Culmea adresării

Întrebarea pe care mi-am adresat-o în continuare este care dintre aceste măsuri au convins electoratul să îl trimită în PE. (Emanuela Ignatoiu-Sora, contributors.ro)

Nimeni nu(-şi) mai pune întrebări în ţara asta, ţaţo! Toţi (îşi) adresează întrebări, mai exact întrebarea pe care (şi-)au adresat-o. Ca nu cumva să se înţeleagă că şi-au pus-o fiecare pe cont propriu.

‘Ţ dai seama, soro, ce de întrebări şi-a mai adresat lui însuşi Descartesu’ cela, de-a ajuns el la concluzia că dacă există, gândeşte?! Sau invers. Sau reciproc, ceva.

Dacă îmi adresez întrebări, exist. Cam aşa cu româna elevată de azi.

Anunțuri

Etichete:

5 Răspunsuri to “Culmea adresării”

  1. neagrigore Says:

    Nu e îndeajuns că mă lupt cu efectele internetului asupra minţii mele şi nu mai pot să-mi ţin mintea trează mai mult de 30 de secunde, acum au început să pocească şi frazele …

  2. Cârcotaşu Says:

    Da’ la urma urmelor, cine „puii mei” e Emanuela Ignatoiu-Sora asta? 😯

  3. Corson Says:

    Emanuela Ignatoiu-Sora este o tinara intelectuala ce nu vrea sa lase loc echivocurilor. Doamna fiind, nu se poate exprima cum ar face-o (sic!) o lucratoare de la Apaca, „… mi-am pus-o in continuare…”.
    Adica in primul rind ca nu si-o pune chiar asa la prima, a doua intilnire. Apoi nu si-o pune in forma continuata decit cu sotul legitim.

  4. Grominu Says:

    „Moralitatea este instinctul de turmă al individului” zicea Friedrich Nietzsche. Cum să reziști fără să-ți adresezi și tu măcar o întrebare, când Netul e plin de acest îndemn: adresează-ți întrebări dacă vrei să te relaxezi, să găsești calea… și, mai ales, dacă vrei să ai succes la angajare. Și dacă tot s-a relaxat, a găsit calea sau a fost angajat, nu este MORAL să-și adreseze omu` măcar o întrebare?
    Așa că eu nu aș adresa întrebări unei emanuele oarecare, care luată de valul moralității niceene își „reprezintă concetățenii ca niște păsări cărora le place tot ceea ce este sclipicios, strălucitor, care are imagine, dar este lipsit de substanță” (dacă tot își adresează întrebări, nu ar putea să se reprezinte chiar pe ea?) În schimb, pun o întrebare cu adresă „cuiva mai instruit, mai inteligent, mai puțin fascinat de propriul buric”, adică site-ului Guvernului României (Uau! Scuze domnule Paul că v-am citat tocmai aici): când o să vă hotărâți odată? Că o dată scrie „Prim-ministrul” (în titlu), apoi, în prima propoziție de sub poză, zice că „primul-ministru… ”, ne prezintă apoi „agenda primului-ministru…” dar, evident, avem de a face cu „PREMIERUL”, când este vorba de vorbele sale proprii (declarații, conferințe). Mai sunt și alte instituții „mai instruite, mai puțin fascinate de buricul propriu…” care-l au la inimă pe PRIMUL MINISTRU. Spre exemplu, site-ul „PREȘEDINTELE ROMÂNIEI” (hă, hă, hă! Din nou, scuze!), care „nu îl poate revoca pe primul-ministru.” Mi se pare normal, doar au un „Acord de colaborare instituţională” și au jurat să-l respecte. Ceea ce și fac.
    Pe ăștia nu-i poate revoca nimeni. În schimb, vorba doamnei Ignatoiu, îmi adresez și eu o întrebare: cum altfel mi-aș putea reprezenta conducătorii, pardon, concetățenii ăștia, când mă uit pe site-urile lor (de fapt, ale noastre, în acele cazuri), dacă nu ca pe niște păsări cărora le place tot ceea ce este sclipicios, strălucitor, care are imagine, dar este lipsit de substanță? Și care n-au buric. Dar se cred. Fără să-și adreseze întrebări.

  5. DROMICHETE Says:

    Hai, bre, nu fiţi aşa răi. Duduia îşi luă (şi-a luatără) un interviu, ce mare brânză ? Şi cum altfel decât ADRESÂNDU-I întrebări celuilat !?

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: