Se pare că ”majoritatea băieților este blondă”, ”reclama asta o întrece pe majoritatea”, ”Somitățile din România sunt speciale. Marea lor majoritate este somitate doar în România.” și Ion Coteanu nu-s de ajuns, așa că plusez cu ”Gramatica limbii române”, vol. II ”Enunțul”, Editura Academiei Române, 2009, p. 355. Poate, poate.
”(b) Acordul după înțeles și prin atracție (O mulțime de oameni au fost strânși în curte.)
[…] acordul predicatului se face cu substantivul oameni, interpretat drept centru de grup, în timp ce colectivul anterior [o mulțime de] este doar cuantificator. Centrul de grup poate fi șters și atunci numele colectiv îl înlocuiește și își procură referința anaforic sau cataforic [adică înțelegi la ce se referă din ce s-a zis înainte sau din ce se zice după]: (Dintre elevi) o mulțime mi-au răspuns., O mulțime (de elevi) mi-au răspuns. Echivalentul semantic al acestui tip de substantive colective este cuvântul mulți (multe), cu valoare pronominală [adică O mulțime mi-au răspuns. = Mulți / Multe mi-au răspuns.]:
O serie de texte noi au fost introduse în programele școlare.
Atunci când substantivul colectiv se află în poziția unui complement direct sau indirect, prin fenomenul dublării clitice se reia adjunctul, ceea ce subliniază statutul special al acestuia în cadrul construcției, nu numai în ceea ce privește acordul dintre subiect și predicat: Pe o mulțime de studenți i-am revăzut mai târziu., *Pe o mulțime de studenți am revăzut-o mai târziu., Majorității elevilor li s-au respins contestațiile., *Majorității elevilor i s-au respins contestațiile.
Dominați de hipercorectitudine, vorbitorii de limbă literară optează de multe ori pentru un acord strict gramatical […].”
Dacă ce explic eu în cuvinte simple nu e de ajuns, iaca cuvinte complicate, na. (Steluța din față arată forma incorectă.)
diacritica 
Reblogged this on Jurnal de lector™.