Ministerul Educaţiei

Nu mai fusesem pe-acolo de câţiva ani. Am ajuns azi. Şi m-a lovit deodată evidenţa: lucrurile n-au cum să se schimbe atâta vreme cât oamenii lucrează în clădirea aia.
Locul ăla e înţepenit undeva prin anii ’70-’80. N-ai cum să ţii pasul cu anul 2015, când lucrezi acolo. N-ai cum, oricât de deştept ai fi. Într-un târziu tot ţi se prăfuieşte mintea, mai ales dacă ăla-i singurul tău job.
Fâţâindu-mă pe-acolo mă gândeam ce trist e să ai 30 de ani în 2015, să stai în Bucureşti, şi să lucrezi acolo. Dacă stai la Tulcea şi lucrezi la Inspectorat, e ok, că altceva oricum nu prea e de lucru acolo. Da-n Bucureşti?… Înţeleg că-i job sigur etc, da’ mi se pare că acolo te îngropi de viu.
Nu, din clădirea aia n-are cum să vină curând vreo reformă radicală.

Anunțuri

Etichete:

11 răspunsuri to “Ministerul Educaţiei”

  1. jademan Says:

    În pana cocoșului, în România se angajează tineri la trup, nu la minte!! 😐

  2. jademan Says:

    Ești o excepție! 😀

  3. neagrigore Says:

    Ți-ai dat răspunsul. E job sigur.

    El, de fapt, nu e sigur, dar așa le place oamenilor să creadă.

    Probabil că este același raționament ca-n cazul religiei. Au nevoie să creadă că e sigur. Dacă nici job-urile de la stat nu sunt sigure, atunci unde-o să ajungem? Nu mai există nimic sfînt!

  4. ghe Says:

    Ati auzit de Liliana Proteasa? e de pe vremea dinozaurilor! degeaba se tot schimba ministrii, ca ea si altii ca ea sunt batuti in cuie acolo!
    Atunci despre ce reforme se tot vorbeste?

  5. Emil Says:

    dacă ai fost în clădirea din Spiru Haret, la Registratură sau CNRED, corect, poţi spune şi asta, numai că acel spaţiu nu e sediul ministerului, ci o clădire-anexă (de unde şi dezinteresul mai-marilor faţă de ea). dacă, în schimb, faci afirmaţiile astea în raport cu clădirea de pe Berthelot, sediul propriu-zis al ministerului, clădire de la 1800, fosta „Casă a Şcoalelor”, cred că ai o problemă. de (in)cultură! problema acelui spaţiu, presupunând că la el te referi (ambiguitatea în cazul ăsta e fishy), e legată de oamenii care-l populează, de oamenii cu funcţii de decizie de acolo. schimbarea de la ei ar trebui să plece. şi nu se întâmplă fiindcă au ajuns acolo ştim cu toţii cum. e ok şi cu epifanii d-astea, dar să nu ne facem că nu vedem pădurea… deşi, aici mai degrabă e vorba de copaci!

  6. diacritica Says:

    Băi frate, voi aţi intrat vreodată în maţele clădirii din Berthelot?! Lăsaţi-mă cu arhitectura şi cu 1800. Înăuntru, pe coridoare, prin birouri, aţi fost? Te loveşte depresia după 30 de minute petrecute acolo, indiferent cum ai ajuns pe post.

  7. doina Says:

    asta nu-ar fi nimic, cu jobul sigur, dar ei incep sa se simta si f importanti in cladirea aia si de aici decizii si subiecte la examene (oricare ar fi ele) pe masura

  8. Emil Says:

    Cine vrea să-și facă treaba, și-o face și-n șanț! Important e să vrea. Așa că lasă-mă tu, băi soro, cu tâmpeniile astea feng shui și impresiile emo de depresiv precoce. Am fost acolo, în Berthelot, și nu au aer condiționat, de exemplu. Nu au nici rampă pentru persoane cu handicap. Nu au multe. Guess what: nici Spiru Haret nu avea, dar asta nu l-a împiedicat să facă o reformă. Poate singura! Deci a se slăbi cu cioace d-astea că nu v-ați născut toți Kafka.

  9. diacritica Says:

    Află că între timp au căpătat aer condiţionat, berechet.

    În rest, n-ai decât să te slăbeşti tu singur de cioace d-astea, e foarte simplu.

  10. Rudolph Aspirant Says:

    Ha ! Ha ! Sunt de acord in mare cu Diacritica, insa inteleg si nervii lui Emil pe feng shui ! Desi eu sunt fan feng shui dar tot am senzatia ca pot sa inteleg chiar bine de unde vin nervii respectivi si ma confesez si eu vinovat de asemenea izbucniri, chiar mai abitir in unele din cele mai feng shui locuri pe care le-am vazut eu vreodata pe lume. Insa Diacritica se referea la ceva ce mie mi se pare autentic mai profund decat feng-shui-ul asta contemporan, care e in mare parte artistic cultural relativ
    superficial, (cel putin asta de care auzim noi chiar si din cel din plastic made in RP Chineza, si chiar si decat cel legat de trendul de mode europeean catre exotisme orientale din sec 19)…intuiesc pe undeva si la ce se referea Diacritica, si mi s-a parut oarecum asemanator cu ceva mai clasic constructiv
    gramatical formal decat ceva interptetativ subiectiv cultural superficial…dar nu stiu sa explic ce voiam sa zic despre cum si de ce eu m-am simtit aproape in mod simultan si de Diacritica si de Emil, care are dreptul si el la nervii lui, chiar daca au parut si probabil au fost oarecum deplasati aicea…pt ca in acest dialog Imparatul Chinez autentic traditional, (desi o figura total desueta, chiar caricaturizata deja inca din sec 19, chiar si cu simpatie, nu neaparat cu suparare), mie de
    fapt mi se pare ca e Diacritica.

  11. Tatiana Pantea Says:

    Cred că nici din clădirea asta: Casa Corpului Didactic
    ” A ”
    Municipiului București

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: