La liceu

Clasa a IX-a.
Copil român venit din sistemul românesc: 16+ ani. Că lu’ mami i-a fost teamă să nu-i scrântească neuronul dacă-l dă la şcoală la timp. Va termina liceul la 20+ ani, pentru că mami l-a considerat din start un repetent şi l-a pus să repete grupa mare. Dacă nu cumva l-o fi ţinut acasă în tura a doua.
Copil român din sistemul britanic: 14+ ani. Că el a intrat la grădiniţă la 3 ani şi în fiecare an calendaristic a urcat câte un an şcolar. Va termina liceul la 18+ ani, că pe el nu l-a pus nimeni să repete grupa mare.

Etichete:

25 Răspunsuri to “La liceu”

  1. Anca Says:

    Draga mea, ceea ce englezii au facut, tu apreciind gestul lor, se cheama – deprivare emotionala.
    Numai bine!

  2. diacritica Says:

    Draga mea, în propoziţia de mai sus englezii n-au făcut nimic. Însă ce ai făcut tu se cheamă deprivare logică.

  3. Adrian Says:

    Eu am terminat liceul la 19 ani și jumătate. Și niciodată n-am regretat că nu l-am terminat la 18.

  4. Anca Says:

    🙂

  5. hMn Says:

    Copilu’ român venit din sistemul românesc, sărmanu’ de el, a greșit țara și continentul în care s-a născut. Născut în țara mea, întinerea la vârsta de 16 ani vreo 3 ani așa … , își schimba liceul, și-l termina la 17. Boier! Își lua bacul cu un an mai devreme. Am vut colegi în clasa a 9-a, cu barbia mai „muncită” ca lu’ tata, care erau cu 2 ani mai mici ca mine. Ce să zic?.. Erau cu cel puțin 10 mai în vârstă.

  6. diacritica Says:

    Adrian, da’ sigur regreţi că nu l-ai terminat la 20 de ani şi jumătate.:)

  7. doina Says:

    Mi-am dat copilul la 5 ani si 10 luni la scoala clasa I, e si un pic mai dotat decit cei de virsta lui , are colegi care au implinit deja 10 ani din cl III(el acum in cl IV va implini 9 ani, va termina liceul la 17 ani jumate) . Face fata cu success dar stateam si ma gindeam eu de ce la unele concursuri se dau subiecte fff grele (cel putin la mate) pt ca deja copiii au virste de 10-11 ani in cl III si se poate dicuta cu ei notiuni dificile.

  8. dadatroll Says:

    Sau depravare logica.

  9. diacritica Says:

    Ce ştie copilul la 10-11 ani nu depinde de cei 10-11 ani, ci de ce a făcut cu învăţătoarea la şcoală şi ce a discutat cu părinţii acasă.
    Că dacă-l iei de 10-11 ani de pe marginea drumului, n-o să facă faţă la concursuri, nici măcar la alea cu subiecte uşoare.

  10. Anca Says:

    Probabil nu constientizati ca e nevoie si de copilarie in viata omului. Se renunta la cei 7 ani de acasa, treptat, ajungandu-se, iata – la 5! Aceasta deprivare, dragilor, are un efect devastator asupra psihicului uman, de fapt, asupra starii sufletesti. Legatura dintre parinti si copii este de o importanta colosala in privinta primilor 7 ani.
    Doina, sunt convinsa ca esti extrem de mandra de copilul tau care, probabil, ar fi preferat inca 2 ani compania parintilor si abia dupa sa-nceapa sa intre in sistemul mecanic. Un sistem care dezumanizeaza omul sau il robotizeaza. A nu se intelege ca judec invatamantul, sub nicio forma! Ma refer la noua forma de invatamant in care copiii abia mai au timp de respirat.
    Latura umana incepe sa fie pe cale de disparitie.

    Dadatroll – pace!
    Diacritica – tot respectul pt. blogul tau si felicitarile mele!

  11. Life Coach Says:

    Este dureros sa constati ca exista parinti iresponsabili care le limiteaza sansele copiilor din cauza unor idei preconcepute !

  12. Adrian Says:

    Da, Dia, așa e, uneori regret asta. Dar nu prea des.

  13. jademan Says:

    Ce rău îmi pare că nu m-am dus la şcoală la 4 ani! 😦 😀

  14. diacritica Says:

    Anca, care-i diferenţa între a-ţi trimite copilul la grădiniţă 4-8 ore pe zi, apoi cu bona/bunica, şi a-ţi trimite copilul la şcoală 4 ore pe zi, apoi cu bona/bunica?
    Mai ieşiţi din ghiozdanul copiilor, că bieţii de ei cară în spate încă din clasa I spaimele voastre. Nu copilul are o problemă cu mersul la şcoală, părinţii au, şi-şi găsesc tot soiul de alibiuri, de fapt pietroaie în ghiozdanul pe care copilul va trebui să-l care în spate până la maturitate.

    Un alt reflex cultural românesc mi se pare convingerea că trimiterea copilului la școală este un fel de curmare a copilăriei. Mulți părinți îmi spun că își amână copiii pentru că trebuie ”să mai copilărească”. În multe ghiozdane zac ca niște pietroaie convingerile familiei că prima zi de școală este momentul când s-a terminat cu joaca. Învățarea – evoluția gândirii și maturizarea socială – trebuie să cadă brusc sub incidența seriozității, a disciplinei și a morgii academice. Copiii sunt petrecuți cu milă la școală, mamele își șterg emoționate câte o lacrimă, domină surd o atmosferă foarte asemănătoare cu cea de pe peroanele pe care fluturau odinioară batistele către tinerii înrolați.
    Mesajul jocului care încetează la școală îl disociază pe copil: îl rupe în două pe dinăuntru și îi pune prima frână către învățarea autentică: își va lua, inconștient, rolul de învățăcel ca pe o povară, va asocia efortul cu neplăcerea, munca perseverentă cu obligația.
    Cei care nu-și fac cel mai adesea temele pentru școală sunt, deci, părinții: mulți își trimit copiii deja modelați la nivel subconștient să guste din școală ca dintr-un sirop medicinal obligatoriu.

    http://www.contributors.ro/editorial/ghiozdanul-cu-parinti/

  15. Corson Says:

    „Sa mai copilareasca.” Pai unii copilaresc pina pe la 27 de ani.
    Pe la 8 ani merg la scoala, termina liceul la 20+, facultatea 4-5 ani, masterul 1 an juma, chiar doi. Sint numa buni de iesit in cimpul muncii la 27 de ani.
    Daca nu incep o a doua facultate intre timp, cind isi dau seama, prin anul trei de facultate, ca nu sint perspective sa-si gaseasca un job pe masura „calificarii”. Intre timp, mami discuta cu vecina ca ce soarta cruda are copilul. Cu licenta si masterat luat cu 9,75 il asteapta o cariera de casier la Lidl. Sau agent de vinzari.

  16. doina Says:

    Sint mindra dar nu excesiv. L-am dat la scoala si ca nu prea aveam de ales: la gradinita se plictisea si devenea obraznicut, educatoarea nu se pricepea sa-l stimuleze iar la scoala a avut noroc de 2 invatatoare extraordinare (in system step by step, de stat, e mult de vorbit, intr-un oras de prvincie, in Bucuresti unde ne-am mutat nu exista asa ceva ci doar after cu bani muuulti ) care s-au ocupat nu numai de el ci de toti colegii iar eu si sotul munceam de dimineata pina seara. dar sa stii ca imi pun intrebarea si acum daca am facut sau nu bine. nu am vrut sa se inteleaga ca eu cred ca e bine cum am procedat dar totusi parintii exagereaza cu datul copiilor la 7 ani la grupa 0.

  17. doina Says:

    am uitat sa scriu: cind venea ziua de simbata imi spunea ca abia asteapta sa vina luni ca sa mearga la scoala. aici au contribuit din plin invatatoarele . poate e sau nu e meritul nostru dar el e mai precoce decit alti copii de virsta lui si lucrul acesta a contat. e un copil f apropiat de noi, deschis, sper sa ramina asa…

  18. Anca Says:

    Bona/bunica nu ar trebui puse pe aceeasi treapta. Eu cred ca este o diferenta intre ele.
    ~Mulți părinți îmi spun că își amână copiii pentru că trebuie ”să mai copilărească”~ Nu am pomenit de vreo amanare.
    ~Copiii sunt petrecuți cu milă la școală, mamele își șterg emoționate câte o lacrimă, domină surd o atmosferă foarte asemănătoare cu cea de pe peroanele pe care fluturau odinioară batistele către tinerii înrolați.~ Nici nu am asemenea convingeri.
    Alvin Toffler – Al treilea Val si tot de Alvin Toffler – Socul Viitorului.

  19. diacritica Says:

    Anca, ai scris foarte multe cuvinte ca să nu-mi răspunzi la întrebare.

  20. Anca Says:

    Nu mai am nimic de adaugat. Iar daca consideri ca nu ti-am raspuns la intrebare, asa o fi.
    O seara placuta!

  21. diacritica Says:

    Te-am întrebat care-i diferenţa dintre orele petrecute la grădiniţă şi orele petrecute la şcoală (având în vedere că pari să preferi orele de la grădiniţă în detrimentul celor de şcoală, pe care le consideri – cu un barbarism înfiorător – „deprivare” emoţională). De ce 4 ore la şcoală înseamnă privare emoţională, dar 4 ore la grădiniţă nu?

    Eu asta te-ntrebasem. Iar dacă tu consideri că mi-ai răspuns la întrebarea asta explicându-mi că bona şi bunica nu-s pe aceeaşi treaptă, well, nu-i deloc aşa.

  22. Anca Says:

    De ce 4 ore la şcoală înseamnă privare emoţională, dar 4 ore la grădiniţă nu? – Toate se fac la timpul lor! Cand am mentionat de deprivare emotionala m-am referit la graba de a-ti impinge copilul spre noul curent al rapiditatii, nefiind suficient de copt pt. cerintele impuse de societate. Si raspunsul meu ar fi acelasi – intoarce-te catre cei 7 ani si imagineaza-ti cum in decursul lor copilul dezvolta o nuanta emotionala alimentata de parinti, fiind pregatit mai apoi pt. scoala.

    Te rog nu-mi rastalmaci cuvintele dandu-le o nuanta absurda.
    “Asa cum corpul se naruie sub presiunea suprastimularii ambientale, ~mintea~ omului si procesele sale de decizie au comportamente stranii atunci cand sunt supraincarcate”.
    Citeste “Socul viitorului” si, sper, ca-mi vei intelege punctul de vedere. Citeste-o ca o fiica, mama, bunica! Presupunand c-ai fi o fire empatica..

    Imbratisam cu drag noul curent care ne dezumanizeaza si ne supunem in fata unei vieti mecanice, multi nefiind nici macar constienti, ba din contra, mandri! Insetati de aparente si dand la o parte cu o ignoranta absoluta esenta vietii.

    Sa fie oare bunica pe aceeasi treapta cu bona?


    Diacritica, probabil imi vei spune ca sunt offtopic. Oricum, una peste alta, in ziua de azi, coaja e mult mai importanta decat miezul..

  23. diacritica Says:

    Şi tot nu mi-ai răspuns la întrebare, în ciuda multelor cuvinte.
    Dacă să-ţi dai copilul la şcoală 4 ore pe zi la 6 ani e privare emoţională, de ce să-l dai la grădiniţă 4 ore pe zi la 6 ani nu e privare emoţională?
    Şi totuşi e atât simplu: pentru că argument 1, pentru că argument 2. Dar na, toată discuţia asta arată o dată în plus că pe tema educării copiilor nu se poate discuta raţional, sunt în joc prea multe spaime ale adulţilor.

    (Şi mai lasă-mă cu – vai, hai să cădem pe spate! – Tofler, îl citeam pe vremea când tu nici nu intraseşi la liceu. Chestia e că de-atunci încoace am mai citit încă multe altele. Din fericire.)

  24. v Says:

    eu aș fi preferat să mă dea la școală mai devreme. 😦 la grădiniță a fost urît și plictisitor – vă puteți închipui, dacă țin minte și-acum, după niște zeci de ani. noroc că aveam acasă un bunic cu care făceam lucruri interesante. cînd am ajuns, în fine, în clasa întîi, la șase ani și două săptămîni, stăteam tot timpul cu un stres cît casa: să nu uit ce teme am pentru acasă! așa că îmi scriam mereu bilețele: pentru mîine, de făcut două rînduri cu bastonașe și două rînduri cu bețișoare. toată școala primară a fost pierdere de timp. patru ani, frățicilor, patru ani pe care nu mi-i mai dă nimeni înapoi.

  25. v Says:

    mă scuzați că-mi dau cu părerea neavizată, dar e a mea și țin la ea: eu cred că tocmai din astfel de cocoloșeli inutile în multe cazuri și dăunătoare în multe altele proliferează la noi tot felul de șarlatanii pe bani mulți, care la final îți lasă copilul în stradă, ca să zic așa, prost și nepregătit pentru viață, să dea peste el prima mașină concurențială. la waldorf sau la montessori-modernizat mă refer în principal.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: