Spune așa Sorin Ioniță într-o postare pe Facebook, despre moartea celor doi copii alpiniști:
Muntele e un sport periculos iar riscul poate fi redus, dar nu eliminat. Ti-l asumi sau nu, alta cale nu-i. E primul lucru pe care il inveti la scoala de munte.[…] Prognoza de vreme proasta sau avalansa e o ghiceala cu probabilitati, nu geometrie precisa. Acolo sus esti singur cu tine insuti si cu your best judgement, cum se zice. Daca nu gestionezi asta la 2000m, cum o s-o faci la 7000m? E absurd sa crezi ca doi parinti nu s-au gandit la toate astea cand au plecat cu copiii lor pe munte ca sa faca performanta.
Ok, cei doi părinți s-au gândit la toate astea când au plecat cu copiii pe munte în ciuda riscului de avalanșă, și prin urmare și-au asumat riscul ca copiii lor să moară pe munte. Și-au asumat riscul lor, acela de a-și pierde copiii în numele performanței. Bun. Nu-s singurii.
Întrebarea e: copiii aceia și-au asumat și ei riscul lor, acela de a muri? Poate un copil de 13 ani să spună da, înțeleg că s-ar putea să mor și sunt gata să mor pentru performanță?
Au copiii de 12-13 ani capacitatea cognitivă de a alege ceva, orice, cu riscul morții?
Și dacă n-o au, au părinții dreptul de a face în numele lor alegerea cu riscul morții?
diacritica 
Da. Deși s-ar bucura mult dacă alegerea respectivă ar fi garnisită și cu i tonă de noroc!
Cât despre părinți… Ar fi bine dacă ar putea să le explice copiilor de ce fac asta. 🙂
@jademan: presupune ca minorii aia ar fi ales ei sa se prostitueze pe o gramada de bani. si parintii ii lasau, ba nu! ii incurajau. atunci era ok, sau era „vai! dar n-au discernamant si parintii denaturati trebuie decazuti din drepturi”. alegerea pulii.
Fiecare îşi asumă un risc în cunoştinţă de cauză. Un copil poate suferi şi dacă merge în parc, darămite dacă urcă munţi.
Alta era discuţia dacă tragedia avea loc la o altă vârstă, nu? Dar experienţa? Aceasta nu se pune.
S-a întâmplat! Îmi pare enorm de rău pentru cele întâmplate, îmi pare enorm de rău pentru situaţia în care se află acum părinţii.
Nu suntem în măsură să judecăm!
Iertați-mi cârcoteala, dar muntele nu este un sport, poate alpinismul este un sport, ceea ce este cu totul altceva. Păcat de cei doi copii, aripile lor au fost brusc frânte, prețul plătit pentru o greșeală a părinților este totuși mult prea mare.
Probabil ca majoritatea sportivilor de performanta din sporturi extreme, si nu numai, au inceput sa practice sportul respectiv din copilarie. Altfel, cum sa faci performanta, brusc, la 18 ani? Uitati-va la Ashima Shiraishi, de exemplu.
Cred ca e fortat sa gandim ca toti ne maturizam la fel si ca fix la 18 ani devenim deodata capabili sa luam decizii cu riscul mortii. Copiii aia sunt expusi la asta de mici, treptat, si e de asteptat ca experienta sa le permita sa calculeze astfel de riscuri mult mai bine si mai devreme decat un copil mediu.
Si asta se aplica in orice domeniu. Nu am avea copii minune (prodigies) daca am presupune ca niciun copil nu e capabil pana in 18 ani sa ia decizii pe care le ia un adult.
E greu sa judeci in astfel de circumstante.
Cred ca cel mai potrivit ar fi sa nu judecam.
Sa pastram tacerea pentru suferinta unor oameni care si-au pierdut ce le este mai drag!
Nț. Cred că orice părinte își dorește să se facă lumină asupra morții copiilor lor, chiar atunci când riscă să fie el dovedit vinovat.
Eu nu vreau nici să înțeleg, nici să îmi imaginez ce poate fi în sufletul părinților acum. Remușcările sfâșie.
Pe langa ambitia parintilor, cred ca un mare rol in aceasta nenorocire l-a avut si teribilismul copiilor, mult mai maturi decat am crede la prima vedere… Am citit in presa, aceea care mi-a „cazut” pe…monitor, ca uneori au fost siliti de parinti spre obtinerea
oarecum silita, sub constrangere, de recorduri alpiniste, dar s-ar parea ca, pana la urma, copiilor le-a placut „jocul” sau …”joaca” de-a se simti mari pe munte si de a cuceri felurite titluri unul dupa altul. Cand devii un as sau un maestru in ceva, uneori uiti de riscuri. Te imbata ideea ca vei obtine performante tot asa de usor ca si pana acum…
Citat:
„…au părinții dreptul de a face în numele lor alegerea cu riscul morții?”
Am să-ți răspund cu alt citat:
„Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă știi a lor măsură?”
Păi, nu-i clar?
Un părinte inconștient poate face orice alegere în numele progeniturii lui.
Nu există nici o lege penală care să-i interzică omului să fie imbecil.