acolist, acvilar, agib, avan, balaban, balaur, berbec, beșliu, boacter, cabă, caraliu, caschetar, cavas, cerber, cloncan, colțan, copoi, coroi, croncan, curcan, erete, ficat de pasăre, gabor, gabor plat, Garcea, gardist, geanabet, geanabez, gonitor, grangur, harcumar, hingher, huidumă, ienicer, inamic, invadator, îngeraș, legist, lingăbar, mamuc, manușu, mascat, nănaș, oagăr, ochist, omuleț, omul negru, organ, pirat, pisar, polent, polițai, polițmaistru, presar, priponar, rechin, scatiu, scutier, sectorist, spurcat, sticlete, șacal, șafăr, șingaliu, șingalo, șoricar, tangaliu, trocar, țager, țifler, umplutură, urât, vardist. Sursa: Argou (2007) dexonline.ro
(Căutam o idee pentru flic. Încă n-am găsit-o. Poate poliţai? Mă mai gândesc.)
diacritica 
in toate filmele vechi traducerea era „copoi”. Sau daca era la plural cred ca se folosea „sticletii”
Vechi, tocmai.
„Flic” e contemporan şi destul de curent.
Păi probabil e „gabor”. „Copoi” e mai fidel, dar nu cred că mai e în uz. Trebe întrebat la guvern.
Nah, nu-i din acelaşi registru cu „gabor”.
flic era contemporan si cand erati dv. pioniera, „flic ou voyouy”, film cu belmondo din 1979
În afară de filme sau cărţi, nu cred că am auzit pe cineva folosind copoi sau sticlete. Poliţai e cel pe care l-am auzit cel mai des.
Nu despre „flic” e vorba, ci despre traducerea lui „flic”.
„Flic” e atestat de la 1800 toamna, asta nu-nseamnă că-l traduci cu termenul românesc de la 1800 toamna. Şi nici măcar cu cel românesc de la 1979 toamna. „Copoi” sau „sticlete” nu se folosesc azi curent – doar în filme sau cărţi, cum zice nea grigore, traduse de traducători care aşa au văzut ei în dicţionar, că „flic” e „copoi”, şi n-au treabă cu româna actuală.
(Îar în ’79 eram şoim al patriei.)
Când zic că „flic”, spre deosebire de „copoi”, e contemporan, nu-nseamnă că „flic” s-a inventat în anii 2000, ci că nu-l poţi traduce ca-n „filmele vechi”.
„Flic”-ul din anii 50 se traduce într-un fel, „flic”-ul din anii 2000 se traduce într-alt fel.
Am mai auzit si de ‘cap-de-creta’. Se pare ca daca ii vezi in trafic de deasupra, din aer, toti arata ca niste puncte albe pe asfalt
Zi-i ‘şoricar’! Aşa le zic io la toţi! 😀
‘Gâze’ sau chiar ‘ţânţari’. ‘Cărăbuşi’. 😀
Bondari.
Viespi.
Privighetori.
Caralii. Da, caraliii. 😀
Ok, ajunge.
Am intalnit acest cuvant prima data in urma cu mai bine de 35 de ani, in revistele „Pif” ale copilariei mele … Deci e contemporan nu numai cu criza varstei de mijloc ci si cu copilaria mea 🙂
Am uitat sa pun intrebarea legata de constatarea trecerii timpului. Daca eu sunt acelasi, de ce ar trebui sa ma prezint neaparat cu alt nume? Chiar ma enerveaza cand sunt intrebat daca „Adi” ar trebui scris cu „y” ca asa ar fi mai firesc azi. Cum ar traduce francezii „plocon”? „Pourboir”sau „Comission” ca-s mai contemporane? Sau ar ramane la „Bakchich” care se potriveste cu timpurile in care se folosea „plocon”?
„Flic” e atestat de prin 1828. Şi e un substantiv comun, nu un nume. Dacă pe poliţistul din romanul franţuzesc de la 1828 îl cheamă Flic, în traducerea românească din 2014 îi păstrezi numele de Flic. Dar „flic” nu e un nume, e un substantiv comun care trebuie tradus. Dacă apare într-un roman din 1828, îl traduci cu echivalentul românesc al vremii (dacă ai noroc să-l fi găsit în vreo carte – pe la Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, de exemplu). Când acelaşi substantiv apare într-o carte din 2007, îl traduci cu un cuvânt din anii 2000, nu cu ceva pescuit de prin traducerile din 1970. Pentru simplul motiv că e limbaj familiar, care e foarte schimbător.
Ceea ce în 1980 era „o fustă” azi poa’ să fie „o pizdă”. Aşa şi cu flicu’ – cuvântul franţuzesc a rămas acelaşi (deşi s-ar putea să-şi fi schimbat registrul), echivalentul românesc nu.
Traducerea depinde de oarece detalii (printre care epoca şi locul poveştii, personaj, tipul de text). În cazul de faţă nu le-am dat pentru că nu am cerut sugestii pentru traducere, am pus doar o listă de sinonime argotice care m-a distrat. Iar fără detaliile alea, orice traducere e la plezneală.
„Ceea ce în 1980 era “o fustă” azi poa’ să fie “o pizdă”.”
„AZI” (de vreo doi ani incoace, de la intamplarea cu pricina) SIGUR ar fi „o pasarica”…
Corect. Atunci cred ca mai potrivit ar fi „gabor”. Sau asa, impersonal, „garda” – daca referirea e cu teama, precautie. Daca referirea e cu nota de dispret atunci poate e mai potrivit „Garcea”.
Tocmai ţi-am zis că a. n-am cerut sugestii şi b. atâta vreme cât nu ştii despre ce carte e vorba şi cine zice „flic”, traducerea e la plezneală. De ce insişti?!
Corect. Nu mai insist 🙂
Dar nu dadeam sugestii. Si eu cautam doar o idee pentru flic.
Păi fix asta ai în lista din articol.
Ce sa fac daca eu am o idee insa nu sunt de acord cu ea ?