Discuţie în autobuz în Constanţa, îmi povesteşte mama. Se stârneşte lumea despre ăştia veniţi mai de curând pe-aici, că nu-s de-ai locului etc, tot discursul cunoscut. Şi un domn cică „Hai, dom’le, că aici toţi suntem veniţi de undeva. Dobrogean get-beget e numai tătarul şi măgarul.”.
Tătarul şi măgarul. Dobrogea în trei cuvinte.
Frumos colorat a zis-o nenea acela din „rata” de Constanța. Nici nu conteaza proportia de conformitate cu … realitatea/adevarul.
Uite, adaug si eu ceva la limita legendei. Legenda lacului de care au auzit toti romanii. Preluata (copy/ paste) de aici: http://www.techirghiol.com/index.php?page=legend_ro&lang=ro
asinus vulgaris techirghiolensis
sau magarul lui Techir,… cu el a inceput legenda
… se spune ca un batran tatar olog si orb pe numele de Tekir, a ajuns odata cu magarul sau din greseala, in malul acestui lac.
S-a chinuit batranul ore in sir sa iasa din noroiul mirositor, dar bidiviul incapatanat nici ca voia sa se miste, malul acela exercitand o tainica atractie asupra sa.
Mare a fost insa mirarea si bucuria batranului cand, iesind din lac, si-a dat seama ca ochii sai puteau distinge din nou o geana de lumina, iar picioarele sale, de multa vreme neputincioase, incepusera sa-l asculte.
Cat despre inteleptul sau bidiviu – plagile urate de pe spate i se vindecasera, iar corpul sau parca traia o noua tinerete.
Aflandu-se despre aceasta vindecare, puhoi de oameni au ajuns pe malul acelui lac, scaldandu-se si ungandu-se cu namol pentru a-si gasi tamaduire.
Si cate minuni nu se petrec acolo – ologii incep din nou sa mearga, oasele intepenite isi redobandesc tineretea, femeile isi recapata fertilitatea, iar bolnavii de piept isi gasesc tamaduirea.
Cand făceam eu armata la Mangalia, alta ștampilă în trei-patru cuvinte avea Dobrogea: Apă, piatră și armată.
Erata: Tekir era magarul (in turca/tatara inseamna tarcat, dungat)…;)
Vai! Dar cum a putut acel domn sa zica asa ceva !? :)) Pai sfanta noastra biserica ortodoxa e apostolica fiindca ne-ar fi crestinat direct sf. Andrei … prin Dobrogea. De atunci si pana acum sa fi ramas doar tatarul si necuvantatorul sau prieten !? Se poate asa ceva!? Ia sa fie sesizata (sau „sezisata” – n-am inteles niciodata de ce ar exista poteca asta de scriere pentru cuvantul respectiv) inspectia judiciara, consiliul ala cu discriminarea si sfantul sinod ca sa revenim naibii in corectitudinea politica! 🙂
Buna ziua. Urmaresc blogul dvs de mult timp si vreau sa ma lamuriti si pe mine, cum este corect: datirandu-se sau datoranduse?
http://www.ziare.com/sibiu/stiri-actualitate/stirea-cititorului-iarna-nu-i-ca-vara-dar-asta-nu-inseamna-ca-trebuie-sa-pui-in-pericol-viata-copiilor-5231854
http://www.ziare.com/sibiu/stiri-actualitate/constructie-prabusita-sub-greutatea-zapezii-5230448
acelasi ziar… alta scriere…
Multumesc!
Dedi,
Nici, nici! (cel puțin, din ce-ai scris tu). Îți dau în schimb un „sau … sau, …”.
Corect este: datorându-se sau, datorindu-se
Recitind ce-am scris mai sus, văd și o potentială ambiguitate.
Sau-ul folosit e unul … inclusiv, respectiv trebuie înțeles ca și … și ….
Adică ambele forme, (și datorându-se și datorindu-se) sunt corecte.