Evaluarea naţională la francezi

Cum evaluează ministerul român romana românilor de 14 ani (impropriu zis: cum toate mămicuţele îşi dau copiii la şcoală la 7 ani jumate, evaluarea de la 14 ani s-a transformat în evaluarea de la 16 ani), am văzut; aveţi subiectele aici. Să vedem un pic cum evaluează ministerul francez franceza francezilor de 15 ani. Cu precizarea că evaluarea naţională de la sfârşitul gimnaziului se numeşte „brevet” şi are loc la sfârşitul a ceea ce la noi ar fi clasa a noua (în sistemul francez liceul are 3 ani).

Brevet de français, carevasăzică. Sesiunea 2014.

Partea I, 1h30.

1. Întrebări şi rescriere de frază (1h10) plecând de la un text dat (de Charlotte Delbo, teatru, o pagină). Al doilea război mondial, Paul a fost condamnat la moarte de nazişti. Textul prezintă ultima întâlnire dintre Paul şi soţia lui, Françoise.
Urmează 15 întrebări pe text, majoritatea de înţelegere a textului („Noi doi am ales”. Despre ce alegere vorbeşte Paul?; Françoise împărtăşeşte alegerea asta? Justificaţi răspunsul.; Cum apare opoziţia dintre cele două personaje?; Care sunt argumentele lui Paul?; etc). O întrebare de limbă cu două subpuncte: să explice sensul contextual al unui verb; să identifice timpul verbului şi să justifice folosirea acelui timp (un conditionnel temporel / futur du passé). Ultima întrebare: dacă ai fi regizor, ce elemente de decor (loc, lumini, sunet) ai alege? Justifică-ţi propunerile. Pentru că, poate nu ştiaţi, în manualul de franceză fiecare lecţie are o parte (explicită) de istoria artei, de „citire” a unui tablou, chestii dintr-astea. Inclusiv copertă de CD Deep Purple, dacă vreţi să ştiţi.
Apoi réécriture – rescrierea unei fraze înlocuind un „tu” cu persoana a treia plural, feminin. Evident, tre’ să facă modificările necesare (terminaţii, chestii).

2. Dictare. Da, dictare. 20 de minute. 7 rânduri de text. (O dictare dintr-asta cred că ar prinde mai bine junimii române decât toate sinonimele lui „a cere” la un loc. Şi da, cred că ar trebui introdusă în examen. Nici la bac n-ar strica.)

Partea a II-a, 1h30 – redactare. Au voie să folosească dicţionarul. Da, cu dicţionarul pe masă, dacă simt nevoia.
Două subiecte la alegere, plecând de la acelaşi text:
1. Redactează ultima scrisoare a lui Paul către copiii lui (50 de rânduri, 2 pagini).
sau
2. După părerea ta, exprimarea artistică (literatură, teatru, cinema, muzică, pictură etc) aduce ceva în plus în evocarea evenimentelor din trecut? Cu ajutorul exemplelor istorice şi /sau personale, prezintă-ţi părerea într-un text argumentat şi organizat. (50 de rânduri, 2 pagini)

Cam aşa.
Când vă mai trec prin cap căcaturi de genul Funeriucelfărădebacromânesc, dar cu bac franţuzesc (huo!), aduceţi-vă aminte de subiectele din 2014, Franţa vs România. În ce mă priveşte, cred că ar prinde foarte bine ca subiectele de la evaluările naţionale româneşti să fie făcute de bacalaureaţi franţuzeşti.
De asemenea (după cum am mai zis deja), cred că într-o primă etapă ar prinde bine să traducem pur şi simplu manuale. Cred că şi dacă traduci (bine) în română manualul franţuzesc de franceză, tot i-ar fi mai de folos adolescentului român. N-ar studia autori români, e drept, dar ar ajunge să priceapă într-adevăr ce citeşte şi să-şi exprime părerea în 2 pagini de text argumentat şi organizat.

Anunțuri

Etichete:

10 răspunsuri to “Evaluarea naţională la francezi”

  1. Cristina Ardelean Says:

    Sunt de acord: așa ar putea să arate și subiectele noastre. Dar cu astfel de subiecte isteria ar fi mai mare. Marea parte a elevilor din România (lucrez în sistem) nu au chef să depună efort, sunt autosuficienți, iar mulți profesori preferă nu să le formeze competențe (de redactare, de receptare a mesajului unui text etc.), ci să le ofere „rețete” de rezolvare a cerințelor (ceea ce creează niște nefericite automatisme). problema reală nu sunt subiectele de la evaluare, ci modul în care înțelegem noi, cei din sistem, să îi formăm pe elevi. Evaluările (de ani de zile de nivel sub-mediu) demonstrează superficialitatea elevilro și a profesorilor deopotrivă.

  2. diacritica Says:

    Înainte ca subiectele să arate aşa, ar trebui să se schimbe manualele. În momentul în care şi manualele, şi subiectele vor arăta aşa, se va schimba şi ora de română, şi felul în care o abordează profesorul. Pot să înţeleg dilema profesorului de română: să-i învăţ ce ştiu eu că trebuie să ştie, riscând să ia notă mai mică la examen, sau să-i învăţ cum să ia notă mare la examen? Sunt convinsă că niciun părinte nu va aprecia faptul că profesorul i-a format copilului competenţe de redactare şi de înţelegere a textului, dacă copilul ia 8 la examen şi intră la un liceu mediocru, deşi nivelul lui real i-ar fi permis să facă faţă în cel mai bun liceu.

    Oricum, nişte subiecte care arată aşa îl obligă pe profesor să predea aşa ceva. Iar astea sunt cerinţe care nu se rezolvă prin automatisme.

  3. Adrian Says:

    La partea a II-a, primul subiect trebuia să arate cam așa:
    „1. Redactează, pe foaia de examen, ultima scrisoare a lui Paul…”
    Fraieri, franțujii…

  4. diacritica Says:

    Redactează, cu atenţie, pe foaia de examen, ultima scrisoare a lui Paul.

  5. Adrian Says:

    Eu aș fi picat cu brio examenul. Nici scrisorile mele nu le puteam face mai lungi de o pagină. Cum aș fi putut s-o scriu pe a lui Paul pe două pagini?

  6. diacritica Says:

    Puteai să faci celălalt subiect. 🙂

  7. Adrian Says:

    Păi și ăla cere tot două pagini. Care-i geșeftu’?

  8. diacritica Says:

    Dar nu e scrisoare.Cu scrisorile ziceai că aveai probleme. 🙂

  9. elena Says:

    E clar ca trebuie sa schimbe ceva. Cat despre dificultatea unor subiecte ca acestea, sa fim seriosi! Profesorii ii vor invata pe elevi cum sa-si faca un plan de idei, cum sa-si dezvolte ideile, cum sa fie coerenti.

  10. Adrian Says:

    Dia, timp de 12 ani, orice compunere a fost o tortură pentru mine. Scrisoare, nescrisoare…

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: