Să fie gratis, să fie de calitate şi să se dea la toţi

Citeam mai zilele trecute articolul lui Andrei Cornea despre obscurantismul cool şi semidoctismul cu diplomă şi mă gândeam că, uite, mi se confirmă o chestie pe care o gândesc de ceva vreme – şcoala gratis pentru tot poporul a ajuns, paradoxal, să facă rău însuşi poporului şcolit cu mare cheltuială.

Toată lumea ştie butada aia cu „bine, repede şi ieftin” şi oricine a lucrat măcar o dată în viaţa lui pentru un client e de acord că nu poţi avea în acelaşi timp bine, repede şi ieftin. Cu şcoala e niţel altfel – o vrem bună, (aproape) gratis şi pentru toată lumea – , dar e tot pe-acolo. Iar furnizorul ăla care de dimineaţă i-a explicat clientului că nu poate face bine, ieftin şi repede în acelaşi timp, n-are nici o problemă să ceară seara la o bere şcoală gratis, de calitate şi pentru toată lumea, deci şi pentru copiii lui.

Şi totuşi: e firesc, e logic să te aştepţi ca şcoala publică (aproape gratis şi pentru tot poporul) să fie de calitate? De ce clientului tău îi explici că calitatea costă, dar tu, în calitate de client al guvernului pentru produsul educaţie, vrei calitate aproape moca? Că aproape moca e, indiferent cât plăteşti tu ca impozit, atâta vreme cât vrei 3 ani de grădiniţă, 12 ani de şcoală, 3 ani de licenţă, 2 ani de master şi 3 ani de doctorat, adică 23 de ani de şcoală, pentru fiecare dintre cei 2 copii ai tăi.

O să-mi ridic iarăşi tot internetul în cap, dar eu chiar cred că, de la un punct încolo, şcoala gratis pentru tot poporul e contraproductivă. Da, tot poporul trebuie să ştie să scrie, să citească şi să socotească sau măcar să aibă posibilitatea de a învăţa să. Bun, nu mai poţi veni acum să zici gata, şcoala e obligatorie şi gratis până la 14 ani; dup-aia, dacă vrei să înveţi mai mult şi mai bine, plăteşti taxe, măcar simbolice. Deşi, după mine, n-ar fi o idee rea – ar scădea numărul de bacalaureaţi şi ar creşte rata de promovare. Şi ar creşte implicit valoarea diplomei de bac. Am înrăma-o şi am pune-o în biroul nostru de funcţionar cu studii medii, pentru că n-ar mai fi aşa uşor să ajungi funcţionar. Dar ca studiile universitare să fie gratis, asta mi se pare într-adevăr contraproductiv. La ce duce facultatea moca? Dincolo de mult discutata inflaţie de diplome, duce mai ales la inflaţie de ifose. O să ajungem curând să importăm şi noi forţă de muncă pentru munca de jos pentru că, dacă ţi-a dat statul diplomă de licenţă, tu nu poţi să te faci tinichigiu. E sub demnitatea ta de intelectual. Deci e vina statului că tu ai diplomă de intelectual, dar nu ai job de intelectual, deci statul să-ţi dea ajutor social (eventual de intelectual). Iar pentru munca de jos, să cheme nişte amărâţi, ceva, de prin Africa, că ăştia şi dacă au diplomă de intelectual din ţara lor nu fac nazuri. Sună cunoscut? Cam da.

Prin multinaţionalele în care lucraţi aţi întâlnit manichiuriste (atât pe dinăuntru, cât şi pe dinafară) ajunse licenţiate în diverse, datorită generozităţii statului? Aţi întâlnit chelneri cu sufletul şi cu mintea, posesori de diplomă de master? O ţară-ntreagă l-a înjurat pe prezident că a zis că-s prea mulţi filosofi şi prea puţini tinichigii. Am zis că prezidentul are dreptate, mi-am încasat şi eu porţia de înjurături. Da’ serios acuma: cât alergaţi după un meşter bun? După o coafeză bună? După un mecanic auto bun? Normal că nu-i găsiţi, acum sunt toţi lângă voi, în biroul din bildingul de sticlă, fac joburi cu nume pompoase în engleză. Au devenit filosofi cu diplomă.

Să ne-nţelegem, toate meseriile astea sunt ok. Nu e ok că oameni care ar fi trebuit să devină tinichigii au fost împinşi de societate, de guvern, să devină filosofi. Nu e ok pentru ei, nu e ok pentru societate.

Dacă părinţii ar trebui să strângă bani o viaţă pentru facultatea copiilor, probabil că s-ar gândi mai bine – mă mamă, da’ ţie chiar îţi trebuie facultatea aia de băgători de seamă? Nu mai bine stai tu aici şi continui afacerea familiei? Atelierul mecanic, atelierul de croitorie, atelierul de mobilă, amenajările interioare, salonul de coafură etc. Că de cele mai multe ori se câştigă mai bine decât din jobul de filosof în shared services centerul din multinaţională.

Dacă universităţile s-ar autofinanţa din taxele de studiu, iar tot bugetul educaţiei ar merge către învăţământul preuniversitar, cam cum ar fi, oare?

_____________________________

(Da, ai remarcat bine: cacofonesc şi scriu cu sedile. Nu te mai osteni să.)

Anunțuri

Etichete:

33 răspunsuri to “Să fie gratis, să fie de calitate şi să se dea la toţi”

  1. adela parvu Says:

    Sunt total de acord cu tine! Gratis nu există, ieftin nu rezistă – cel puțin așa se spune în lumea amenajărilor interioare, dar cred că e valabil în orice domeniu. Germania are cei mai puțini absolvenți universitari din Europa, dar cei mai mulți meșteri calificați și au un nivel de trai foarte bun. Nu se feresc să muncească, dar o fac la nivel profesionist. Și eu pledez pentru meserii și pentru respetul acestora și sunt de acord că o școală de calitate trebuie susținută financiar. De altfel, părinții, dacă ar citi legea învățământului ar ajunge la concluzia că cele mai favorizate școli în contextul european, deci cu diplome recunoscute și în afara țării, sunt cele profesionale și cele vocaționale.

  2. neagrigore Says:

    Două erori, presupui că subiecții ar fi niște tinichigii buni și că facultatea-i o pierdere de vreme. În mod normal, nimeni nu se naște tinichigiu bun, iar facultatea n-ar trebui să fie o pierdere de vreme.

    Facultatea în România e o pierdere de vreme și pentru cei care vor să studieze și pentru cei care nu vor.

    Cît despre tinichigii, caut de ani de zile un curs de sudor bun și nu găsesc. În București. Am vrut să-mi fac PFA pentru reparații calculatoare, nu poți, pentru că nu se mai țin cursuri de electroniști. La Forțele de muncă, oferta de calificare este o glumă proastă.

    Părerea mea este că suntem într-un cerc vicios care nu se va rupe decît atunci cînd va ajunge cuțitul la os.

    Sincer îi prefer la birou pe posibilii tinichigii, pentru că într-un service ar strica mai mult. Conștiința lucrului bine făcut nu ți-o dă un curs de calificare, ci cei 7 ani de acasă. Iar pentru ăștia, Forțele de muncă nu organizează nici un curs, din păcate.

  3. diacritica Says:

    Două erori, presupui că subiecții ar fi niște tinichigii buni și că facultatea-i o pierdere de vreme.

    De fapt eroarea e că presupui tu ce presupun eu.

  4. adiparvu Says:

    Perfect pertinent! Cam ca vorba aceea de ne place mie şi Adelei: Ieftin nu rezistă, gratis nu există! Problema e: câte generaţii de părinţi trebuie să mai dispară până când…

  5. neagrigore Says:

    Presupun bazîndu-mă pe ce am citit în articol. Exemple,

    „Da’ serios acuma: cât alergaţi după un meşter bun? După o coafeză bună? După un mecanic auto bun? Normal că nu-i găsiţi, acum sunt toţi lângă voi, în biroul din bildingul de sticlă, fac joburi cu nume pompoase în engleză. Au devenit filosofi cu diplomă.”

    sau

    „mă mamă, da’ ţie chiar îţi trebuie facultatea aia de băgători de seamă?”

    Nu caut nod în papură imaginar, asta am înțeles eu din text. Eu sunt mai pesimist. Nu cred că se vor reconverti în tinichigii sau coafeze bune, vor da chix. Dar asta-i părerea mea.

  6. diacritica Says:

    Am zis că toţi meşterii buni sunt în biroul de lângă tine, nu că toţi meşterii din birouri ar fi buni.
    Desigur, partea cu „sunt toţi lângă voi” e o figură de stil. Hiperbolă cred că-i zice.

    La fel, n-am zis că toţi tinichigiii ar ieşi tinichigii buni. (Nu trăim încă în lumea aia ideală în care nimic nu dă rateuri.)
    N-am zis că facultatea ar fi o pierdere de vreme, aia era o replică a unei mame. E altă voce acolo, nu ştiu cum să-ţi explic.

  7. neagrigore Says:

    Ăsta-i defectu’ meu. Nu prea știu să citesc printre rînduri, dar simțeam că trebuie să-mi spun și eu of-ul. Mare parte din vina pentru lipsa de tinichigii o poartă și Andronescu, care a desființat școlile de meserii. Altfel, lipsa de meșteri este specifică epocii, pentru că nu se mai caută decît foarte puțin, atît de puțin, încît să nu merite să investești în școli private pentru profesia x și y.

  8. diacritica Says:

    Cum nu se caută, mă?! Toată lumea se plânge că nu găseşte meşter bun. Ăia puţini care mai sunt meşteri sunt scumpi, n-au nici responsabilitatea, nici mândria lucrului făcut bine, sunt de multe ori nesimţiţi, nu se ţin de cuvânt. Pentru că n-au concurenţă. Că toţi ăia care trebuia să fie meşteri sunt acum în birouri.

  9. diacritica Says:

    Ştii, asta cu „nu se mai caută meşterii” e o legendă ca aia cu „nu facem restaurant de nefumători, că-s puţini nefumători şi nu rentează”. Şi când te duci într-unul dintre puţinele restaurante în care nu se fumează, e plin şi oamenii aşteptă la uşă să elibereze o masă.

  10. Just Me Says:

    Ca sa fiu carcotas, cu 2 postari mai sus:
    „toti aia care trebuiau” nu „toti aia care trebuia”.

    Explicatia e aici:
    https://diacritica.wordpress.com/2010/07/19/a-trebui-si-conjugarea-dumisale/

  11. kagebo007 Says:

    Dia, nu te teme de înjurături!
    În urmă cu vreo 10 ani, când în Austria s-a introdus taxa de € 5.000,- /an pentru studii superioare, au sărit toți de cur în sus. Mai ales cei care la frageda vârstă de patrujnouă de anişori locuiau ieftin în cămine studențești, mergeau cu tramvaiu’ la juma’ de preț şi se pregăteau temeinic pentru criza din viitorul apropiat când urma să iasă la pensie ca intelectuali proaspăt copți.
    Mi-am trăit juma’ de viață printre oamenii unei societăți unde un tâmplar nu mai e meseriaș, ci artist. Unde a fi electrician nu înseamnă să montezi prize, ci să vinzi idei.
    Concurența a vitalizat calitatea, a creat oportunități și facultățile sunt pline de copiii românilor care muncesc pe brânci: „învață carte, s-ajungi om mare, să nu te chinui ca mine!” Noua generație se pregătește pentru şomaj academic.
    Mi-a rămas în minte o replică, pe cât de tranșantă, atât de adevărată: „Dacă toți copiii ar absolvi în viață școlile pe care și le doresc părinții lor, vom avea în curând o societate de academicieni șomeri ”
    Ceea ce România, în cele din urmă a reușit.
    Și cu ajutorul românilor duşi de-acasă va reuşi şi Europa.

  12. profun Says:

    E o temă pe care o auzim destul de des in spațiul [mai mult sau mai puțin] public. Asta denotă ca e … actuală. Acum „tema” ne este prezentată în 3 … teze:


    a) şcoala gratis pentru tot poporul a ajuns, paradoxal, să facă rău însuşi poporului … e contraproductivă …
    b) e logic să te aştepţi ca şcoala publică … să fie de calitate?
    c) Nu e ok că oameni care ar fi trebuit să devină tinichigii au fost împinşi de societate, de guvern, să devină filosofi

    Pentru început aș remarca faptul că toate cele 3 teze sunt … exagerate și prin urmare, nereale. Puteam bănui că au fost prezentate astfel pentru un efect mai mare. Dar, nefiind însoțite și de niște explicații convingătoare, efectul se diminueaza (era să zic … fâsâie)

    Ca o paranteză, mi s-a întamplat să aud asemenea teze susținute și de oameni, pe care cunoscându-i bine știu că, cel mai probabil, nu ar fi urmat o facultate în lipsa unui sistem gratuit de învățământ.

    Pentru a PUTEA fi acuzat pe bună dreptate, recunosc ca și eu am beneficiat de respectivele … „înlesniri” (și că … cel puțin în acea perioadă, mi-ar fi fost imposibil altfel).

    Prin urmare,

    a) nu cred că școala publică „gratuită” poate face rău sau e contraproductiva. da, este perfectibilă insă asta e … altă discuție.
    b) mă aștept ca școala publică sa fie de calitate. În definitiv, oricine își plătește în mod cinstit obligațiile către stat, are dreptul să emită această pretenție. Mergând pe analogia propusă, cu furnizorul și clientul, consider că dacă eu platesc cât mi se cere, am dreptul să pretind ca serviciile să fie la calitatea contractată.
    c) la “tinichigii” voi sări peste exagerarea … căutată, în care societatea și guvernul (hi, hi, hi!) își unesc energiile ca să-l împingă unde nu-i e locul pe respectivul nefericit. Ar merita poate mai multă atenție expresia ”oameni care ar fi trebuit să devină tinichigii”.

    Uf ce m-am mai … “lungit”! 😉

    De fapt viața ne-a luat-o înainte iar “problemele” ridicate de Dia par să fie exact … pe dos fiindcă:

    dacă avem vreo “manichiuristă” colegă de birou, atunci cel mai probabil “a terminat” o … “particulară”.
    nu toate locurile “la stat” sunt gratis deci, pe ele se bat cei mai buni dintre potentialii … “tinichigii”

  13. Corson Says:

    neagrigore, daca nu ti-a iesit cu sudor (bun) si nici cu electronist reparatii calculatoare, nu te-ar interesa un curs postliceal de neurochirurg? Cu diploma atestata de Ministerul Educatiei si cum s-o mai fi numind.
    Sau frizer, ca halatul e tot alb, ca la medici.

  14. neagrigore Says:

    @Corson, ideea pe care vroiam s-o evidențiez este că nu există cursuri care să te ajute în mod real. Ci doar butaforie. Nu există ofertă, ceea ce mă face să cred că nici cerere foarte mare nu există pentru că ar fi fost o oportunitate greu de ignorat. Dacă se caută meșteri, de ce să nu fac o școală privată care să-i școlească pe meșterii ăștia, să-i învețe meserie? Însă există foarte puține. Un exemplu foarte bun este fabrica de vagoane de la Arad, care a adus oameni pentru cursul de sudură, i-a plătit pe perioada școlarizării și au rămas după, doar pentru că aveau nevoie de cîteva zeci de sudori pe care nu-i găseau.

    *sudor, electronist, tinichigiu sunt termeni generali, hai să nu fim fixiști.

  15. diacritica Says:

    Dacă se caută meșteri, de ce să nu fac o școală privată care să-i școlească pe meșterii ăștia, să-i învețe meserie?

    Greşit. Faci şcoală de meşteri dacă clientul tău, cursantul, vrea să devină meşter. Or nimeni nu mai vrea să devină meşter, pentru că toţi merg la facultate. Există undeva oameni care au nevoie de meşteri? Treaba lor, eu mă fac intelectual.
    Fabrica de vagoane de la Arad e în acelaşi timp furnizor de diplome de meşter şi client pentru serviciile meşterului şcolit, de-aia îşi face şcoală. Şi probabil în contractul de şcolarizare a avut clauză cum că dacă eşti şcolit de el, eşti obligat să rămâi să lucrezi în fabrica lor timp de ţ ani.

    Raţionamentul ar funcţiona cam aşa:
    1. Oamenii au nevoie de meşteri.
    2. Deci alţi oameni vor să se califice ca meşteri, ca să profite de oportunitatea de la punctul 1.
    3. Deci alţi oameni fac şcoală de meşteri, ca să profite de oportunitatea de la punctul 2.
    Tu ai sărit de la 1 direct la 3. De fapt legătura dintre 1 şi 3, omul care vrea să devină meşter, nu prea mai există. Asta ziceam în articol.

  16. neagrigore Says:

    Da, acum văd care-i diferența. Eu văd între 1 și 2 tipul care profită de oportunitate și-și deschide o școală de meșteri. Dacă n-am unde să mă specializez, învăț singur. Dar, din experiența proprie, e al naibii de greu și ești extrem de vulnerabil la greșeli elementare. Am învățat singur o groază de lucruri, dar nu m-aș apuca să fac programe pentru firme, să izolez casele altora sau să configurez servere. Doar pentru că știi cum se face, în principiu, asta nu te face competent. Ai nevoie de cineva cu experiență, care să te-nvețe dedesubturile și micile detalii în care-ți prinzi în general urechile la început.

    Aici e marea problemă a Agențiilor pentru forța de muncă, au un sistem informatic destul de ok, dar oferta de cursuri este jalnică. Ar trebui să funcționeze ca o interfață între angajatori și posibili angajați, dar n-o fac. Sunt încremeniți în proiect de ani de zile.

    Cred că în privința facultății, lucrurile încep să se schimbe din cauza timpurilor. A trecut ceva vreme și oamenii încep să se prindă și că hîrtiile n-au așa mare valoare dacă nu sunt sprijinite și de fapte, și nici elevii nu se mai îmbulzesc orbește la școli, văd din ce în ce mai des întrebări de genul, ok, și după, ce fac? Am vreo șansă. Evoluăm, mai greu, dar se schimbă.

  17. diacritica Says:

    Eu văd între 1 și 2 tipul care profită de oportunitate și-și deschide o școală de meșteri.

    N-are cum, pentru că el nu se adresează omului de la 1 (eu, dacă am nevoie de meşter, nu caut pe net şcoli de meşteri; caut direct tâmplar), ci omului de la 2. Dacă la 2 există suficienţi oameni, atunci apare şi oferta de la 3.

  18. Cârcotaşu Says:

    Totuşi eu nu-i văd pe cei din jurul meu, ingineri absolvenţi de Politehnică, Avocaţi absolvenţi de Universitate, Economişti absolvenţi de ASE, adică din cei care au fost studenţi moca! Pe toţi îi văd că au diplome de la Titu Maiorescu, D. Cantemir şi câte şi mai câte, da’ toate contra taxe, fără să discutăm cât de mari sau cât de mici sunt ele (taxele). Or fi descoperit şi ei că nu e de calitate dacă e moca şi pentru toată lumea? 👿

  19. diacritica Says:

    Faptul că universităţile private din România sunt proaste nu înseamnă că universităţile private nu pot fi bune. De altfel, am impresia că în lumea largă faimoase pentru calitatea studiilor şi a cercetării sunt mai degrabă universităţile private.
    Universităţile private din România au taxe ridicole. Habar n-am din ce se susţin, dar sigur taxa aia de 1000 de euro pe an nu acoperă costurile. Sau, mă rog, acoperă costurile atâta vreme cât un lector e plătit cu 1.500 de lei pe lună şi nu se cheltuieşte nimic pe cercetare, că nu se face aşa ceva. Un an şcolar într-un liceu privat din Bucureşti costă de la 10.000 la 20.000 de euro sau mai mult. Dacă taxele universitare ar fi stabilite corect şi cu intenţia de a face învăţământ de calitate, tot pe acolo ar fi. Sau mult mai mult.
    Universităţile private din România sunt proaste în primul pentru că nu sunt de fapt universităţi. Sunt orice altceva, majoritatea.

  20. meioza Says:

    După cum îi zice și numele, cacofonia nu există în scris 😉

  21. Cârcotaşu Says:

    Da, se poate să fie aşa, dar cert este că în România, dacă facultăţile private sunt considerate şi sunt fabrici de diplome, cele aşazis „moca” sunt foarte bune, inaccesibile nulităţilor datorită selectivităţii examenului de admitere şi apoi a examenelor de an etc.
    Şi atunci, enunţul din articol nu prea se mai potriveşte, situaţia fiind cam inversă. Cred că cheltuielile statului pentru un student, la Politehnică să zicem, sunt multiplul a 1000 de euro pe an, de vreme ce un profesor, cunoştinţă personală, avea înainte de pensionare 7.500 lei/lună.

  22. diacritica Says:

    cele aşazis “moca” sunt foarte bune

    Ăsta e unul dintre miturile româneşti despre educaţia românească. Universităţile româneşti de stat sunt de fapt mediocre, dacă nu proaste de-a dreptul.

  23. Cârcotaşu Says:

    Evident nu m-aşteptam să-mi dai dreptate şi mi se pare şi normal să-ţi susţii părerea exprimată. Doar că, vezi tu, când lansăm calificative, comparăm cu ceva. Or, în cazul de faţă, comparaţia este să zicem între facultăţile din România. Între Titu Maiorescu şi Universitatea Bucureşti, să zicem. Păi dacă Universitatea Bucureşti e o instituţie mediocră, de-a dreptul proastă, ce putem spune despre „fabrica de diplome” Titu Maiorescu? Eu aş zice că o putem califica la printre catastrofale. Şi la urma urmelor înseamnă că, citându-l mai departe pe Preşedintele la care făceai referire, şcoala românească scoate numai tâmpiţi. Păi dacă-i aşa, eu recunosc a fi produs al şcolii româneşti. Ai absolvit cumva la Princeton, MIT sau prin Marea Britanie? Sorbona nu prea e privată. Altfel, îţi urez sănătate, colega!

  24. profun Says:

    Despre ce este vorba:

    „Universităţile româneşti de stat sunt de fapt mediocre, dacă nu proaste de-a dreptul.” iar
    „universităţile private din România sunt proaste” dar, „nu înseamnă că … nu pot fi bune” … când s-or face mari, probabil.

    Din exprimările de mai sus, înţeleg că le luăm pe toate la … grămadă, cele „de stat” contra celor „private”.

    După logica mea de profan, deh absolvent „la stat”, ar rezulta că, universitatile *de stat* sunt mediocre in raport cu cele din lumea largă dar [cel puţin deocamdată], peste cele *private* din RO.

    În consecinţă, dacă cele *de stat* fac rău şi sunt contraproductive, cele *private* ar fi probabil diabolice şi de-a dreptul sabotoare pentru scumpa noastră ţărişoară.

    Oare, în concluzie, ar trebui să renunţăm cu totul la studiile *superioare* [… în *fapt*, mediocre şi proaste!?]

  25. Loredana Says:

    Articolul imi aminteste de durerile unei mame a carei fiica a absolvit 2 facultati, dar care nu gaseste loc de munca. Epic.

  26. Neo Geo Says:

    Invata cine este educat sa invete si fiecare are darul-harul de la Dumnezeu sa faca ceea ce ii place .
    Esti tinichigiu….
    Faci orice?
    E bine ca faci.
    Dai sau nu dai bani pe invatamant , nu conteaza , important e sa te adaptezi.
    Acum avem internetul si putem invata orice , oricand , oriunde.
    Avem timp?
    ne facem 😀

  27. diacritica Says:

    Da, universităţile româneşti sunt mediocre, unele proaste de-a dreptul. Că vorbeai de comparaţii, Universitatea Bucureşti e chiorul împărat peste orbi. Universitatea Bucureşti, bună?… Ha. N-am să uit în veci cum se copia în 1999 la Universitatea Bucureşti la examenul de definitivat. N-am să uit ce catastrofe am avut în faţa mea la examenul oral, care nu rupeau franceză nici măcar cât elevii mei de-a 12-a de pe vremea aia, şi n-am să uit cum profu’ le trecea, rugându-le doar să-i promită că n-or să predea în veci la liceu.

    În ce mă priveşte, cu regret tre’ să zic că sunt înainte de toate produsul părinţilor mei, apoi produsul meu şi abia apoi al şcolii româneşti. Şi da, faţă de un absolvent de MIT sau de Nouvelle Sorbonne sau Normale Sup intru la categoria „tâmpiţi produşi de şcoala românească”, oricât de tare am fost eu în şcoala cu pricina.

    Ah, şi ăia care se salvează, care nu ies tâmpiţi din şcoala românească, se salvează datorită lor înşişi, în cea mai mare parte. Că, precum unul dintre domnii de la DEX online, în loc să-şi dea cele ţ restanţe de la Politehnica românească, se duce la MIT.

    (Iar asta cu „dacă eşti de acord cu afirmaţia A a lui X pe tema Y înseamnă că eşti de acord şi cu afirmaţia B a aceluiaşi X pe aceeaşi temă Y” e un raţionament complet distorsionat.)

  28. profun Says:

    Dia,

    Nu vreau să iţi pun la îndoială experienţa.

    Sunt tentat totuşi să nuanţez, bazâdu-mă pe propriile-mi realităţi în care:

    – nu te poţi „apropia” de un student de anul 2, cu profil IT, de la politehnică, matematică şi chiar ASE fără 1200-1500 Euro/ luna şi in acelaşi timp,
    – nu iţi vine să-l „iei” cu 500, pe unul ABSOLVENT de la „privat”.

  29. diacritica Says:

    Păi asta nu-i câtuşi de puţin o dovadă că universităţile de stat ar fi bune. Sunt (unele, nici măcar toate) mai bune decât alea private, atâta tot.
    Iar asta cum că un student, indiferent la ce, capătă 1200 de euro salariu e o (altă) legendă. Că toţi cer (inclusiv ăia de la privat), da. Ce obţin – asta e altă poveste, mult mai cu picioarele pe pământ.

  30. profun Says:

    Hei, nu am zis nici că indiferent de profil există asemenea scoruri și nici că toate universitățile sunt … super 😉

    Zic doar că cele „de stat”, din RO, mi se par mai bune decât cele „private” (păstrând arealul 😉 )

  31. diacritica Says:

    Chiorul împărat în ţara orbilor, cum ziceam.

  32. Cârcotaşu Says:

    Mda, Dia, parcă ţi-am mai zis cum, pentru fiu-meu, mi s-au solicitat 3.600 de Euro pentru licenţă, direct, fără frecvenţă, fără nimic. Păi ăştia pot fi mai buni? N-ai să vezi. În rest, sigur, e normal că te poţi salva de posibilitatea de-a deveni tâmpit. Calitatea şcolii nu e determinantă în calitatea absolventului, cine vrea să înveţe învaţă. În niciun caz însă ăla care dă 3.600 de Euro pentru a sări în timp, peste 3 ani şi peste licenţă nu, n-ai să mă poţi convinge că se poate sustrage în a deveni tâmpit. Sau poate va deveni un şmecher, asemeni celui care le spunea copiilor: lăsaţi şcoala, că io am chiulit de nu s-a putut şi-am ajuns preşedinte! 🙂

  33. diacritica Says:

    Bre Cârcotaşe, da’ am zis eu p-aicea că universităţile private din România de azi sunt mai bune decât cele de stat, sau că sunt bune, pur şi simplu? (Or fi, habar n-am.)
    Zic doar că mi se pare normal şi sănătos să plăteşti pentru şcoală, în special pentru facultate, şi în special în universităţile de stat (că la astea mă refeream în articol – să fie universităţile pe bani [mulţi, nu 500 de euro], iar banii de la buget care s-ar fi dus către ele să se ducă spre învăţământul preuniversitar).
    Că lucrurile funcţionează strâmb azi în România, asta nu înseamnă nimic. (Mă rog, trebuie doar să-şi bage un procuror nasul prin universităţi – şi o să şi-l bage, probabil după ce termină cu aleşii neamului.) Dacă taxele sunt mari, universitatea Bucureşti chiar îşi poate selecta pe bune studenţii, n-o să-i mai ia cu toptanul, ca acum, ca să primească de la guvern amărâta de finanţare pe cap de student. Dacă-şi selectează ca lumea studenţii, dacă are bani de cercetare, absolvenţii vor fi mai buni, valoarea diplomei va creşte etc.
    În fine, discuţie prea lungă.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: