Cum alegi şcoala privată pentru copilul tău?

Ce criterii aţi avut în vedere când aţi ales şcoala privată pentru copil? Ce-aţi întrebat la întâlnirea cu directorul/PR-ul?

Anunțuri

Etichete:

9 Răspunsuri to “Cum alegi şcoala privată pentru copilul tău?”

  1. die lizzardine suchardine Says:

    te superi daca raspund si fara diacritice? 🙂 subiectul ma arde rau… mersi!

  2. diacritica Says:

    N-am treabă cu diacriticele altora. Nici cu ale mele, de fapt.

  3. die lizzardine suchardine Says:

    cool & fair!
    intre timp am citit de doua ori titlul si am vazut ca scrie „privat” in loc de „potrivit”, ce vazusem eu 😀
    alta poveste, n-am comentarii. desi am trecut prin auditii si cu scoli private cand am ales scoala copilului. au pierdut…

  4. diacritica Says:

    Păi când te-ai dus la şcoala privată, ce-ai întrebat? La ce te-ai uitat?

  5. die lizzardine suchardine Says:

    fara o ordine anume, pentru scoala primara in Viena… cati copii sunt in clasa si care e procentul de „native speakers” (nu de rasisme sau fite, ci stresata de cum invata limba si de la cine), daca sunt tot „native speakers” pentru engleza (cam asta e tot pt scoala primara), viziunile religioase (mare chestie aici… dar prea mica in casa mea), detalii despre cum vor invata/colabora profii si copiii la mate si germana (abia acum ma prind…), sport (cat, unde, cum, etc.), food stuff (deh, bio vs non-bio si tot asa), ce fel vor face muzica (asta dupa ce la Waldorf imi spusesera ca toti incep cu un fluier, rusa si engleza de la clasa 1 :D), daca se ingretoseaza prea tare pe seama mea ca tot cu engleza o sa-i tin (de politete au zis „nu” la inceput, dar acum ne-am acomodat unii cu altii), sistemul de note (inexistent pana in clasa a patra), cum vor incuraja artele (desen, „lucru manual”, etc. – ohhhh plenty of this!), in ce competitii intra scoala si de ce (gen kangaroo si alte nebunii din astea), deh… costuri, si cam atat din ce imi aduc aminte.
    am vazut 5 scoli, 2 particulare si 3 de stat, am ales una de stat, „cea mai aproape de casa”, le-am vizitat in „ziua portilor deschise”, le-am google-uit… am tot facut schimb de impresii, ca pana la urma sa hotaram „cu inima”.
    inima e impacata – imi place increderea pe care o are in ea, sa impartaseasca, etc. imi place ca nu isi preda temele daca nu si le termina sau daca nu e happy cu ele, si mi-a placut cand la serbarea lor de Craciun, am gasit pe un wishlist agatat de tavan dorinta fiica-mii: catel, pian, etc… siiiiiii „sa nu mai tipe Angela la noi cand o enervam” (Angela e invatatoarea principala, de germana, si e foarte misto… a luat dorinta, cum a venit, easy.)
    capul nu e mereu la fel de lin: comparativ cu generatia mea (early 90s) competitiva dar si haotica,… mi se pare ca aici totul se intampla in reluare uneori.
    dar, inca 2 ani si cautarea incepe din nou pentru noul pas – gimnaziul.
    gata, am zis tot 😀

  6. die lizzardine suchardine Says:

    si m-am uitat la: curatenie, sali de sport, biblioteca, lumina – cata si de unde vine, cat spatiu verde au, meniu… oameni 🙂

  7. diacritica Says:

    Aha. Mulţumesc.

  8. Corson Says:

    Cea mai scumpa pe care mi-o permit. Constiinta propriei valori e cea mai importanta.
    Restul e spoiala.

  9. die lizzardine suchardine Says:

    Ahahaha, ok.
    Pot sa intreb care-a fost apogeul gaselnitelor tale? Mersi!

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: