Da, dar admiterea la liceu…

Asta e replica pe care o primeşti de obicei de la părinţi când le spui că zecele pe linie e nociv. Da, da’ dacă eu îl duc într-o şcoală unde e notat pe bune inclusiv la sport, pe urmă nu mai intră la Vianu / Lazăr / Sava, că-i iau faţa ăia din şcolile unde se dă zece pe linie.

Aşa. Şi?
Când v-aţi pus ultima oară pe CV liceul absolvit? Niciodată? În anii ’90? De ce? Nu cumva pentru că e irelevant, în cazul în care vizezi mai mult decât un post de casier?

Singura chestie care contează cu adevărat pentru viitorul profesional al copilului tău e universitatea pe care o absolvă. Universitatea în primul rând; abia apoi specializarea. Şi câtă vreme pe diploma lui scrie „Universitatea X din România”, va fi doar unul dintre zecile, sutele de mii de absolvenţi ai unei universităţi româneşti, indiferent că a făcut liceul la „Lazăr” sau la grupul şcolar industrial X.
Ce contează cu adevărat pentru viitorul profesional al copilului tău e acel rând din CV în care scrie „Universitatea X din Marea Britanie / Franţa / Germania / SUA”. Putem să ne ascundem după diverse degete politically correct sau naţionaliste sau de orice alt fel, sau putem privi lucrurile în faţă: un tânăr fără experienţă, dar cu studii în străinătate, are şanse mai mari faţă de un tânăr fără experienţă, cu studii făcute în România – indiferent că-şi caută de lucru în străinătate sau în România, într-o firmă străină sau într-o firmă românească.

În lupta asta pentru zecele pe linie, apoi pentru nota de la capacitate, ca să intre copilul la cel mai cel liceu, mi se pare că părinţii pierd din vedere pădurea (perspectiva pe termen lung) şi se opresc în copacii celor 4 ani de liceu, care nu apar decât pe CV-ul casierei de la supermarket.
Da, o să-mi ziceţi, da’ la un liceu bun, copilul e forţat de mediu să înveţe mai bine, deci are şanse mai mari de note bune la bac, deci şanse mai mari de acceptare în universităţi străine etc. Eu cred, dimpreună cu olandezul Johan, că de fapt contează „caracterul copilului, atitudinea părinților sau grupul de prieteni”, mai mult decât numele liceului sau media cu care s-a intrat la liceul ăla.

Cred că zecele pe linie e nociv pentru un copil care nu e de zece pe linie. Cred că copilul trebuie să intre la un liceu decent, indiferent că ultima medie de admitere a fost 9,95 sau 8,95 sau 7,95. Şi cred că odată intrat, trebuie să muncească pentru a-şi asigura intrarea la o universitate străină, eventual cu bursă, măcar parţială. De exemplu, 3-4-5 examene A Level (Cambridge), luate cu A* sau A. (Nici nu-s neapărat foarte grele, trebuie doar lucrat pe stilul de subiecte, că-s destul de diferite de ale noastre.)

Dac-aş avea acum un copil de gimnaziu, aş face o listă cu universităţile pe care mi le-aş dori pentru copilul meu, aş studia criteriile de admitere (şi de acordare a burselor, eventual), şi aş începe să le bifez, până-ntr-a doişpea. Şi aş pune bani deoparte. (2000 de lei pe lună timp de 8 sau 12 ani pentru o şcoală privată românească? Nu mai bine 2000 de lei pe lună timp de 12 ani pentru studiile universitare ale copilului?) Şi aş lăsa altora mulţumirea zecelui pe linie şi a liceului cel mai cel.

Anunțuri

Etichete:

8 răspunsuri to “Da, dar admiterea la liceu…”

  1. Ana-Maria Says:

    Nici eu nu am copii de gimnaziu, dar sunt intru totul de acord cu dumneavoastră. Nu am luat nici eu prea multe meditații si nu inteleg moda asta printre părinți de a-si trimite copiii la meditații începând din clasa a v-a pana termina liceul, poate chiar nu au in ce sa ii investească. Eu una mi-as încuraja copilul sa faca ce ii place si sa devina cat mai bun intr-un anumit domeniu. Va felicit pentru realismul de care dați dovada! Ar fi bine insa daca ar conștientiza si cei vizați.

  2. Mama Ioanei Says:

    E important si liceul. La mine a fost esential in educatia si cultura mea generala. Dar ai dreptate, nu ma ajuta la locul de munca, n-a interesat pe nimeni niciodata ca am fost sefa de promotie in liceu, nu mi-a folosit la nimic. Dar ce am invatat in timpul liceului imi va folosi toata viata, pentru mine personal. Eu sunt o tocilara prin excelenta, imi place sa citesc si sa invat. De la copilul meu nu am asteptari de genul asta. Vedem ce aptitudini are cand o fi, putin din fiecare pentru cultura generala si mai mult din ce i se potriveste si ii place. Cam asta-i filosofia. In rest, spiritul de turma la romani e binecunoscut. Si printre parinti nu mai zic. iar gura lumii si vanitatea de parinte, sa te tii.

  3. diacritica Says:

    Păi ce, zic eu cumva p-aici că liceul nu-i important? E, dar nu atât de important încât să merite presiunea zecelui pe linie timp de 4 ani în gimnaziu.
    Liceul e important, sigur, dar diferenţele între un liceu la care se intră cu 9,50 şi un liceu la care se intră cu 8,00 nu-s chiar aşa de mari cum îşi închipuie părinţii – care, la cum se comportă majoritatea când vine vorba de asta, zici că au să-şi scrie pe cartea de vizită numele liceului copilului. Sau au să şi-l pună la rever.

  4. Lucifer Says:

    Poate nu inteleg eu bine… 2000 lei pe luna? Pai de unde atatia bani?

  5. diacritica Says:

    Ştiu şi eu? Asta e suma vehiculată de un părinte al cărui copil urma să intre la grădiniţă sau la şcoală, nu mai ştiu. „2000 de lei pe lună, nu-i chiar aşa de mult”.

  6. dagatha Says:

    „Aprob pozitiv” și eu! 😀
    Și dacă eu vreau să intre la Liceul „X” cu celebrul 10 pe linie, dar el, copilul, adicătelea, nu vrea? Atunci să vezi depresie și nervi și vizite la Mama Omidé! O școală pentru părinți ar trebui, mai curând! Să învățăm limite… și, mai ales, cum să fructificăm ceea ce poate cu adevărat să facă el, copilul.

  7. Lucifer Says:

    Mda… Eu nu am facut meditatie nicodata in viata mea ca de unde bani… 4 ani de liceu am avut o singura pereche de pantaloni si aia de la second-hand. Asa ca… dar nu conteaza.

    Problema este cum alegi „un liceu decent” daca nu dupa media de admitere?

  8. diacritica Says:

    Da, Lucifer. După media de admitere. Dar nu trebuie să fie acel liceu la care ai nevoie de zece pe linie tot gimnaziul, ca să intri ultimul pe listă. Un liceu decent e şi un liceu la care se intră cu 8 sau cu 7,50.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: