Monica Bârlădeanu călare pe calul lui Ştefan cel Mare cu masterat în robotică

Trei inflamări publice de săptămâna asta, toate trei fără motiv:

1. Sări, ţaţo, le dă la ăştia micii examen despre Monica Bârlădeanu!
Toţi cei care s-au indignat pe tema asta sunt dovada vie a faptului că bine face ministerul că dă text despre Monica Bârlădeanu – pentru că, uite, există oameni care la 20-30-40-50 de ani nu pricep nici măcar un subiect de examen de clasa a opta. Subiectul ăla nu examina cunoştinţele despre Monica Bârlădeanu (nici îmbrăcată, nici dezbrăcată), ci ceea ce se numeşte „competenţa de înţelegere a textului scris”. Iar capacitatea de a înţelege corect un articol de ziar/revistă e importantă – şi lipseşte cu desăvârşire în cazul multor români, e suficient să te plimbi un pic pe net. Ce era să le dea, la 14 ani? Text din Ziarul financiar? Din Dilema veche?
Subiectul ăla cerea două chestii:
a. Să extragă nişte informaţii din text. Câţi români de prin subsolurile articolelor de ziare sunt în stare să extragă corect informaţia din text?
b. Să identifice intenţia autorului articolului. La fel: câţi cititori cu drept de vot sunt capabili să discearnă intenţia autorului într-un articol politic, de exemplu?

2. Vai, ţaţo, a picat biata fată examenul de cetăţenie pentru că n-a ştiut cum îl chema pe calul lui Ştefan cel Mare (sau ce are Dunărea).
Greşit: a picat pentru că examinatorii au considerat că nu ştie româna suficient de bine. Scrie chiar în articol: Tânăra nu a reuşit să treacă testul pe motivul că nu vorbeşte destul de bine limba română, deşi nivelul la care vorbeşte este avansat. Comisia n-a considerat că e avansat, pur şi simplu. Că a considerat corect sau nu, asta e altă poveste.
Inflamarea asta pe tema calului lui Ştefan cel Mare mi-aduce aminte de cei care învaţă o limbă străină şi se aricesc complet când profu’ îi întreabă chestii private – câţi ani ai, eşti măritată/însurat, ce face nevastă-ta, ce-ai mâncat aseară, cum e casa ta etc. Eu am învăţat să explic din timp, de la început, că mi se rupe dacă maşina lui are tapiţerie de piele sau de pânză de sac – îi pun întrebările alea pentru că tre’ să exerseze răspunsul; treaba lui ce-mi răspunde, atâta vreme cât răspunsul urmează logic întrebarea.
La fel şi ăştia cu întrebarea despre calul ăla sau despre ce are Dunărea – cred că nu corectitudinea răspunsului e evaluată, ci capacitatea de a răspunde la întrebare.

3. Vai, are masterat în robotică şi lucrează ca femeie de serviciu! (Adevărul Timişoara, de câte ori n-are despre ce scrie, scrie despre femeia de serviciu cu masterat în robotică – a mai scris şi în 2011.)
Nimeni nu pare să observe că, pur şi simplu, asta e opţiunea femeii – să fie femeie de serviciu: Puteam să mă duc profesor şi acum, pe la nu ştiu ce sate. Dar nu am mai vrut. Femeia vrea să lucreze în oraş, pur şi simplu. Pentru că E mai lejer aici. Nu mai sunt nici eu tânără.

În plus, dacă vrei ca o firmă privată să facă efortul de a te angaja ca inginer debutant la 45-50 de ani (cât pare să aibă doamna), trebuie să faci şi tu măcar efortul de a nu te îmbrăca ca o călugăriţă.

Anunțuri

Etichete:

2 răspunsuri to “Monica Bârlădeanu călare pe calul lui Ştefan cel Mare cu masterat în robotică”

  1. dagatha Says:

    Mda…clasic…Am avut și la „bacaloriat” aceeași problemă: „Vai, doamna, am avut un text cu Uniunea Europeană, da aia nu era în programa de bac!”…De parcă ar fi citit-o sau au băgat pe cineva în seamă când le-au prezentat-o…

  2. Bianca Says:

    Bună seara! Sunt conştientă că acest comentariu nu are nicio legătură cu postarea, însă chiar doresc să vă comunic faptul că vă respect şi susţin în acţiunile dumneavoastră împotriva românilor ce nu vorbesc româna. Toată lumea îi numeşte snobi pe cei care îndrăznesc să critice un astfel de om, însă mă bucur că încă au rămas persoane netemătoare. Răsfoind prin articolele de pe acest site, am ajuns la concluzia că, deşi între noi există o diferenţă de vârstă mai mult decât considerabilă – probabil -, asta nu reprezintă un impediment în a avea aceeaşi gândire asupra acestor români doar în acte, prim prisma cărora limba maternă este doar ceva ce reții pentru a obţine o notă bună la ora respectivă şi anume nu pentru viaţa de zi cu zi, care va să spună că unii învaţă materie ca să se laude, iar mintea le e atât de îngustă încât nu realizează adevăratul folos. Vă mulţumesc că v-aţi luat din timpul dumneavoastră pentru a-mi citi comentariu. Încă o dată, o seară plăcută!

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: