Îmi cer scuze, îţi cer scuze

S-a apucat „Adevărul”, şi anume Alina Pop, să scrie despre greşelile frecvente de exprimare în limba română. Trecând peste greşelile de redactare din articol, Alina Pop spune ditamai gogomănia încă din titlu:

2015-03-21_imi-cer-scuze
Adevărul

Nu-nţeleg, frate, de ce nu purcezi să te informezi înainte să scrii un asemenea articol. „Îmi cer scuze” NU e greşit. „Îmi cer scuze” e corect.

Poftim, de pe net (că nu trebuie să dormi cu Gramatica Academiei sub pernă, găseşti şi pe net informaţie demnă de încredere, trebuie doar să te osteneşti s-o cauţi, nu să scrii articole după ureche):

„În realitate, lucrurile sunt ceva mai complicate, aşa cum a arătat, într-un articol din 1984, Mioara Avram („«Îmi cer scuze» sau «vă cer scuze»?”, în Limba română, nr. 5; text reprodus în volumul Probleme ale exprimării corecte, 1987). Vorbind de „condamnarea nejustificată a construcţiei a-şi cere scuze”, autoarea demonstra că ambele construcţii sînt corecte: „criticile la adresa uneia dintre cele două construcţii, îmi cer scuze şi vă cer scuze, pot fi încadrate în categoria criticilor pedante, care mimează uneori înţelegerea confuză”. Mioara Avram plasa respingerea construcţiei „îmi cer scuze” în categoria mai largă a unor pseudo-norme, create de vorbitori pentru a evita ipotetice confuzii. Construcţia a cere scuze are de fapt mai multe variante de realizare: fără complement indirect (cer scuze), cu un complement care indică destinatarul (cer scuze cuiva sau de la cineva) – şi cu pronume în reflexiv, indicînd interesul, participarea (îmi cer scuze). Ultima construcţie nu este un caz izolat în limba română; ea apare şi în a-şi cere iertare, a-şi cere voie să plece etc., fiind îndreptăţită din punct de vedere gramatical şi semantic şi confirmată de tradiţia literară: secvenţa îmi cer scuze e atestată în Dicţionarul limbii române (DLR), chiar la scriitorii mai vechi. Şi construcţia similară, în care obiectul cererii este iertarea (mai vechi: iertăciunea), e bine reprezentată, apărând de exemplu la Bălcescu („Îşi ceru iertăciune”) sau la Negruzzi („Am venit să-mi cer iertăciune”). În explicarea construcţiilor în cauză sînt invocate atît evoluţii interne, cît şi posibile calcuri din franceză.” (Rodica Zafiu, „Îmi cer scuze…”, în „România literară, nr.39, din 2008. Articolul poate fi descărcat de aici.)

Îmi doresc ca redacţia ziarului „adevărul”, dimpreună cu Alina Pop, să-şi ceară scuze de la cititori pentru informaţiile greşite pe care le răspândeşte din cauză că nu s-a informat în prealabil din trei surse, aşa cum, zice-se, le cere meseria.

Anunțuri

Etichete:

4 răspunsuri to “Îmi cer scuze, îţi cer scuze”

  1. Hades Says:

    Depinde ce vrei sa zici si cui anume te adresezi:

    imi cer scuze = eu vreau sa ma ier pe mine, evident ca o fac, nu?

    Cred ca cel mai corect este: Te rog sa ma ierti!

    Toate bune

  2. Dutza Areputza Says:

    *imi cer scuze*mie,e o tampenie,o fitza,daca nu e continuat si pentru ce imi cer,in general o folosesc taranii care au venit in Bucuresti si au tras cu urechea la o conversatie la care asta s-a auzit mai tare sau *imi cer scuze* de la Dv.pentru etc…. e altceva!!!

  3. Rudolph Aspirant Says:

    Cum sa fie o fita daca era o expresie folosita de Negruzzi ? Fitos nu e tot aia cu snob. Daca argumentai altfel, de gen ca pt C Negruzzi lb romana nu era lb materna ci a doua limba invatata secundar si poate nu stia lb romana asa de super bine, aia era altceva. Dar fitos ? Zau, numai fitos nu mi se pare mie stilul de exprimare a dl Negruzzi. Plus nici a imita stilul lui sau a lua exemplu de la el nu mi se pare o activitate fitoasa sau snoba de vreme ce azi mult tineret din jurul lumii creste si se dezvolta in medii la fel de cosmopolite cum era Moldova la vremea dl C Negruzzi.

  4. Rudolph Aspirant Says:

    „Imi cer scuze” dupa care nu urmeaza nimica e o expresie retorica sau de avertisment, de ridicare a vigilentei, plus in acelasi timp ne-agresiv ci social politicos civilizat, e o expresie ff utila in mediu heterogen, cosmopolit, multicultural si multietnic ff aglomerat. In zilele noastre am zice ca e mediu urban, deoarece pare mai des intalnit in metropole, insa in Romania (deci si in lb romana) a existat un acest fel de mediu si la tara si in suburbii si in orase de ff multa vreme. Ca nu stii tu cum e in Moldova treaba ta, insa Moldova la fel ca si Oltenia si alte regiuni din Romania au fost la fel de bogate si aglomerate de diversi oameni cu diverse limbi materne ca si mahalalele din Bucuresti, Romania fiind o tara care a primit imigranti si refugiati de peste tot de ff multa vreme. Si e normal sa incerci sa folosesti expresii care sa rezoneze ca altfel e posibil sa fii imbrancit in metrou sau la hora si se pot isca conflicte nedorite deoarece lumea totusi doreste sa convietuiasca pasnic chiar si in medii heterogene. Acea expresie e semn de civilizatie plus de continuitate a lb romane intr-un spatiu deosebit de aglomerat.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: