România, mereu surprinzătoare:
Pe „a crea” îl văzusem deja stâlcit în fel şi chip, dar p-asta cu creiezi n-o văzusem încă.
Copii, noi spunem şi scriem creezi, da? Să ne-aducem aminte: a crea se conjugă ca a lucra:
infinitiv:
a lucr+a, deci a cre+a
prezent:
lucr+ez, deci cre+ez
lucr+ezi, deci cre+ezi
lucr+ează, deci cre+ează
lucr+ăm, deci cre+ăm
lucr+aţi, deci cre+aţi
lucr+ează, deci cre+ează
perfect compus:
am lucr+at, deci am cre+at
imperfect
lucr+am, deci cre+am
lucr+ai, deci cre+ai
lucr+a, deci cre+a
lucr+am, deci cre+am
lucr+aţi, deci cre+aţi
lucr+au, deci cre+au
Bonus:
lucr+are, deci cre+are
S-aude până-n fundu’ clasei?
diacritica 
Poate trebuie cautat in DOOM la substantive si nu stim noi. Un creied, doi creiezi :)) Ca altfel, e de neinchipuit cum poate careva să pocească verbu’ asa.
A ajuns si aici, mai greu, dar a ajuns. 😀 Multumesc!
Sute de locuri de pe Net te îndeamnă să CREIEZI un sait, jocuri, un spațiu virtual, un forum, te învață cum să creiezi machiaj de zi, demonstrează cum poți să îți creiezi un cont, un Omuleț Lego sau un Copac, te pregătesc să creiezi torrente, slide-uri, facilități, albume foto, ți se spune că trebuie să încerci să-ți creiezi prieteni sau chiar o altă viață. Cineva ne anunță: „creiez antecedantul”, altul că poate „creia o anterioritate.” Ba chiar se poate „creia fericire creind infinitul”. Nici nu știi ce poate face dragostea: „esti portativul pe care inima mea creiaza, canturi de iubire!” Dar nu numai ea, și „statuietele de grădină creiaza o stare de spirit pronuntata.”
Cineva zicea că „presa si tv creiaza multe erori.” Gura internetului adevăr grăiește. De la grădiniță până la bătrânețe, pentru toți se creiază ceva, undeva. Inclusiv pe e-referate.ro: „intalnirea cu invatatorul sau ii CREIAZA o impresie atat de puternica , incit ii marcheaza intreaga existenta.” Parol! Îi luăm de mici la creiat.
„Creeaza” se scrie cum se pronunţă”, ne precizează un comentator mai priceput, dar „dacă se palatalizează “e”-ul, atunci, probabil, varianta de scriere ar trebui să fie “creiează”” (dacă umblați cu cioara palatizată, creiază zice, creiază scrie).
Cyberculture ne spune că „limba dacilor s-a pierdut pentru că n-a rămas nimic scris în această limbă. Există din ce în ce mai mult acest pericol şi în privinţa limbii române” și că „putem salva situaţia scriind, creînd ceva în fiecare zi.” Un bun îndemn al cărturarului veacului al XXI-lea. Dar, oare acest pericol nu poate să apară tocmai pentru că scriem prea mult?
P.S. Un creator de modă recunoaște: „Ajutând femeia să fie cât mai frumoasă… creiezi capcane pentru bărbaţi.” De lemn să fi, tot cazi în capcanele creiate.