Cum să-ţi faci copilul să citească

Să zicem că ai un copil de 11 ani care declară sus şi tare că lui nu-i place să citească (nimic altceva în afară de cartea cu glume şi „Jurnalul unui puşti”), că cititul e plictisitor şi mai bine te joci pe calculator.
Ce-i de făcut?

Mai întâi îi cumperi „Pisicile războinice”, i-o laşi la-ndemână şi-l rogi să se uite pe ea, să-ţi zică dacă-i place sau nu (nu-i nimic dacă nu-ţi place, nu tre’ să-ţi placă toate cărţile), ca să ştii mai încolo ce fel de cărţi să-i iei. O să se uite, o să zică un „mda” politicos, după care nu va mai ieşi din camera lui până ce n-o termină. A doua zi o să-l sune pe tac-su – „tati, am citit o carte în cinci ore!”. De la şase seara, când s-a întors de la şcoală, până la unşpe noaptea, pentru că nu a fost chip să i se ia cartea din mână. (Încă n-am văzut copil de 10-11 ani căruia să nu-i placă „Pisicile războinice”). Bun, primul pas a fost făcut – a admis că mai sunt şi cărţi mişto pe lumea asta. Atât de mişto că nu mai ceri voie pe laptop, că n-ai nevoie – citeşti!

Apoi îl laşi într-ale lui, iar la începutul vacanţei îi cumperi cadou pentru notele foarte mari de peste an:
„Şoboraţii” (ambele volume), că părea uşurică şi, din păcate, încă n-a apărut volumul al doilea din „Pisicile războinice”;
„Punci cu porunci”, că-i de Michael Ende, că e tradusă de Nora Iuga, că e cu vrăjitori (mai ales!);
„Emil şi detectivii”, că am citit-o eu când eram mică şi mi-a plăcut rău. Şi că poate se recunoaşte pe ici, pe colo în Emil.
Le împachetezi pe toate frumos – cadou! –, cu fundiţă şi dedicaţie şi chestii, ca să nu pară teanc de lecturi suplimentare de citit peste vară. Şi i le trimiţi unde se află şi el, şi anume în vacanţă.

Şi vei avea surpriza să constaţi că le-a citit pe toate trei (patru, de fapt, dacă punem la socoteală că „Şoboraţii” are două volume, iar copilul declara cu şase luni în urmă că el nu citeşte defel şi nici nu are de gând să), că a mai citit una recomandată de profa de română, plus „Coliba unchiului Tom” de pe la bunici. Deci copilul nu era defect, îi trebuiau doar nişte cărţi potrivite.

Care-s cărţile potrivite? Alea fantastice. Sigur îl atrag. Nu citeşte „Cei trei muschetari”, Jules Verne şi ce mai ştii tu din copilăria ta? Citeşte pe rupte Harry Potter şi altele asemenea? Nu-i grav, important e să citească, să descopere că cititul poate să fie funny, să nu mai refuze din start orice carte. Şi-ntr-o bună zi o s-ajungă şi la „De veghe în lanul de secară”.

O chestie, numa’:

Când îl bodogăneşti acasă sau îl critici de faţă cu alţii că nu citeşte, think again. Dacă n-ai fost niciodată cu el la librărie, dacă nu te-a văzut niciodată cumpărând cărţi, dacă nu te-a văzut niciodată citind, nu-i cere lui să citească. Cititul, ca şi bunele maniere, nu se învaţă din neant. Se învaţă şi prin imitaţie.

Aşa că:
Când te duci la Auchan, ia-l şi pe el şi treceţi mai întâi pe la librărie. Dă-i măcar un sfert de oră să-şi aleagă el o carte. Şi alege-ţi şi tu una. Cumpăraţi-vă cărţi împreună. Funcţionează la fel ca vacanţele cu părinţii, joaca cu părinţii, biciclitul cu părinţii, prăjituritul cu părinţii: întăreşte legăturile, una, alta, chestii psihopupu. Ok, poate-i cam scump să-i iei cărţi în fiecare săptămână. Dar o dată la două săptămâni sau măcar o dată pe lună faceţi-vă ritualul ăsta: mergem împreună la librărie. Una mişto, unde să-i placă să revină. Eventual o de-aia unde-l răsplăteşti şi cu nişte prăjiturele, să nu citească pe uscat.

Apoi:
Citeşte şi tu. Fă în aşa fel încât să te vadă că citeşti, măcar din când în când. Citeşte măcar cărţile pe care i le iei lui, chit că-ţi par „de copii” (sunt tare mişto!), apoi vorbiţi despre ele. Ce i-a plăcut, ce nu i-a plăcut, chestii de-astea.

Citiţi împreună. Duceţi-vă împreună dumincă dimineaţa în parc, cu câte o carte, o păturică, sandviciuri şi un termos cu ceai şi citiţi. Pur şi simplu. Măcar o oră. Dacă-i frig, mergeţi la cofetărie / cafenea. Câte o prăjitură, un suc şi o carte de citit. O oră. E suficient. Se cheamă că „am citit cu mama / cu tata” când îl va întreba doamna ce-a făcut în week-end.

Încă ceva:
Nu-l asasina cu lecturile obligatorii de la română. Nu există pe lumea asta copil sau student la Litere căruia să-i placă bibliografia obligatorie, pentru simplul motiv că-i obligatorie. Pune-i cărţile la îndemână, mai aminteşte-i de ele din când în când, dar nu-l asasina cu asta! La 10-11-12 ani important e să descopere cititul, să înceapă să-i placă să citească. Lecturile din lista obligatorie au să vină şi ele dup-aia, firesc.

(N-am copii, dar l-am făcut pe tânărul Rareş să treacă de la „Jurnalul unui puşti” la şase cărţi citite în vacanţă – cel mai mare succes pedagogic al meu din toate timpurile, aş zice.)

_________________

Vezi şi „Cărţi care-ţi fac copilul să citească”.

Anunțuri

14 răspunsuri to “Cum să-ţi faci copilul să citească”

  1. apostolroxana Says:

    Ce sa spun? Te iubesc!! 🙂

  2. Lore (@stars4lore) Says:

    Ai cumva si recomandari pentru un pusti de 14 ani? 🙂

  3. diacritica Says:

    Uite-aici recomandări:
    https://diacritica.wordpress.com/2014/09/14/carti-care-ti-fac-copilul-sa-citeasca/

  4. Monica Luana Says:

    Ce dragut 🙂 imi aduc aminte ca pe clasa a doua ne-a dus invatatoarea la biblioteca unde ne-a facut la toti permise. Ai mei citeau mereu acasa. Am fost atat de mandra de mine cand pe clasa a patra am trecut la sectiunea de adulti.
    Eu zic ca ai dreptate, apetitul unui copil il deschizi cu carti care par usoare si interesante , iar de acolo o sa decida el ce ii place.

  5. pozedecat Says:

    Da’ ce, alea „de pe vremea mea”, care aveau deja cateva decenii, alea sunt expirate !? Marile legende ale lumii repovestite de Alexandru Mitru, seria lunga de povesti fantastice ale lui Jules Verne, Ivanhoe, Robin Hood, Robinson Crusoe, Tom Sawyer si Huckleberry Finn, Un yankeu la curtea Regelui Arhur, Iliada, Odiseea, Eneida, multele romane de inspiratie istorica marca Dumas … la 14 ani cred ca-mi placea deja „Aminitiri despre viitor” a lui Daniken. Mai ales ca citisem o carticica inspirata de expeditia Kon-Tiki.

  6. diacritica Says:

    Cine-a zis că-s expirate?

  7. pozedecat Says:

    „[…] Alea fantastice. Sigur îl atrag. Nu citeşte “Cei trei muschetari”, Jules Verne şi ce mai ştii tu din copilăria ta? Citeşte pe rupte Harry Potter şi altele asemenea? Nu-i grav […]”
    Nu rezulta ca sunt expirate ci ca n-ar mai fi potrivite copiilor de azi dupa cum ar rezulta probabil din observatiile legate de apetitul de lectura al acestora.

    in ce priveste „alea fantstice” imi aduc aminte cum „pe vreme mea” eram obligati sa aducem saci de „maculatura” la scoala pentru reciclare. In mormanul de ziare, carti, reviste si alte hartii care zacea intr-un colt din curte am gasit intr-o zi cateva carticele dintr-o colectie veche, din anii ’60, cu povestiri stiintifico-fantastice. Un fel de brosurele de un leu bucata. Le-am reciclat eu imediat dar acum nu-mi mai aduc aminte nici autorii si nici povestirile in sine. Cred insa ca una era de Asimov pentru ca mai tarziu mi-am adus aminte de acest nume. Imi pare rau ca nu le-am pastrat.

  8. diacritica Says:

    Nu rezulta ca sunt expirate ci ca n-ar mai fi potrivite copiilor de azi

    Când spun „Deci copilul nu era defect, îi trebuiau doar nişte cărţi potrivite. Care-s cărţile potrivite? Alea fantastice.” nu spun că celelalte ar fi expirate sau că n-ar fi potrivite copiilor de azi, spun pur şi simplu că literatura fantastică e potrivită ca să-l atragi pe un copil care nu citeşte. Nu-nţeleg de unde lectura asta atât de răsturnată/deviată a textului meu. Mi se părea că e destul de clar, dar uneori, ca acum sau ca adineauri când m-a luat un jon la rost că de ce dau listă cu cărţi în engleză, mi se pare că vorbesc altă limbă.

    Ideea nu e să ne batem în cine ştie mai multe cărţi pentru copii, ci cu ce cărţi îl poţi ademeni să citească. Iar o carte cu vrăjitori, cu lumi paralele (gen „Coraline”), în general literatura fantastică are şanse mai mari decât „Legendele Olimpului”. Pur şi simplu.

    „Marea literatură pentru copii”, sau ce considerăm noi a fi astfel pentru că ne-a plăcut nouă acum 20-30-40 de ani, va veni şi ea la rând, dup-aia. După „Pisicile războinice” şi „Harry Potter” şi „Coraline”. Sau nu va veni. Nu-i grav, atâta vreme cât copilul şi-a format obiceiul de a citi. Poate că va trece direct la „De veghe în lanul de secară”. N-am de unde şti. Acum mă interesează ca Rareş să citească, şi anume să citească ce-i place lui, nu neapărat ce mi-a plăcut mie la vremea mea.

  9. Paul-Sorin Tița Says:

    Mulţumim pentru sugestii.

  10. VictorCh Says:

    Dintre romancierii nostri clasici il ador pe Sadoveanu („Fratii Jderi” cel putin am citit-o – incepand din copilaria mare – de vreo zece ori integral si de nenumarate alte ori „pe fragmente”). Singura data cand nu mi-a placut si n-am fost in stare s-o citesc a fost in vara cand am avut-o „lectura obligatorie”. Da’ dupa ce (pe baza amintirilor din lecturile anterioare) am luat la acest subiect doi de „zece” (ba parca trei – la raspuns, la extemporal si la teza) bineinteles ca am recitit-o cu mare pofta…

  11. VictorCh Says:

    M-am pripit in exprimare. Ar fi trebuit asa scriu nu „romancieri”, ci „prozatori” („Povestile de la Bradu-Stramb” mi-au placut la fel de mult ca si scrierile cinegetice ale lui Ionel Pop)…

  12. Custodie comuna Says:

    Corect, nu exista copil care sa nu vrea sa citeasca ci copil care sa nu vrea sa citeasca ce ii spui tu ! Daca l-ai face sa creada ca e alegerea lui ai vedea ca alta ar fi atitudinea 🙂 !

  13. mmarialj Says:

    Fiului meu, 14 ani, i-au placut mult romanele Agathei Christie, Arthur Conan Doyle, Jerome K Jerome; a mai savurat Horrible Histories, nu stiu cine a scris-o, insa are vreo 10 volume de istorii adevarate din epoci diferite.

  14. Grominu Says:

    In Singapore, the Ministry of Education has taken active steps to promote reading.
    Adică National policies pentru educație.
    Pe la alții s-a trecut de mult, în mod organizat, prin fazele:
    – Getting Your Child to Love Reading;
    – Top 10 Tips To Make Your Child Love Reading (făra Tricks);
    – New Strategies to Engage the Next Generation of Readers;
    – The 3 E’s of Literacy: Strategies to Nurture a Love of Reading
    – Tips and Resources For Developing Lifelong Readers.
    Acum au ajuns la faza de „Early Read agenda For the infants, toddlers and pre-schoolers pre-reading skills.
    La noi trebuie să trecem direct și urgent la Early Read agenda, ca să-i facem pe copii să citească încă de când sunt toddlers (țânci care încep să umble), adică înainte de cl. I unde nu au manuale și de abandonul școlar inerent și masiv.
    National policies? Edutopia.org=Vision of a new world of learning. Parents, teachers and policy makers are all empowered to change education for the better.
    Politici naționale? EduUtopia.ro= Non Vision grilles. Făcători de politici și administratori obtuzi care se încăpățânează să tot schimbe aiurea educația.
    Văd că părinții și profesorii contribuie nu doar cu bani ca să funcționeze cât de cât Edu ci și cu National policies. Felicitări, v-a priit vacanța (la) mare.
    Făcătorilor de politici nu. Ministerul Educației a făcut primul pas (passive step) pentru a promova cititul: ne-am trezit fără abecedare. Se trece direct la James Joyce – Finnegans Wake (regele încoronat al cărţilor greu spre imposibil de citit). Bună festa cu care ne-am trezit. Noi, că ei nu s-au trezit.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: