L-am văzut luni dimineață. Lunea asta care trecu. M-am îngrozit, mi-a trecut. După-amiază era tot acolo. I-am făcut poză. Am zis să scriu.
(Petre Bădică, Prima confruntare Cioloș Versus Ponta, 8 – 0. Domeniul este prioritate zero pentru România, în România liberă)
Pe urmă mi s-a făcut lehamite și n-am mai scris. Pe urmă văd că redactorul șef adjunct, Gabriel Bejan, răspândește articolul pe FB, citând inclusiv greșeala. Deci a citit articolul, dar nu i s-a crispat nici un nerv ortografic. Am zis să scriu.
Mi s-a făcut lehamite din nou. Ce să mai scriu? Că ziariștii de la un ziar ”quality” n-au cunoștințe elementare de ortografie? Iaca noutate, ce să zic. Plus că, na, zău că nu știu cum aș mai putea explica povestea asta cu i-urile din miniștri și membri, altfel decât am făcut-o deja.
Dar azi îmi pică iarăși ochii pe ceva. Ghinion, tot la România liberă. Mare, încă de pe prima pagină:
Ghinion, tot Petre Bădică (aici). De data asta un a în loc de al și o virgulă lipsă în titlu (Dosarul de plagiat al lui Ponta, redeschis).
Și continuă cu i-urile, plus o virgulă în plus:
Hai să scriu, zic. Da’ să nu fiu nașpa, ia să verific, poate că au corectat greșelile din articolul de săptămâna trecută. Nu. Greșelile sunt bine, mersi, la locul lor. Nu înțeleg: oamenii ăștia, ziariștii, nu citesc ce au scris colegii? Dacă da, le e jenă să semnaleze greșelile? Le e teamă că nu mai iese colegul cu ei la bere? Sau cum? Cum naiba poate să stea articolul ăla o săptămână fără ca nimeni din echipă să bage de seamă ororile alea?!
Da, știu, mai sunt și alte greșeli. Da, știu, e vina corectorului Dorel. Da, știu, ar trebui să iau greșelile alea pe rând, să explic cum e corect și de ce. Mi-e lene.
diacritica 
de regula, ziarijdii nu se citesc unii pe altzii, cum nici scriitorii nu se citesc si nici actorii nu merg la spectacolele coledgilor.
corectori?
citisem undeva ca in redactzia RL mai coexista pasnic doar circa douazeci de salarizatzi, dintre care, daca e sa creditam sursele cit se poate de publice, unii au retributziile, mici, dupa buget, neplatite de aprox. 4 luni.
de unde atita rautate, diacritico, ca, in conditziili astea, sa vrei sa-l lasi fara servici pe eroul asta doar pentru niste amarite de „i”-uri??
… atunci la ortografie nota e trii ?! 🙂
lasă bre că merge ș-așa !
Ei, cum să corecteze? Ăștia sunt oameni serioși, nu-și iau cuvântul înapoi.
păi … când „quality” se defineşte în funcţie de numărul sacoşelor cu bani care ajung în redacţie ca „sponsorizări”, de ce să ne mire nivelul „bieţilor” … mercenari.
P.S.
felicitări diacriticii pentru adoptarea, de curând a … diacriticelor româneşti 😉
Puțin in afara subiectului dar, in linia diacriticei de semnalare a derapajelor de la folosirea corectă a limbii române.
De când cu noul guvern, o utilizare greșită a unui cuvânt, făcută de premierul tehnocrat, este rostogolită cu voioșie excesivă din interviuri si de pe site-ul guvernului in mass media.
Pare astfel că, sintagma ședință informală este noua … modă. Deși, chiar din spusele premierului, se referă la ședinte foarte bine organizate, cu probleme serioase (cum, altfel!?) puse pe o ordine de zi clară.
Ex: „Luni după-amiază vom avea din nou o întâlnire informală de Guvern la Palatul Victoria, în care doamna ministru de Finanţe va veni cu o primă analiză a acestor solicitări şi a ceea ce era deja prevăzut în buget pentru alocările bugetare pe ministere, acele aşa-zise plafoane bugetare pe ministere (…)”, a explicat Dacian Cioloş.
Păi ce ziceam?
Regula de bază e că al doilea i e pentru plural, nici vorbă de articol hotărât! 😯
@profun: Care e greșeala?
Dia,
Mă refeream la contextele în care a fost folosit folosit in mod repetat, termenul de sedință informală.
http://www.evz.ro/guvern-o-noua-sedinta-informala-pe-tema-bugetului.html
Membrii Guvernului Cioloş se reunesc, luni, într-o nouă întâlnire informală.
Tema acestei reuniuni este bugetul pe 2016. Ministrul de Finanţe, Anca Dragu Paliu, va prezenta o analiză. …
-//-
Faptul că, în respectiva sedință s-au făcut și informări, nu îi conferă caracterul de … informală. După cum se poate (și) vedea, nici spiritul, nici locul de organizare nu sunt neconventionale, informale. Poate dacă veneau măcar fără cravată, nu aș fi fost atât de cârcotaș.
În plus, o căutare google ne dezvăluie că, mai toate din sedințele noului guvern, sunt astfel calificate, ceea ce ar fi oricum, improbabil pentru niște tehnoctați serioși.
Bineînțeles, îmi doresc din tot sufletul ca numai acestea să fie scăpările de consistență ale premierului/ noului guvern.
-//-
https://dexonline.ro/definitie/informal
INFORMÁL, -Ă, informali, -e, adj. 1. (În sociologie; despre relații sociale) Care se desfășoară în absența determinărilor și cadrelor instituționale, oficiale, formale; neoficial, neprotocolar, familiar. …
INFORMÁL adj. 1. (englezism) neoficial. (Lipsa caracterului ~ al delegației.) 2. (eronat) informativ, informațional.
Nu înțeleg cine folosește ”întâlnire informală” (prim-ministrul? ziariștii?).
Nu înțeleg de unde rezultă că, în citatul ăla, ”(întâlnire) informală” e folosit cu sensul de ”de informare”.
Dia,
În fapt, răspunsurile pentru ambele întrebări sunt deja în prima postare (care cuprinde și citatul din Cioloș, în care el explică ordinea de zi care cuprinde și o informare așteptată de la ministresa de finanțe).
La acestea pot adăuga și faptul că, tot ca ședință informală, apare respectiva întâlnire pe agenda premierului postată pe gov.ro
Tot nu înțeleg de unde atâta siguranță că ”întâlnire informală” înseamnă ”de informare” în contextul ăla. Am citit chestiile alea și mie nu-mi rezultă defel. Și nu-s dintre ăia care trec cu vederea, că ”oricum se înțelege ce-a zis”.
Faptul că într-o întâlnire informală așteaptă informații nu înseamnă că folosit ”informal” cu sensul de ”pentru/de informare”. O fi întâlnire informală vs cine știe ce ședințe prețioase de Guvern, care se desfășoară conform cine știe cărui protocol.
O iau altfel.
Nu a fost vorba de întâlniri/ ședințe informale fiindcă:
– au avut loc în cel mai formal loc, la guvern, într-o sală de ședințe, fiecare ministru la locul său, cu calculatorul în față (nu într-o şcoală, la o cabană, pe un vapor …)
– nu au avut o temă generală ci, o agendă bine stabilită la care unele persoane trebuiau să vină pregătite cu prezentări
– nici măcar nu am văzut că ar fi venit îmbrăcați mai lejer
Prin urmare, în afara presupusei interpretări eronate a termenului de informal, nu văd care ar fi fost argumentul de utilizare repetată a respectivei sintagme, „ședințe formale” [care iată, naște mai multe discuții/ explicații decât m-aș fi așteptat]. (în căutările Google, doar prima ședință după investire nu avea asociată caracteristica de formală)
Totuși cu un lucru m-am împăcat. Dacă a trebuit ca ție să îți dau atâtea argumente, înseamnă că, m-am trezit că semnalez cea mai neînsemnată abatere de utilizare cu nuanța potrivită din limba română.
Bravos, tanti Dia, halal sa-ti fie! Mai da-i una dupa ceafa profun-ului si din partea mea.
Hai c-ai dat-o la întors, profun. Pân’ acu’ problema era că i-au zis ”informale” cu sensul ”de informare”. Acu’ că de ce i-au zis ”informale”, că erau formale.
Hai, las-o moartă.
Nu mă deranjează că ai înțeles greșit ce am spus. În definitiv, pot să îmi închipui că ai destule probleme mai importante pe cap. În plus, îți apreciez sincer activitatea utilă, susținută și benefică pe care o prestezi benevol, în acest loc, de atâta timp.
Altfel, nu am dat-o la întors. În prima postare (pe temă), am semnalat strict o utilizare eronată a termenului de „formal” iar, (imediat) anterior ți-am explicat că am presupus confuzia cu „de informare” în lipsa altor argumente.
Acestea fiind spuse, sunt de acord, hai să o lăsăm moartă. Că doar nu … „ne-om lua” dintr-atâta lucru 😉
De ”informal” era vorba, iar io-ți explic de cinci zile-ncoace că greșeala aia e mai mult în capul tău decât în realitate.