#1%

Majoritatea românilor aprobă bătaia.
Majoritatea românilor, chiar și cei care mai ieri se haștăguiau în #37%, cred, fără umbră de dubiu, că un adolescent de 16 ani se lasă umilit sau se umilește cu bună știință.

Cu astea două constatări ai spus tot despre ”parentingul” românesc: românii își bat copiii și n-au încredere în discernământul lor.

La 16 ani, când codul muncii îți dă deplină capacitate de a munci și de a încheia un contract de muncă,
La 16 ani, când codul penal te face pe deplin responsabil penal,
La 16 ani, țara te consideră incapabil să discerni singur binele tău de răul tău.

La 16 ani, când dai ochii peste cap și dacă te scoate profu’ la tablă când tu n-ai chef,
La 16 ani, când distracția ta principală e să încalci reguli și să sfidezi,
La 16 ani, țara, fără să te cunoască, te consideră capabil să te lași umilit. Sau să te umilești. De față cu alți 30 de adolescenți. De față cu alți 30 de adolescenți. DE FAȚĂ CU ALȚI 30 DE ADOLESCENȚI.

Poate că nu lucrezi cu adolescenți. Poate că nu cunoști decât unul singur, ăl’ de-acasă. Poate că ultimul adolescent cu care ai avut de-a face ai fost tu însuți, acum 20-30 de ani. Cu toate astea, bruma de experiență personală și bruma de logică la purtător ar trebui să te conducă spre un dubiu măcar: oare o fi chiar adevărat că un adolescent de 16 ani (în plus, de la Vianu, cu stima de sine pân’ la cer și dincolo de el) s-a umilit, și-ncă de față cu colegii lui, ăia care fac un mișto crunt pentru mult mai puțin de-atât?

Copilul ăla, dacă n-a fost abuzat și umilit la școală, sigur e abuzat și umilit acum, de cohorta de ziariști și păreriști și moraliști care, sub pretextul că îi apără interesele (sau, încă și mai înălțător, că luptă pentru ”școala românească”), îl prezintă fie drept un limax fără coloană vertebrală, fie drept un mucea care face glume proaste și are nevoie de prelegeri despre demnitate. Despre cum să glumească cu proful cu demnitate.

#1%. Cei care au încredere în demnitatea adolescentului român. În capacitatea lui de a distinge binele de rău, dincolo de toate teribilismele.

#1%. Cei care au încredere în copiii lor. În felul în care și i-au crescut. Pentru că nu există ”mi-e teamă că o să-l umilească la școală” fără ”mi-e teamă că se va lăsa umilit”.

7 Răspunsuri to “#1%”

  1. Laura C. Says:

    Eu cred ca a fost o gluma intre elevi, gluma care prin intermediului ,,telefonului fara fir” s-a transformat in scandal mediatic.

  2. Mihai Says:

    OK, idei corecte. Te rog frumos, fa-ne o schita, mai explicita, asa, si pentru cei din fundul clasei, care e parerea ta cu privire la incidentul de la Vianu? A fost sau n-a fost incident la noi in oras? S-a tarat sau nu s-a tarat? Si de ce?

  3. diacritica Says:

    Mihai, habar n-am. Știu că dacă s-ar fi întâmplat la ora mea ar fi fost distracție.

  4. Mihai Says:

    Sincer asa am interpretat si eu textul de mai sus, pe langa esenta lui, cu care rezonez. Da’ mi-era ca habar n-am eu, nu…

  5. celcedanseazaculupii Says:

    …mda,o gluma a unui profesor la care un tanar a raspuns cu alta gluma…oricum integenti amandoi!!!

  6. Cârcotaşu Says:

    Ce poţi crede? Există şi alte opinii: http://www.evz.ro/liceul-tudor-vianu-tarat-intr-un-scandal-fabricat-marturii-din-clasa-unde-s-a-petrecut-incidentul-cazul-profesorului-acuzat-ca-si-umileste-elevii.html

  7. Mds Says:

    Ati putea sa imi spuneti daca este corecta varianta tre’ in loc de trebuie? Nu gasesc niciunde un indiciu.
    Multumesc

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: