Cu mulţumiri

~ diacritica

11/27/14
to me

Bună ziua,
Am citit pe blogul Dumneavoastră următoarea însemnare:
„(Cu nişte ani în urmă am moştenit de la un job calculatorul aici de faţă şi o ditai biblioteca, în special de istoria României. După vreun an a trebuit să mă mut – ce naiba fac? Cum le car şi, mai ales, unde le pun dincolo?! Am avut o discuţie cu conştiinţa mea – ‘Aide, recunoaşte, le ai de un an, ai deschis doar vreo două. N-o să deschizi mai multe în anul următor. Nu mai bine le trimiţi tu undeva unde chiar să le citească cineva? – şi am ajuns la concluzia că mai bine le donez. Am sunat la Biblioteca Centrală Universitară şi a doua zi erau la mine să ia cărţile. Mi-am păstrat doar vreo 2 enciclopedii de istoria României (nu, tot nu le-am deschis) plus: Tapis roumains, apărută la Paris prin 1930 – reproduceri de covoare româneşti expuse pe la Paris; Erdely reformatus templomok es tornyok, de prin 1929; Bucureştii în 1869, reproduceri după Preziosi; România, fotografii de Kurt Hielscher de prin anii 1920. Când o să mă fac eu mare, multe dintre ele o să-şi găsească locu’ pe pereţii casei mele.”

Dacă cumva, între timp, planşele din albumul Erdélyi református templomok és tornyok nu şi-au găsit locul pe pereţii casei,
mi-aţi face o mare bucurie dacă aţi fi dispusă să-mi vindeţi acest volum (pe care îl caut disperat de foarte multă vreme).

Cu deosebit respect,
….

11/27/14
diacritica <diacritica.wordpress.com@gmail.com>
to …
Vi-l fac cadou. Unde să vi-l trimit?

11/28/14
to me

Va rog sa-mi trimiteti volumul cu plata la destinatar.
De asemenea, va rog sa-mi scrieti un numar de cont bancar unde sa va pot trimite banii pentru album.
Adresa mea este:
….
Va multumesc foarte mult.

11/30/14
diacritica <diacritica.wordpress.com@gmail.com>
to …
O să vi-l trimit în cursul lunii decembrie, între 8 şi 20 decembrie.

I l-am trimis. Împachetat frumos, cu felicitare de Crăciun şi fără cont bancar, că doar era cadou. N-a mai dat nici un semn de viaţă. Nu voiam bani, deşi albumul ăla valorează oarece, dar recunosc că aşteptam măcar un „l-am primit, mulţumesc”. Dar nimic, până în ziua de azi. Noroc că l-am trimis prin curier şi am văzut că a ajuns la destinatar.

Publicitate

Publicat de diacritica

4 gânduri despre „Cu mulţumiri”

  2. Şi eu am dat unui tip din Tg Mureş câteva volume în limba maghiară. Se angajase să-mi facă un serviciu mult preţios pt mine, contra cost, desigur. Cărţile au fost cadou. Le-a ales din biblioteca mea, moştenită de la bunici.
    După şase luni, când mi-a terminat lucrarea ce se angajase să mi-o facă (o traducere amplă), am fost tare dezamăgită! Era varză… plagiase, greşise, chiar făcuse mişto pe alocuri. Nu mi-a venit să cred! Am avut noroc că ştiu engleza şi că am descoperit mizeria lui înainte să-i trimit banii, câteva sute de euro.
    A fost o lecţie dură pt mine.
    Nu ştiu… şi eu mă întreb de ceva timp, mai ales în ultimii 3-4 ani, ce se întâmplă cu lumea asta, cu noi oamenii?
    Cazul meu a fost cum a fost… însă să-ţi fie greu să spui un „mulţumesc” când primeşti ceva de valoare… e incalificabil!

  3. Ilustrarea perfectă a proverbului „Recunoştinţa e floare rară”. Mai rară decât volumul pe care i l-ai dăruit şi pentru care ai plătit şi transportul.

Comentariile nu închise.