Eram printr-a opta. Şi în biblioteca şcolii descoperisem Cei trei muschetari în franceză. Mi s-a părut foaaaarte interesant (aveam doar vreo 2 ani de franceză în spate), aşa că am luat cartea acasă. Şi – nu mai ştiu de ce şi cum mi-a venit ideea; poate că încercasem să citesc direct în franceză – am luat frumos dicţionarul şi am început să compar versiunea franţuzească cu traducerea românească. Cale de o pagină, aşa. Sau doar un paragraf, mai degrabă. Şi am fost extrem de dezamăgită – ce căcat de traducere mai e şi asta, că aicea în franceză zice cu totul altceva decât ce zice ăsta în română?!
Prima mea experienţă cu traducerile de literatură
diacritica 
Hahaha! Eu și la filme mai fac treaba asta, așa că prefer să le văd fără subtitrare, că mai rău mă enervez.
Nu despre traduceri proaste era vorba mai sus.
Atunci înseamnă că nu am înțeles eu.
Ah, da, cunosc. Te așteptai să găsești mot-à-mot-uri… 🙂
Păi nu? 🙂
Am patit-o cu doua carti care aveau aceeasi poveste de H.C. Andersen, ambele in romana, ambele in acelasi magazin (edituri diferite). Nu mi-a venit sa cred ca era aceeasi poveste. 🙂
Frumoasă şi duios auto(dia)critică povestea. Îmi aduce aminte de faptul că, în clasa a cincea, am pus şi eu nişte note pe un portativ şi i le-am prezentat profului de muzică. S-a uitat la mine, a descifrat ce am scris, apoi m-a mîngîiat pe cap. Am înţeles că nu voi fi compozitor! De altfel, dacă există auz absolut, de bună seamă că există şi afonie absolută. Eu o am.
Si eu sunt afon. Plus nici eu habar nu am de traduceri insa mi-am permis recent chiar din dl JW Goethe ! Si chiar m-am chinuit, pt ca doream sa respect si tonul lui relativ hazliu din acea epigrama, sau cel putin asa mi s-a parut mie hazliu, poate ca dansul era chiar serios melancolic, insa eu nu mi-am putut da seama la acest nivel de nuanta, plus chiar am comparat cu traduceri din lb franceza si engleza, si in alea chiar ca parca era vorba de alta poezie, plus aia fraceza era asa suav oftator melancolica, aia in engleza era declamatoriu-fundebru-sententioasa, chiar si prin cuvintele folosite, nu doar prin ritm, pe cand mie in lb germana mi se paruse de-a dreptul ff roz-optimist-vioaie si chiar ironic-umoristica ! Ha ! Ha ! Nici acum nu imi pot reveni ce m-am distrat ! Dar cand ma gandesc ca au fost tradusi si profesori de filozofie din lb germana in lb franceza si cum…zau, ma apuca chiar groaza ! Pai numai in legatura cu 1 singur cuvant din cartea de Estetica a lui Kant exista si acum dezbateri pe paragrafe intregi cum s-ar putea traduce mai bine acel cuvant compus introdus de dansul, in functie de varsta lui, de scolarizarea lui anterioara, de productiile lui din acel timp, de contextul social de la vremea conceperii, ulterior editarii, ulterior publicarii acelui cuvant si de pozitia lui fata de acele contexte…plus totul inca despre o perspectiva azi considerata in mare parte oricum depasita….ha ! Ha ! Dar nici nu e de ras, ca totusi omul chiar s-o fi chinuit asa sincer harnic sa propuna o clasificare asa cat de cat riguroasa pt arte, o fi si revizuit-o chiar el la un moment dat, si cand colo, degeaba s-a chinuit, ca tot nu l-a inteles probabil nimeni in afar de poate cativa apropiati, si acum oricum nu mai conteaza ! Pai daca asta nu e chiar similara cu o soarta de blogger contemporan, fie ala si amator, mai ales ca multi se si vaita ca nu sunt intelesi de mai nimeni, nu stiu ce este !