Da, dar… Bani de studii?

Sunt naşpa, ştiu. Aflu chestia de fiecare dată când vorbesc despre altceva decât pisici, amor şi reţete de bucătărie.
Bun.
Acuma seria „Aaaa, zici că tre’ să ne facem studiile în străinătate? Da’ şcoala românească ce-are? Eşti naşpa.”.
Sunt.
Iar şcoala universitară românească n-are nimic – atâta doar că n-are nume. Nu oferă nici un avantaj competitiv major pe piaţa muncii, nici în România, nici în străinătate. De ce n-are (re)nume? Presupun că-i vreo conspiraţie mondială sau măcar europeană, că altfel, se ştie, universităţile româneşti sunt prima-ntâi – selecţie drastică la intrare, selecţie drastică pe parcursul şcolii, selecţie drastică la examenele finale. Ar trebui să cadă-n cur toţi angajatorii când aud că ai o diplomă de licenţă / master / doctorat din România, mă mir că nu se-ntâmplă aşa.
Da, cred că e important să faci şcoală în străinătate, măcar un master. Pentru CV şi pentru că-ţi deschide mintea.
Şi vine întrebarea: „da’ de unde bani?”. Şi aici întreb şi eu: da’ tinerii din familii sărace cum ajung să facă studii în România? 1. Învaţă şi intră pe loc fără taxă. Şi/sau 2. Îşi iau un job. Dacă ei pot, tu de ce n-ai putea? Şi-n alte ţări studenţii lucrează, să ştii. Ce lucrează? Se angajează la firma de menaj şi fac curăţenie în birourile firmelor, dimineaţa la 6, înainte de şcoală. E greu? E greu. E mai simplu să-ţi iei diploma de la universitatea din Târgovişte, ştiu. Opţiuni de viaţă.
Scriam asta pe FB, ca răspuns la „România e o ţară şi o societate provincială” :

Cred că e o societate provincială mai ales prin faptul că în anul 2015, la 8 ani de la aderarea la UE, cu internetul cel mai rapid din UE, oamenii încă nu ştiu şi nu vor să înţeleagă (pentru că nu se informează) că copilul lor poate studia în orice ţară din UE, în multe dintre ele fără taxe sau cu taxe minime.
Cred că e o societate provincială prin faptul că oamenii nu înţeleg că engleza „la perfecţie” nu e de ajuns. Ca să poată studia gratis în Germania, tânărul român de 18 ani trebuie să ştie germană. Ca să poată studia în Franţa, trebuie să ştie franceză. Nivel C1.
Că liceul de elită nu e de nici un folos dacă singura limbă pe care o ştii bine e engleza, iar universităţile englezeşti te-au acceptat cu taxă (că nu eşti totuşi olimpic internaţional, în ciuda zecelui de la evaluarea naţională), iar părinţii tăi nu-şi permit acele mii de euro pe an.

Da, există în UE ţări în care tu, cetăţean european, poţi studia fără taxe sau cu taxe minime. Dar trebuie să le ştii limba. Foarte bine trebuie s-o ştii. Apoi tre’ să-ţi iei un job – undeva prin campus. Sau la firma de curăţenie. Aaa, nu vrei să te cobori pân-acolo? Înţeleg. Şi mai ales: trebuie să pui burta pe carte şi mintea la contribuţie. Dacă te prind ăia copiind, te dau afară cât ai clipi.

În fine, nu-i uşor să faci studii în străinătate. Dar dacă vrei asta, se poate. Curaj!

Etichete:

5 Răspunsuri to “Da, dar… Bani de studii?”

  1. Dhaukos Says:

    Excelent punctat !!! Bravo !!!

  2. Stefan Ionescu Says:

    Bine faceţi că insistaţi pe tema asta. O singură observaţie: în ţările occidentale, joburile pentru studenţi sînt în general plătite suficient de bine pentru a acoperi cheltuielile de trai – chiar slujbe part-time, chiar şi în ţări mai scumpe, ca Danemarca. Nu acoperă şi taxele de studii, dar chiria unei camere (eventual la cămin), bani de mîncare (nu doar la cantină), ceva cărţi, chiar ceva haine şi cîteva beri mai ieftine pe lună pot fi acoperite lucrînd cîteva ore pe săptămînă, cu suficient timp pentru studiu. Viaţă studenţească, nu lux, dar cu siguranţă e mai uşor decît pentru studenţii din România.

  3. ion Says:

    Din cate stiu eu, in general te dau afara si iti cer cel putin bursa inapoi. Sa fie si la noi!
    Si in plus au si in practica soft-uri antiplagiat, aviz amatorilor.

  4. so Says:

    Liceu de provincie (lângă Brașov), copil dintr-o familie fără prea multe posibilități, fără note spectaculoase la învățătură în liceu, studiază la Southampton (UK). Are note bune, are bursă și o slujbă cu juma’ de normă la o benzinărie. Îi place ce face acolo, se descurcă bine, ba chiar le-a luat și un televizor nou alor lui când a venit în vacanță (tot pe banii lui). Deci, se poate dacă vrei și dacă știi cum, când și în ce direcție să tragi. Cum?! Vezi articolele anterioare – ăsta https://diacritica.wordpress.com/2015/06/24/da-dar-admiterea-la-liceu/ sau ăsta https://diacritica.wordpress.com/2015/06/26/blocarea-in-comunism/. Foarte bine punctat, ca de obicei. Săru’mâna!

  5. DROMICHETE Says:

    Cine vrea să înveţe, o va face. Cine e obişnuit cu notele luate pe ‘caiet’ ( ca ta-su)…
    P.S. Asta cu conspiratia chiar ca nu ati nimerit-o. Eu cred că e vorba de un complot de mare respiraţie galactică, ba chiar judeţeană.

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: