit rezultatele la evaluări strict de prestaţia cadrelor didactice.

  21. Martin Says:

    Doamna ministresă, îmi pare rău, da’ nu pot să-ţi dau nici o săptămână în fruntea ministeriului. Până te ştergi la ochi îţi fură ăia şi scaunul!! (Ca să nu mai spun că în secundele 2000-4000, 25000-28000 şamd mănânci bătaie. Pe bune!! Ori de la coledzii de partid, ori de la inşpectorii din minister cărora le-ai tăiat tetina.) E relativ mişto ce spui ma ta (şi discutabil, pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale), da’ n-are legătură cu realitatea din teren. Ştii că e un nene anglez care acu aproape 200 de ani a zis că nu poţi face rivuluţie în contra lu’ sistemu’? Na, să ştii că nu degeaba a zis!
    Altfel, nu te mai lega de PIB-uri, că e o gogoriţă chestia cu 6%. Ministerul are fonduri absolut suficiente, numai că se strică repede. 🙂

  22. diacritica Says:

    Da, bre Martine, ştiu, mi-a zis-o încă de-acu’ 12 ani un prof de-al meu – „…dar ai avea împotriva ta 95% dintre profesori”.
    Zic şi io, ce? Nu dau cu paru’. Măcar de-ar copia careva o bucăţică din ce-am zis eu aici – partea cu manualele, în special.
    Da, ştiu că mai sunt chestii de discutat/lămurit, şi zău că dacă-mi pun mintea împreună cu alte două-trei minţi ar putea ieşi un plan mişto, şi ştiu foarte bine şi că planul ăla ar fi realizabil numai după ce ar fi dat afară tot ministerul şi toate inspectoratele. Adică nu daţi afară, doar trimişi înapoi la catedră, cred că le-ar prinde foarte bine.
    Da’ zic şi io, ce, nu dau cu paru’.

  23. Martin Says:

    Păi cred că ai găsi vreo nişte minţi „luminate” (adică de bun-simţ şi cu niţică experenţă, că nu tre’ să fii geniu ca să pui la punct funcţionarea unui sistem de genul ăsta), da’ deocamdată de problemă se ocupă minţile întunecate, care nici n-o să dea peste vreo soluţie dintre cele propuse de tine, nici n-o s-o copieze. Uite-aşa! 🙂
    Cred că soluţia nu stă în ministeriat, ci în şcoală. Dacă cineva are curajul să dea o şcoală (sau măcar o clasă) pe mâna unor oameni care au voie să se abată de la cerinţele sistemului, iar rezultatele celor 20 de copii încep să se vadă, după care se multiplică „reţeta” (cu grijă şi răbdare), rivuluţia e gata. Şi mult mai eficientă decât aia centralizată…
    Bine, zic şi io aşa, nu dau cu paru’! 🙂

  24. diacritica Says:

    Dacă cineva are curajul să dea o şcoală (sau măcar o clasă) pe mâna unor oameni care au voie să se abată de la cerinţele sistemului, iar rezultatele celor 20 de copii încep să se vadă

    Vezi tu, eu nu cred că într-o aceeaşi şcoală poţi găsi pentru fiecare materie câte un profesor căruia să îi poţi lăsa cu încredere clasa pe mână, să facă ce ştie el că e mai bine şi să iasă bine. Şi nu pentru c-ar fi proşti, ci pentru că după câţiva ani în sistem nu mai poţi ieşi din tiparul sistemului. Adică sunt puţini ăia care ar mai fi în stare s-o facă. Dacă le dai mână liberă, majoritatea vor lucra după aceleaşi culegeri, fişe, „auxiliare” pe care le cunoşti prea bine.
    Iar asta se întâmplă la toate nivelurile, până sus în minister – nu cred că toţi ăia din minister sunt proşti, rău intenţionaţi, corupţi. Cred că pur şi simplu nu mai pot vedea altceva, fără să-şi dea seama au căpătat ochelari de cal.

    Pentru mine, rivuluţia din învăţământ înseamnă
    1. Concursuri şi examene pe bune; treaba aia cu camerele e foarte bună, mai rămâne să intre la închisoare şi nişte părinţi care dau şpagă şi nişte universitari care iau şpagă la inspecţiile de gradul i
    2. Manuale, manuale, manuale. Mi-am aruncat un ochi pe manualele de română şi de tehnologie ale lui Rareş (clasa a V-a) şi mi s-a făcut silă instantaneu. Un manual bun îl ghidează şi pe un profesor fără experienţă sau nepriceput sau învechit. De fapt, orice manual ar trebui să vină cu ghidul profesorului, ăla care detaliază fiecare lecţie.
    3. Formarea profesorilor. Pentru că profesorii NU au formare de profesori. Cred că asta e singura meserie în care omul intră fără să fie pregătit pentru ea.
    „Reformele” de pân’ acum au produs doar mai multe manuale proaste şi încăierări pe tema numărului de ani de şcoală obligatorie.
    Şi, întru plăcerea mea personală,
    4. O oră de ortografie pe săptămână, până la bac. Materie separată, cu notă separată, cu medie separată.

  25. Martin Says:

    Păi atunci mai pune şi o oră de logică, şi una de scriere sintetică, şi una de film-arte şamd. O să le faci program full-time! 🙂

    Dar nu, eu spuneam altceva, şi anume că unul sau mai multe experimente reuşite ar putea mişca ceva din loc. Iar când faci experimente nu-ţi alegi sculele pe care le ştie toată lumea, ci pe alea de care ai tu nevoie ca să-ţi iasă experimentul.

    În rest, să fii mata sănătoasă, pentru TOŢI copiii manualele n-o să se schimbe niciodată. E ca şi cum ai vrea autostradă de aci pân’ la Budapesta la preţuri occidentale. Mai degrabă te puşcă vreunul… Sunt bani la mijloc, şi anume bani grei. Ştii ce e cu ăia 6%? E procentul din numărul gipanelor din ţară cumpărate cu banii ăia din care teoretic se fac manuale şi alte lucrări de vitejie. Le găseşti în parcare la minister şi la inspectoratele de giudeţ, au prin curţile inspectorilor şi ale rubedeniilor. În niciun caz la profi acasă!!!

    Iar concursuri şi examene pe bune… 🙂 Aida de… Asta ce e, reţeta dietei-minune? Pe cârtie toată lumea ştie cum se construieşte utopia – atâta numa’ că când ieşi din casă te calcă realitatea.

  26. diacritica Says:

    Aide, bre, am zis că nu mă-nteresează nusepoatefacepentrucă-urile. Lista aia pot s-o fac şi eu, cel puţin la fel de detaliată ca a ta. Vino şi mata cu o chestie constructivă fezabilă, zău. 🙂

  27. Martin Says:

    Păi ce vrei mai constructiv şi mai apsolut fezabil decât experimentul de care pomeneam? Fă o clasă, când vede lumea că merge mai fă una pe acelaşi tipar la Paşcani, încă una la Cluj, una la Iaşi, doo la primărie… 🙂 Când n-ai acces la sistemul nervos central trebuie să te comporţi ca un virus. 🙂
    ASTA se poate!! Ce spui tu, nu… Iar simplul fapt că pui clauză – „să n-aud că nu se poate” – nu înseamnă decât că te joci cu mărgelele de sticlă.
    (Şi da, normal că se poate, că doară au putut alţii – atâtea naţii ioropene!! –, da’ n-au plecat la luptă cu boboru’ nostru taliban şi nici n-au aplicat rivuluţii. Adicătelea, geaba ştii unde vrei s-ajungi dacă nu eşti conştientă de locul din care pleci.)

  28. diacritica Says:

    Ţi-am zis că nu vreau lista de nusepoatepentrucă-uri, nu pentru că „nu vreau s-aud că nu se poate”, ci pentru că lista aia o cunosc şi eu, . Probabil chiar mai bine decât tine. Am zis că vreau lista din care ar rezulta că ideea asta a mea poate că nu-i aşade trăsnită, în caz că ai vreo idee din categoria asta. Că ştiu şi eu singură că-i o idee trăsnită, utopică sau cum vrei s-o numeşti.

    Ţi-am zis că într-o şcoală nu poţi să faci clasa pe care o vrei tu, pentru că într-o singură şcoală n-ai profesorii care-ţi trebuie. Să combini profesori de la mai multe şcoli pentru o singură clasă e o logistică complicată – şi s-ar putea ca mulţi dintre profesorii cărora chiar le-ai putea da libertate să nu vrea să se complice; de ce să vrei să mergi de 2 ori pe săptămână câte o oră la şcoala x, când numai drumul dus-întors îţi ia încă o oră jumate, poate mai mult? Şi cum o combini cu norma de la şcoala „de bază”?

    În plus, ţi-am zis, cred că majorităţii profesorilor nu le poţi da libertatea de care zici – n-ar şti ce să facă cu ea, ar lucra după aceleaşi instrumente, atâta doar că s-ar simţi eliberaţi de hârţogăria obligatorie.

    Na, ca să-ţi dau şi eu listă de nusepoatefacepntrucă-uri.

  29. Michisor Says:

    Sunteţi foarte bună de ministăreaţă iar planul mi se pare perfect aplicabil. Vă susţin!
    Fiindcă nu se ştie niciodată şi poate chiar ajungeţi ministru, aş avea o rugăminte cu privire la manuale: strategia propusă este excelentă pentru ştiinţe, limbi străine şi geografie. Pentru limba şi literatura romănă m-aş uita la cele româneşti din perioada interbelică, le-aş actualiza pe ici pe colo şi le-aş da o grafică nouă. Pentru istorie este tare delicat şi nu am nici o soluţie. Aş fi foarte atentă la interpretările date faptelor si dovezilor şi aş avea grijă ca autorii să se abţină de la manipulări cu ideologii politice. La materii aş adăuga la “obligatorii” lucrul manual şi atelierul şi nu aş mai face discriminare între fete şi băieţi. Adică să le facă pe ambele şi unii şi alţii. Las’ că nu strică să ştie un băiat cum se foloseşte aţa şi acul iar o fată să bată un cui. Sunt, în occident, studenţi (deci nu liceeni, ne-am înţeles) care renunţă la prima facultate aleasă (bine înţeles că dintre cele mai tari în parcare) nu neapărat pentru că nu i-ar face faţă cerinţelor (unii chiar dimpotrivă) ci pentru a se reîntoarce în sânul familiei fiindcă nu sunt în stare să-şi facă un ou ochi sau să îşi fiarbă nişte paste. Asta în condiţiile în care orice facultate are o cantina şi diverse facilităţi. Plozii nu se descurcă fără mama şi tata. Aud nişte poveşti de rămân la propiu fără glas. Altă chestie, şcolile occidentale sunt, în general, foarte bune la curriculă şi manuale. Dar la partea de responsabilizare a elevilor, de motivare a lor, de formare ca personalitate, de insuflare a unor reguli de politeţe şi alte asemenea sunt nule şi neavenite. Doar Finlanda mi se pare că are preocupări în acest sens. În rest, din umila mea experienţă (nu pot avea cunoştinţe/prieteni care să-mi formeze o impresie reprezentativă) cam niciuna nu pare preocupată de aşa ceva. Legat de patriotism aş vrea sa găsim calea de mijloc: nu suntem, nu am fost şi nici nu vom fi buricul pământului dar nici ţară de lichele, proşti şi hoţi nu am fost, nu suntem şi nici nu, sper, vom fi.

  30. diacritica Says:

    Michisor, nu zic defel că ar trebui să copiem 100% şcoli străine, nici pe departe. Lucrez acum într-o şcoală dintr-asta, văd destul de des chestii în care şcoala românească mult hulită se descurcă mai bine.

  31. Martin Says:

    Hihi… păi nu mi-ai dat nicio listă. Tocmai am spus că aşa ceva nu se face în cadrul existent!! E un experiment pe care trebuie să-l faci în condiţii „sterile”. Altfel e doar o „clasă-model” cu „profi-model”, adică… ciuciu…

  32. diacritica Says:

    Da, sigur, iei clasa de copii (care copii anume? or să te reclame că discriminezi elevii, cum s-a întâmplat în nu ştiu ce şcoală unde au vrut să facă o clasă cu cei foarte buni) şi le faci clasă în inspectorat şi-i chemi pe profi să le predea acolo. De fapt nu, nu poţi nici în inspectorat, nici acasă, nici în parc, pentru că tre’ să ai autorizaţii gen Sanepid ca să poţi desfăşura activităţi de învăţământ.
    „Experiment în condiţii sterile”, ciuciu. Şi p-ormă să-l reproduci, auzi! Tot în condiţii sterile să-l reproduci? 🙂
    Fă tu un experiment dintr-ăsta într-o şcoală obişnuită, în condiţii obişnuite şi dacă-ţi reuşeşte, reprodu-l, că înseamnă că va putea fi reprodus.

    Condiţii sterile, auzi. Păi în condiţii sterile orice utopie reuşeşte, inclusiv a mea. Sau utopia mea e joacă cu mărgelele de sticlă, dar utopia ta cu condiţiile sterile e treabă serioasă? 🙂

  33. doroceai Says:

    In mare mi se pare un plan de bun simt si, de ce nu, foarte realizabil. O singura chestie as mai lua-o in considerare: raportul cerere / oferta in invatamant. Exista acolo niste reguli, comisii de examinare pentru alegerea profesorilor. Teoretic, acele comisii fac selectia. Problema e ca nu sunt suficienti candidati, astfel comisia se vede nevoita sa ii accepte pe totii tembelii. Pe principiul: un prof oligofren e mai bun decat niciun prof. Cumva cumva mai trebuie crescuta si motivatia oamenilor de a deveni nu doar profi, ci profi buni.

  34. diacritica Says:

    Prin salariu şi prin condiţiile de lucru. De la pixul cu roşu (un conţopist de la ANAF nu-şi aduce pixul de-acasă, proful da) la calculator şi retroproiector în clasă şi xerox la liber în cancelarie.
    Salariul? Dacă-l măresc mâine cu 50%-100%, nu fac decât să cresc şpaga pentru posturi. În primii 5 ani, să zicem, bag bani mulţi în formare şi mai puţini în măririle de salarii (şi le zic asta, insistând că timp de 5 ani au formare gratuită; acum „perfecţionarea” e obligatorie, dar costă), iar apoi pe măsură ce scad cheltuielile cu formarea, măresc salariile. Cam aşa ceva.

  35. Martin Says:

    Da, „sterile”, în sensul lipsei legăturii cu sistemul. Dar mata eşti din sistem, aşa că n-ai cum pricepe asta.

  36. diacritica Says:

    Ei, căcat. Am predat 5 ani în „sistem”, ultima oară în 2002, acu’ predau într-o şcoală străină, asta mă face „din sistem”. Din care sistem? Din ăla în care n-am mai pus piciorul de 12 ani sau din ăstălalt, care n-are nici o legătură cu sistemul românesc?!

    O clasă „fără legătură cu sistemul” pe care s-o reproduci apoi la nivel naţional – cum? Tot fără legătură cu sistemul? Şi asta nu se cheamă utopie, asta se cheamă ceva fezabil, nu?
    Dacă poţi, construieşti ceva bun folosind ce există, nu creând un sistem „steril” paralel. Pentru că în „condiţii sterile” orice utopie reuşeşte, n-ai nici un merit şi n-ai inventat roata.

    Dă-i pe toţi afară, curăţă sistemul, aboleşte legile actuale şi, în noile condiţii „sterile”, creează alt sistem. Mersi. Fezabil şi constructiv, ce să zic.

    Orice om bine intenţionat poate construi de la zero, dacă a avut cine să facă munca murdară înainte, curăţând „sistemul”.

    Ce scriu eu mai sus e despre cum cred eu că se poate curăţa, încet-încet, sistemul, din interior. O fi utopie, dar eu una ştiu bine că n-ai de unde să ai „condiţii sterile, fără legătură cu sistemul” la Petrila sau la Babadag sau la Ceamurlia, n-ai cum reproduce acolo experimentul tău în condiţii sterile. Ce spui tu nu e nici constructiv, nici fezabil. Iar simplul fapt că mă iei cu „tu eşti din sistem, n-ai cum pricepe” — nu înseamnă decât că te joci cu mărgelele de sticlă. Ca să citez dintr-un clasic în viaţă.

  37. Gore Says:

    1 – De acord, manualul (programa) e unealta elevului, degeaba dai teste Pisa cu manualele din Ro, normal că ieșim ultimii. Sînt curios elevii ingleji, franțuji, suedeji etc. ce procent ar avea la un BAC românesc? Eu zic că 5-10% ar fi admiși, față de 25% cît e la noi rata de trecere.

    2 – 3 Perfect de acord, ba chiar mai draconic. Un examen obligatoriu anual, sau la fiecare 2 ani. Ai luat de 3 ori peste 9 predai la un liceu bun (elită, fițe cum îi zice amu) , iei 6 mergi la ,,Auto”, Grup școlar industrial, cfr poștă, hotvon, electro, ceva cu 0% promovare la BAC. Iei nota 4 ai zburat din sistem, chiar dacă mai ai 3 ani pînă la pensie. Profesor asta înseamnă, să înveți continuu, nu te pliezi pe noile cerințe -ai părăsit sistemul…
    Contracte pe 1 an, maxim 4 ani.
    La partea de salarii e discutabil, eu zic că trebuie crescute imediat, adică portarul de la școală plătit de părinți, are salar cît un prof cu 10 ani vechime? Bucătăreasa de la cantina școlii (ori grădiniță), femeia de serviciu, merg acasă cu jumătate din salariul bucătăresei de la cantina miliției sau cătanelor? Adică rahatul de jendar, milițian, gunoiul produs de o cătană e diferit de cel al unui elev sau puber, că e plătit dublu la MAI și MAPN, SRI față de MEN?
    Cîți mai vor să devină profi? Păi anul trecut la examenul de def la fizică au fost 4 (patru) debutanți în bucale. În perioada 2003 -2013 au fost
    scoase la concurs (în cel mai întins județ al țării) 5 posturi titularizabile la o materie din Științe! Toate la sat, evident (navetă 80 km dus 80 întors în unele cazuri). Adică aproape un post la 2 ani. Nu sînt fețe noi la consfătuiri, nu intră aproape nimeni în sistem și nu neaparat din cauză că nu sînt pregătiți.
    Degeaba pui ștacheta sus, o poci urca pînă la cer că nu e motivat nimeni să intre în sistem și nici nu are unde. 50-60% din actualii profi nu au ce căuta la catedră și totuși sistemul îi menține acolo, unii sînt nebuni fără dungă roșie-n buletin, alții alcoolici, alții bat elevi, o parte citesc ziarul la ore, alții copiază pe tablă ce scrie în manual și pretind că au predat. Pur și simplu e foarte greu să elimini din sistem un prof prost.

  38. Andreea Says:

    Un vot si de la mine

  39. beausergent Says:

    O întrebare, doar, dacă se poate (forţez, acum on-topicul). Ai păstra bacul cu teste transdisciplinare? Elevii care sunt acum într-a zecea vor da bacul pe teste transdisciplinare. Aşa zice legea. Deocamdată nu se predă nimic în acest sens. Mai sunt doi ani. Ei numesc asta o schimbare de paradigmă. Deocamdată e para-enigmă. Cu câţi ani (luni, săptămâni, zile?) înainte de un astfel de bac ai începe să predai şi să testezi elevii pe paradigma asta, sau ce-o mai fi şi ea? Mulţumesc şi scuze pentru off-topic.

  40. diacritica Says:

    Bre, faza aia cu „vreau să mă fac ministreasă, ăsta-i planul meu ministerial” era la mişto, da?
    Şi parcă am citit că e din 2019, pentru elevii care intră la liceu în 2014.

  41. beausergent Says:

    scuze. era o incercare timidă de trage la topic. şi nu. e din 2016. ne-a spus dirigintele.

  42. diacritica Says:

    Când v-a zis? Că eu citeam ştire prin decembrie.

  43. Michisor Says:

    Cu toate “nusepoatefacepentrucă-urile” enumerate şi ne-enumerate eu tot cred că planul e realizabil. La mişto sau nu, la nivel de principiu este un plan coerent, aplicabil şi realist. De exemplu, la partea cu salariile este foarte adevărat că trebuie mărite dar numai acelora cărora le pasă şi vor să schimbe ceva în sistem. Cum îi identifici? Cum faci, la concret? Utopie! Dar cu pregătire profesională, cu asigurarea materialelor necesare (manuale + consumabile + echipamente + săli de clasă încălzite) îi atragi pe puținii profesori cărora le este dragă meseria şi o pot practica şi cu salariile actuale (cum, necum, deja o fac bieţii de ei!!!). După aceea, treptat-treptat or mai veni şi alţii la fel (cărora le pasă) şi or mai creşte şi salariile. Dar asta ar trebui să fie un principiu general aplicabil. Adică, am fost si suntem furaţi … vai de mama noastră, am muncit şi muncim acişderea …păi hai să facem curăţenie şi să alungăm hoţii şi lichelele şi să muncim pentru noi, nu pentru a avea hoţul din ce fura. După aceea or creşte şi salariile. Vorba aceea (parcă Tudor Gheorghe a zis-o): dă Doamne să nu se mai fure un an şi ţara se va căpătui! Dacă începi cu măririle de salarii, ele se vor duce tot la hoţi şi şpăgari! Mai întâi să curăţam sistemul şi după aia or veni şi măririle de salariu. Ca metaforă, mi-a plăcut mult ideea să virusăm sistemul dar trebuie sa concepem virus letal, foarte rapid şi cu destinaţie precisă. Altfel, sistemul e rezistent beton, nici nu observă viruşii!

  44. Alexandra Says:

    Votez pentru, din toata inima.
    Nici macar studentii de la Facultatea de pedagogie, bine, Stiintele Educatiei, nu prea fac practica/nu faceau prin 2007, ce sperante sa ai de la modulul psihopedagogic.
    Daca ai nevoie de cateva exemple de profi din aia descrisi de tine, care ar putea preda fara probleme in orice scoala „experimentala”, iti stau la dispozitie.
    Mai exista, din fericire, si cazuri in care nenorocitul de sistem nu a rapit inca bucuria de a preda, de a face si altceva decat cere programa/ manualul, doar ca oamenii astia nu stiu dau bine la stiri…

  45. Victor Says:

    Stimata Doamna/Domn,ca nu am inteles inca prea bine,mi se pare genial planul de masuri,deadreptul.Dar din nenorocire,nu sunteti factor de decizie pe speta aceasta si ca nu ar fi suficienta nenorocirea, mai este si conditia ca poporul roman sa nu stie prea multa carte.Comportament actualelor cadre didactice este tocmai rodul acestei politici,pentru ca si ei nu stiu prea multa carte,dar de la un alt nivel in sus.Meseria de dascal presupune aptitudini,acelea de a fi in stare sa transmiti.Eu as testa aceste aptitudini printr-un test simplu,la chimie, sa zicem.Ia explicati, pe intelesul nostru de profesori de filozofie cum se prajeste oul in tigaie sau la matematica cum se aplica teorema celor trei perpendiculare la nivelul mesei de bucatarie sau la anatomie,de ce mi se bate ochiul stang,uneorisau la fizica de ce mi se aburesc ferestrele,desi am termopane.Si apoi mai sunt si baniii.Cum pot sa aloce cadrele de decizie din parlament bani pentru invatamant cand chiar acesti factori de decizie au ajuns acolo fara scoala,ci datorita unor imprejurari favorabile.Inchei,cu deosebita stima,dorindu-va,sanatate,noroc si sa intelegeti ca trebuie sa va purtati de grija singura in Roamania si veti fi fericita in veci vecilor.

  46. beausergent Says:

    ai dreptate. s-a modificat prin OUG in 23 dec 2013. nu stiam.

  47. VictorCh Says:

    Pacat de atata scatologie in articol…

    „…calitatea […] serviciului e foarte puţin legată de salarii…”
    N-as prea crede sa fie asa – o dovada fiind plecarea dumitale din sistem: la salarii atat de mici raman (inafara apostolilor si sfintilor – si a celor care practica profesia didactica doar ca pe un hobby, nepasandu-le de venituri) ori incompetentii, care mai mult nu pot „scoate” nici in alta parte, ori cei care accepta sa primeasca si putin, daca nici nu li se cere prea mult – timp, efort si preocupare – (eventual lasandu-le timp pt ceea ce ei considera ADEVARATUL lor serviciu, de unde castiga mai substantial).
    Daca la ASA o leafa mai ai si pretentii… scapi de ei.

    „…schimb complet manualele. Da’ complet rău. Să nu mai rămâie nimic din ce-i acuma.”
    1. CE se intampla cu generatia/ile pe parcursul studiilor carora se schimba manualele, cei care care studiaza partial dupa manuale vechi si doar partial dupa cele noi? Ii „dam la reforma”?
    2. CAND si CUM recalifici toata profesorimea („din mers”) pt predarea dupa manualele noi?
    3. Cine / cand / cum / etc schimba metodica, programa, restul materialelor didactice auxiliare (pana la culegerile de exemplificari si la cele de probleme), pt a fi adecvate materiei din noile manuale?

    „…calitatea […] serviciului e foarte puţin legată de salarii…”
    N-as prea crede sa fie asa – o dovada fiind plecarea dumitale din sistem: la salarii atat de mici raman (inafara apostolilor si sfintilor – si a celor care practica profesia didactica doar ca pe un hobby, nepasandu-le de venituri) ori incompetentii, care mai mult nu pot „scoate” nici in alta parte, ori cei care accepta sa primeasca si putin, daca nici nu li se cere prea mult – timp, efort si preocupare – (eventual lasandu-le timp pt ceea ce ei considera ADEVARATUL lor serviciu, de unde castiga mai substantial).
    Daca la ASA o leafa mai ai si pretentii… scapi de ei.

    „…schimb complet manualele. Da’ complet rău. Să nu mai rămâie nimic din ce-i acuma.”
    1. CE se intampla cu generatia/ile pe parcursul studiilor carora se schimba manualele, cei care care studiaza partial dupa manuale vechi si doar partial dupa cele noi? Ii „dam la reforma”?
    2. CAND si CUM recalifici toata profesorimea („din mers”) pt predarea dupa manualele noi?
    3. Cine / cand / cum / etc schimba metodica, programa, restul materialelor didactice auxiliare (spre ex culegerile de exemplificari si pe cele de probleme), pt a fi adecvate materiei din noile manuale?
    (Schimbarea nu vad CUM ar putea avea loc altfel decat DUPA aparitia noilor manuale – altfel LA CE se adecveaza modificarea? – dar nu se poate executa – si MAI ALES implementa, generalizat la nivel national, si apoi studia / insusi de catre cadrele didactice „tinute” sa faca punerea in aplicare (pana la nivelul alegerii exemplificarilor) – pe parcursul unei vacante de vara, ba probabil ca nici pe parcursul unui an calendaristic PLUS inca o vacanta de vara. Intre timp CINE si CUM anume preda?)

    „Mie ideea asta mi-a venit, ghinion. Aveţi alta mai bună? Mai aplicabilă, ca zic aşa?”
    Poate ca ar fi mai fezabila adaptarea in etape – intai a manualelor / programei etc, si abia apoi a profilor (care deja macar sa fi luat cunostinta – daca nu sa se fi si familiarizat – cu noile conditii).

    „Schimb modul de intrare în sistem. Concursuri dure, sigur.”
    La ora actuala, in conditiile astea laxe de-acum, nu sunt destui doritori (CALIFICATI) sa se titularizeze incat sa acopere toate catedrele disponibile. CATI candidati crezi ca vei avea la concursuri atat de aspre pe cat preconizezi – concursuri pe care sa le castige pt a accede la “mirificele” venituri actuale?

    „Şi da, încetul cu încetul o să şi cresc salariile, în acelaşi timp cu formarea. Că nu cheltuiesc sute de mii de euro cu formarea unui prof timp de 3 ani ca dup-aia să-mi plece.”
    Imi place ce examene (pardon – concursuri; da’ – la asemenea salarizare – VOR FI destui candidati ca sa existe o concurenta reala?) severe tre’ sa promoveze / castige TAMAN PROFESORII pt a accede la asa splendoare de leafa – plus „aprecierea morala” la adresa lor (de catre „marele public” SI de catre forurile superioare) care poate fi constatata atat din presa cat si din blogosfera…
    Da’ – daca dau concurs, deci nu au vreun contract, nu-s „legati de glie”, si daca-‘s atat de bine pregatiti cum ti-i doresti – CUM ii silesti SA SI DEA (si promoveze / castige) acel al doilea examen / concurs, pt titularizarea AICI, in loc sa-si ia talpasita (poate tocmai catre tarile conform programei carora – traduse in limba romana – sunt deja pregatiti) si sa dea ACOLO examen / concurs de titularizare (sau macar – pt inceput – pt suplinitori) – asta INAINTE de a apuca dumneata sa le maresti prea mult salariile aici?
    Da’ chiar daca nu pleaca, in ipoteza ca pur-si-simplu nu „trec” la al doilea examen, CUM recuperezi „sutele de mii de euro” in chestiune – indiferent daca de cheltuirea lor profita altii sau pur-si-simplu se irosesc?
    (Schimbarea nu vad CUM ar putea avea loc altfel decat DUPA aparitia noilor manuale – altfel LA CE se adecveaza modificarea? – dar nu se poate executa – si MAI ALES implementa, generalizat la nivel national, si apoi studia / insusi de catre cadrele didactice „tinute” sa faca punerea in aplicare (pana la nivelul alegerii exemplificarilor) – pe parcursul unei vacante de vara, ba probabil ca nici pe parcursul unui an calendaristic PLUS inca o vacanta de vara. Intre timp CUM anume se preda?)

    „Mie ideea asta mi-a venit, ghinion. Aveţi alta mai bună? Mai aplicabilă, ca zic aşa?”
    Poate ca ar fi mai fezabila adaptarea in etape – intai a manualelor / programei etc, si abia apoi a profilor (care deja macar sa fi luat cunostinta – daca nu sa se fi si familiarizat – cu noile conditii).
    Intrebare: CUM „smulgi osul” dintre falcile buldogului didactic strasnic infipt in productia de manuale „la norma” – intentionat nepotrivite, pt ca anul viitor sa fie comandate modificari.

    „Schimb modul de intrare în sistem. Concursuri dure, sigur.”
    La ora actuala, in conditiile astea laxe, nu sunt destui doritori (CALIFICATI) sa se titularizeze incat sa acopere toate catedrele disponibile. CATI candidati crezi ca vei avea la concursuri atat de aspre pe cat preconizezi – concursuri pe care „catindatul” sa tre’ sa le castige pt a accede la “mirificele” venituri actuale?

    „Şi da, încetul cu încetul o să şi cresc salariile, în acelaşi timp cu formarea. Că nu cheltuiesc sute de mii de euro cu formarea unui prof timp de 3 ani ca dup-aia să-mi plece.”
    Imi place ce examene (pardon – concursuri; da’ – la asemenea salarizare – VOR FI destui candidati ca sa existe o concurenta reala?) severe tre’ sa promoveze / castige TAMAN PROFESORII pt a accede la asa splendoare de leafa – plus „aprecierea morala” la adresa lor (de catre „marele public” SI de catre forurile superioare) care poate fi constatata atat din presa cat si din blogosfera…
    Da’ – daca dau concurs, deci nu au vreun contract, nu-s „legati de glie”, si daca-‘s atat de bine pregatiti cum ti-i doresti – CUM ii determinii SA SI DEA (si promoveze / castige) acel al doilea examen / concurs, pt titularizarea AICI, in loc sa-si ia talpasita (poate tocmai catre tarile conform programei carora – traduse in limba romana – sunt deja pregatiti) si sa dea ACOLO examen / concurs de titularizare (sau macar – pt inceput – pt suplinitori) – asta INAINTE de a apuca dumneata sa le maresti prea mult salariile aici?
    Da’ chiar daca nu pleaca, in ipoteza ca pus-si-simplu nu „trec” la al doilea examen, CUM recuperezi „sutele de mii de euro” in chestiune – indiferent daca de cheltuirea lor profita altii sau pur-si-simplu se irosesc?

  48. geefo Says:

    Pai, daca admiti ca este utopie( si este) ce mai chichirez galceava?
    Ai plan B si\sau C? Papica pentru sinapse: In primul rand ar trebui inceput cu eliminarea statului din invatamantul postliceal. O scoala pentru studii superioare\ judet( finantata evident de judet) ar fi mai mult decat suficienta. In al doilea rand: ministrul educatiei nu este regele soare, ceea ce vrei tu acolo presupune putere absoluta pentru „menestrelul” dresarii. Sa ma ierti, dar un om normal nu poate avea incredere intr-o asemenea constructie chiar daca ar fi ocupe chiar el insusi postul. In multe alte randuri: la nivelul invatamantul pre-univ avem monopol de stat cu „expectoratele” alea unde fiecare se crede ( si are si parghii de impunere) statul. Cine crede ca poate schimba mindset-ul ocupantilor de inspectorate a citit prea mult cum s-a transformat calul lui Harap Alb. Inspectoratul ar trebui inlocuit cu o comisie pe langa Consiliul Judetean, care sa aiba ca principal obiect de activitate acreditarea profilor care vor sa fie profi si intocmirea clasamentului scolilor (finantate de guvern\private daca vor). Restul problemelor administrative vor fi delegate scolii\orasului\comunitatii care beneficiaza de serviciile acesteia. In scoli, directorul(superintendentul) si ciracii sai se ocupa de administrare, angajeaza profi, da afara profi, aduce politia la scoala daca e cazul, angajeaza badigarzi, tine legatura cu parintii si da socoteala despre raportul banuti cheltuiti\ performanta in fata parintilor\angajatorului(primaria sau cum drac’ le mai zice la cei care administreaza bunastarea insilor dintr-o localitate).
    O competitie intre scolile private si cea de stat ar trebui incurajata, iar in situatia in care o scoala de stat intra la categoria „neacceptabil” un numar de ani(nu mai mult de 3) sa existe posibilitatea infiintarii asa ziselor „voucher schools”
    „Si câte și mai câte altele și mai și” 🙂

    IIdeea este ca fiecare sa poate sa-si aleaga ce crede ca i se potriveste, abordarea „Vlad Tepes” nu va produce lapte si miere la robinete si nici nu va fi durabila.

  49. Fleur Says:

    No, vezi, dragă Diacritica? Câte reacții de bun simț ai stârnit? Dacă le adunăm, ies niște consilieri pe cinste…
    Mai rămâne să afle cine tre’ să afle. Și dacă se întâmplă asta…s-ar putea să n-ai încotro… 🙂

  50. canteculluia Says:

    Modul Psihopedagogic este atât de penibil la mine la universitate încât ma gândesc sa ma retrag. In cazul in care îmi pierd locul la fără taxa, chiar nu sunt dispusă sa plătesc 1200 RON pe an pentru un curs la care nu învăț nimic concret.

  51. readwithadelina Says:

    Cel mai folositor blog! Felicitări.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: